Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Lungu | Simona | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi | |
Mecu | Laurenţiu | Universitatea "Valahia", Târgovişte | |
Morintz | Alexandru | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Nălbitoru | Alexandru | Universitatea "Valahia", Târgovişte | |
Nica | Tiberiu | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa | |
Paunov Petkov | Emil | Muzeul Tutrakan, Bulgaria | |
Schuster | Cristian | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Şerbănescu | Done | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa |
Cercetarea arheologică s-a desfăşurat succesiv în cele două situri alăturate numite de localnici Gorgana întâi şi Gorgana a doua. Gorgana a doua. Săpăturile arheologice efectuate în perioada 13 august–15 septembrie 2007 a avut drept obiectiv continuarea cercetării ultimului nivel de locuire geto-dacic. În acest scop au fost deschise cinci suprafeţe notate cu litere de la M la Q, cu dimensiunea de câte 16 m2 fi...ecare. Aceste suprafeţe au fost practicate în paralel cu celelalte, deschise în anii anteriori. În suprafeţele O, P şi Q, la ad. de 0,30-0,40 m fost identificată şi cercetată parţial o locuinţă de suprafaţă. Construcţia descoperită se prezenta sub forma unei aglomerări mari de pietre, bucăţi de dimensiuni apreciabile de chirpici din pereţi cu impresiuni de nuiele şi fragmente de podină. În suprafaţa Q, în colţul de NV al locuinţei a fost identificată o vatră circulară cu d. de 1,30 m, făţuită pe lut bătut, în stare precară de conservare. Din complexul de locuire şi din nivel a fost recoltat material ceramic în stare fragmentară, un picior de fructieră modelat cu mâna, lustruit, câteva fusaiole, câteva fragmente de fier şi oase de animale. Tot pe terasa înaltă a râului Argeş, la 150 m S de Gorgana a doua, în punctul numit de localnici Gorgana întâi sau Gherghelău se află un alt complex geto-dacic fortificat, cercetat de Eugen Comşa în anul 1988. Complexul arheologic este mărginit în partea de N şi E de maluri abrupte, iar legătura cu restul terasei a fost fortificată printr-un val de pământ şi şanţuri de apărare. În decursul vremii cea mai mare parte a incintei fortificate s-a prăbuşit, acţiune accelerată de constructorii Canalului Dunăre - Bucureşti, care au extras pământ de aici. Suprafaţa păstrată are forma aproximativ ovală, cu diametrul lung de cca. 40 m şi l de 10 m. Săpătura stratigrafică practicată în anul 1988 a secţionat valul de apărare pe o lăţime de cca. 4 m. Întrucât eroziunea malurilor abrupte pe care se află situl arheologic va duce în finalul nu prea îndepărtat la distrugerea totală a incintei geto-dacice fortificate ne-am propus să întreprindem o săpătură de salvare a complexelor arheologice care se mai găsesc în mica suprafaţă a sitului. În campania din acest an a fost taluzat profilul secţiunii practicate prin valul de apărare, prilej cu care s-au confirmat observaţiile făcute în anul 1988 şi anume că valul getic de apărare are l de 12 m şi h de 2,30 m. Porţiunea din valul de apărare care se păstrează, are forma ovală şi lungimea de 40 m. Din analiza profilului valului de apărare rezultă că la marginea exterioară din vest se află un strat de pământ de culoare neagră, care provine probabil din şanţul de apărare, aflat în imediata apropiere, ce are un traseu paralel valul de apărare. Urmează alte straturi groase de lut galben clisos, care la umezeală devine compact. La marginea valului dinspre incinta fortificată, de-a lungul lui, se află un parapet de piatră format din lespezi, cu o fundaţie nu prea adâncă, care a servit, după părerea lui Eugen Comşa, la sprijinirea valului de pământ. Cu timpul, parapetul din pietre a fost dezafectat, încât în suprafaţa cercetată au fost interceptate pietre împrăştiate pe un aliniament ce urmează traseul valului. Pentru cercetarea complexului arheologic şi a şanţurilor de fortificaţie aflate în afara incintei, pe direcţia E-V a fost proiectat un aliniament de 16 suprafeţe de 4 x 4 m, cu martori intermediari de 1 m. În acest an au fost deschise suprafeţele A-C, J-K şi P. În suprafaţa A şi B, aflate în marginea de E a aşezării fortificate, la ad. de 0,50 m a fost surprinsă o locuinţă de suprafaţă. Aceasta se prezintă sub forma unei îngrămădiri de moloz din chirpici ars cu amprente ale trunchiurilor de lemn despicate şi nuiele, fragmente ceramice, printre care şi o fructieră din pastă cenuşie lucrată la roată, pietre şi oase de animale. Cercetarea resturilor locuinţei va fi finalizată în campania viitoare. În suprafaţa C, care cuprinde şi o parte din valul de apărare, la ad. de 0,70-0,90 m au fost identificate resturile parapetului din pietre care sprijinea valul. Pietrele erau împrăştiate, dovadă că această construcţie a fost dezafectată în timpul funcţionării valului de fortificaţie a aşezării geto-dacice. Studiul materialului ceramic recoltat, fragmente de chiup, fructiera lucrată la roată şi ornamentele întâlnite pe fragmentele ceramice ne permit încadrarea cronologică a complexelor geto-dacice studiate în sec. I a.Chr. În suprafaţa J, situată între două şanţuri de apărare, sub stratul vegetal, la adâncimea de 0,05-0,15 au fost recoltate puţine fragmente ceramice eneolitice, cultura Gumelniţa, geto-dacice şi alte fragmente ceramice (mici) preistorice neconcludente, asupra cărora nu ne putem încă pronunţa. În acest nivel eterogen nu a fost descoperit nici un complex arheologic, iar stratul steril se află la ad. de 0,20 m. În celelalte suprafeţe, cercetarea fiind în faza de început, nu au fost descoperite încă complexe arheologice.
S. Morintz, D. Şerbănescu, Rezultatele cercetărilor de la Radovanu, punctul Gorgana a doua (jud. Călăraşi). 1. Aşezarea din epoca bronzului. 2. Aşezarea geto-dacică, Thraco-Dacica 6, 1-2, 1985, p. 5-30.