Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Angelescu | Mircea Victor | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Punctul Platoul Hagieni – Valea Babii se află situat la cca. 1 km SE de satul Platoneşti, judeţul Ialomiţa. Platoul Hagieni, a cărui înălţime domină cu cca. 60-70 m Ialomiţa şi Dunărea, este delimitat de Lunca Ialomiţei şi de Braţul Borcea iar punctul în care s-au desfăşurat cercetările este mărginit de Valea Babii şi Valea lui Paizan, văi care pătrund adânc în terasă. Cercetările din anul 2014 s-au desfăşur...at pe o suprafaţă situată în partea nordică a camerei funerare din tumulul T II, unde au fost trasate două casete cu dimensiunile 13 m x 9 m şi 16 m x 2,50 m. Pe suprafaţa acestor casete grosimea maximă a mantalei movilei, pământ de culoare cenuşie-negricioasă şi granulat în care au fost descoperite materiale ceramice fragmentare şi mici fragmente de chirpic, a fost de cca. 0,80 m. Mantaua movilei suprapunea un strat de pământ de culoare cenuşie-negricioasă destul de compact, cu o grosime de cca. 0,50 m, amestecat cu materiale ceramice specifice culturii Babadag, chirpic şi fragmente de oasede animale. Următorul strat de pământ, de culoare cenuşie–gălbuie, cu grosimea maximă de cca. 0,40 m, suprapunea pământul galben, steril din punct de vedere arheologic. Tumulul TII. Pe suprafaţa cercetată nu au fost descoperite morminte secundare. Singura descoperire cu caracter funerar făcută în campania anului 2014, un mormânt de inhumaţie, probabil de femeie, se plasează anterior înălţării mantalei movilei. Scheletul, cu orientarea NE-SV, era aşezat pe spate cu braţele pe lângă corp şi picioarele drepte şi paralele. Craniul era uşor aplecat spre stânga. Cei doi cercei descoperiţi, prin forma lor asemănătoare cu cea a două piese, considerate mărgele în momentul descoperirii, aflate pe fundul camerei funerare centrale, par a asocia această ultimă descoperire cu monumentul funerar cercetat. Cerceii, de import grecesc, cu o formă amfroidală, înălţimea de cca. 3,5 cm, sunt lucraţi din pastă de sticlă de culoare albastră şi decoraţi cu câteva linii vălurite de culoare albă-gălbuie pe diametrul maxim şi cu câte o linie circulară la capete. Din sistemul de prindere au fost descoperite două inele minuscule, cu diametru de cca. 2-3 mm, lucrate din sârmă de bronz. Reamintim că monumentul funerar cercetat a fost datat cu largheţe în perioada secolelor IV-III a. Chr., iar de analizele antropologice încă nu dispunem. Aşezarea hallstattiană. Din aşezarea primei epoci a fierului aparţinând culturii Babadag au fost descoperite trei gropi menajere cu diametrele gurii de 1,75 m x 1,45 m, 1,20 m x 1,10 m şi 1,10 m x 1 m. Toate cele trei complexe arheologice au gura de formă ovalăşi sunt tronconice în secţiune. Pământul de umplutură, afânat şi de culoare cenuşie, era amestecat cu multă cenuşă. Din inventarul arheologic al celor trei complexe au făcut parte materiale ceramice fragmentare, fragmente de oase de animale, bucăţi mărunte de chirpic şi un frecător de râşniţă lucrat din piatră. Aşezării culturii Babadag i-a fost atribuită şi o groapă de provizii cu gura de formă rotundă cu un diametru de cca. 1,45 m şi tronconică în secţiune. Fundul gropii, situat la -1,67 m faţă de nivelul actual de călcare, era bine ars, având o culoare cărămizie- negricioasă şi o duritate deosebită. Grosimea stratului de pământ ars era de cca. 4-5 cm. Urme de ardere s-au păstrat şi pe pereţi. În pământul de umplutură, de culoare negricioasă şi bine afânat, uşor pigmentat cu pigmenţi de culoare roşie, au fost descoperite câteva mici fragmente ceramice, neconcludente caapartenenţă culturală, şi câţiva mici cărbuni. Inventarul arheologic descoperit în gropile menajere şi stratul de cultură a fost format, în cea mai mare parte, de materiale ceramice fragmentare. Fragmentele de vase de uz comun, lucrate din pastă cu cioburi pisate în compoziţie, arse oxidant incomplet, documentează un vas de formă tronconică cu fundul drept, uşor profilat, gura largă, buza rotunjită sau lăţită, dreaptă sau teşită. De regulă în exterior vasele au un aspect zgrunţuros, mult mai bine finisate, chiar lustruite, sunt suprafeţele interioare. Decorul vaselor de uz comun este format dintr-un brâu alveolat aplicat orizontal la mică distanţă faţă de buză. Un singur fragment de vas de uz comun este decorat cu bandă alveolatăaplicată oblic pe corpul vasului având un capăt chiar imediat sub buza lăţită şi tăiată drept. O categorie ceramică intermediară calitativ cuprinde vase lucrate dintr-o pastă de calitate mai bună, cu cioburile din compoziţie mult mai bine pisate şi o ardere relativ uniformă. Este reprezentată de vase de formă bitronconică şi de străchini de formă tronconică cu marginea arcuită spre interior. Un fragment de la gura evazată a unui vas bitronconic este prevăzut cu o mică apucătoare trasă din buză. Un alt fragment de vas bitronconic prezintă la baza gâtului câteva caneluri orizontale sub care se află un şir ornamental de mici alveole superficiale alungite iar altul este decorat cu ,,S”-uri. Atât vasele bitronconice, cât şi strachinile cu marginea arcuită spre interior, au suprafeţele foarte bine lustruite. Ceramica fină este reprezentată de fragmente de ceşti cu toartă supraînălţată lucrate de regulă din pastă cu nisip în compoziţie sau, în unele cazuri, cu cioburi foarte bine pisate. Cele mai multe dintre ceştile cu toartă supraînălţată au o formă bitronconică iar gura este evazată. Decorul ceştilor este de cele mai multe ori format din linii incizate dispuse orizontal sau oblic pe diametrul maxim, gât şi toartă. Astfel, un fragment de ceaşcă are diametrul maxim decorat cu benzi late de cca. 0,5 cm formate din crestături oblice dispuse în sens contrar asemanător unui zig-zag. Acelaşi decor continuă şi pe gât, cele două registre fiind despărţite de o linie orizontală incizată. Alt fragment de ceaşcă cu toartă supraînălţată este decorat cu o linie orizontală punctată urmată de alte trei linii orizontale incizate care au la bază o ghirlandă formată din linii vălurite incizate. O asociere de linii oblice sub formă de sir orizontal, linii circulare incizate şi mănunchiuri de linii oblice incizate dispuse în sens contrar figurează pe un alt fragment de cească decorată la baza gâtului şi pe suprafaţa de maximă arcuire. Un fragment de toartă de ceaşcă este decorat spre gura vasului cu un chenar compus dintr-o linie incizată continuă dublată de o linie punctată. În interiorul chenarului sunt dispuse două linii oblice incizate. La bază decorul este închis de o linie orizontală. Tot pe un fragment de toartă de ceaşcă chenarul este compus din câte două linii verticale incizate care la capătul dinspre baza torţii formează un unghi. În interiorul chenarului sunt dispuse mănunchiuri de linii oblice aşezate în sens contrar. Din punct de vedere tehnic pe unele fragmente de ceşti s-a constatat o asociere a decorului incizat cu decorul imprimat. Suprafeţele ceştilor cu toartă supraînălţată sunt bine lustruite. În umplutura uneia dintre gropile menajere au fost descoperite câteva fragmente care documentează un tip de ceaşcă cu toartă supraînălţată, fundul uşor arcuit spre interior şi corpul de formă tronconică, rar întâlnit în aşezare. Ceaşca era lucrată din pastă fină, cu nisip fin în compoziţie iar suprafeţele de culoare neagră au fost bine lustruite. În stratul de cultură de sub mantaua movilei T II a fost descoperită o fusaiolă de formă bitronconică cu diametrul maxim de cca. 5 cm. Este lucrată dintr-o pastă de bună calitate, cu nisip fin în compoziţie, are culoarea cenuşie şi este lustruită. Tot în stratul de cultură au fost descoperite câteva frecătoare de râşniţă lucrate din piatră şi un fragment de râşniţă de piatră împreună cu o cantitate destul de mare de chirpic, fapt explicabil, aceste descoperiri făcându-se în apropierea a două dintre locuinţele de suprafaţă cercetate în anii anteriori. O parte dintre fragmentele de chirpic aveau impresiuni de nuiele cu diametre de cca. 2 cm iar câteva aveau una dintre suprafeţe netezită.