Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Ailincăi | Sorin Cristian | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Constantinescu | Mihai | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti | |
Micu | Cristian | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Mihail | Florian | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Tumulul cercetat de noi pe raza localităţii Rahman, com. Casimcea, jud. Tulcea (la 2,6 km SV) se află în imediata apropiere a DN ce uneşte oraşul Hârşova de Tulcea, peste drum de staţia de transformare a curentului electric. Încă de la început trebuie să precizăm că amenajarea funerară a fost afectată atât de construirea drumului cât şi de îngroparea unei conducte de irigaţii, dar şi de intensele activităţi agr...icole. În momentul începerii cercetării, amenjarea funerară era greu vizibilă la suprafaţa solului având o înălţime de la nivelul actual al solului de aproximativ 1 m şi un diametru de aproximativ 40 m. Din punct de vedere al metodologiei am preferat cercetarea tumulului prin secţiuni care au avut ca scop obţinerea unor profile paralele în care să putem observa modalitatea de construcţie dar şi poziţia stratigrafică a mormintelor. Secţiunile au fost dispuse pe două sectoare (N şi S), despărţite de un martor transversal şi au avut dimensiuni oarecum diferite, după cum urmează: Sector S: S 1 – 2,5 × 21 m; S 2 – 2,5 × 28 m; S 3 – 2,5 × 28 m; S 4 – 2,5 × 28 m; S 5 – 2 × 23 m; S 6 – 2,5 × 23 m; S 7 – 2,5 × 23 m; S 8 – 3 × 19 m ; Sector N: S 9 – 2,5 × 31 m; S 10 – 2,5 × 31 m; S 11 – 2,5 × 30 m; S 12 – 2,5 × 30 m; S 13 – 2,5 × 30 m; S 14 – 2,5 × 25 m; S 15 – 2,5 × 25 m; S 16 – 3 × 19 m. Dintre acestea S 1-7, 9-15 au fost orientate pe direcţia NNV-SSE, în vreme ce S 8 şi S 16 sunt dispuse paralel una faţă de cealaltă şi perpendicular faţă de cele enumerate mai sus. Din punct de vedere stratigrafic, peste solul steril de culoare galbenă, am identificat în zona centrală a tumulului (pe o rază de 25- 27 m) un strat de culoare cenuşie, compact ca şi consistenţă, care reprezintă nivelul antic de călcare ce are o grosime în zona centrală până la 0,60 m. Peste acesta a fost depus un sol de culoare gălbuie scos probabil din şanţul pe care l-am surprins parţial de jur împrejur; şi, în sfârşit, solul arabil care atingea pe alocuri 0,50 m. În suprafaţa cercetată am putut identifica, în zona centrală a tumulului, cinci morminte de inhumaţie ce conţineau şase indivizi (mormântul 5 era dublu), după cum urmează: Mormântul 1 – a fost identificat în S 4, la o adâncime de 0,50 m, motiv pentru care a fost şi puternic afectat de activităţile agricole. Oasele erau precar conservate şi se păstrau parţial (lipseşte craniul şi o parte din membrele superioare). Defunctul, orientat pe direcţia NE- SV, a fost depus în poziţie chircită pe partea dreaptă, într-o groapă de formă ovală cu dimensiunile de 0,85 × 0,63 m. Nu avea inventar. Mormântul 2 – a fost cercetat parţial în S 5, fiind prins în profilul de vest al acesteia. Groapa mormântului a fost săpată în mantaua tumulului şi a fost parţial distrusă de şanţul conductei de irigaţii. Aceasta a fost săpată în trepte şi avea o adâncime de 1,60 m. Pe ultima treaptă am putut observa urme de lemn foarte slab conservate. Groapa funerară avea o formă rectangulară cu colţurile rotunjite, cu dimensiunile de 0,95 × 1,30 m. Pe fundul acesteia am identifica un schelet uman foarte slab conservat, care a fost depus pe o „rogojină” impregnată puternic cu ocru roşu. Defunctul a fost depus aproximativ pe direcţia V-E, în poziţie chircită pe partea dreaptă, membrele superioare cât şi craniul fiind „deranjate” din poziţia lor iniţială. Mormântul nu avea inventar. Mormântul 3 – a fost descoperit în S 12, fiind surprins parţial în profilul de vest al acesteia. Groapa mormântului a fost săpată în nivelul antic de călcare fiind acoperită de stratul de culoare gălbuie. Aceasta avea o formă rectangulară (1,50 × 1,90 m), cu colţurile parţial rotunjite şi o adâncime de aproximativ 0,90 m. În urma cercetării am observat că partea superioară a pereţilor gropii s-au prăbuşit peste defunct, fapt ce a modificat parţial forma iniţială a gropii. Pe fundul acesteia, peste o suprafaţă acoperită iniţial probabil cu o rogojină presărată cu ocru, a fost depus defunctul în poziţie chircită pe partea dreaptă, orientat NE-SV. Osemintele, impregnate cu ocru, se aflau într-o stare de conservare foarte proastă. În zona bărbiei au fost descoperite două inele de buclă din cupru (cu o spirală şi jumătate), foarte oxidate. Mormântul 4 – a fost identificat în S 13 (la NV de mormântul 3), fiind prins parţial în profilul estic. În acest fel am putut observa că groapa acestuia a fost săpată în nivelul antic de călcare, fiind acoperită de nivelul gălbui. Aceasta avea o formă rectangulară, cu dimensiunile de 1,67 × 1,05 m şi o adâncime de aproximativ 1 m, pereţii fiind săpaţi vertical. Defunctul a fost depus pe fundul gropii, în poziţie chircit pe partea dreaptă, orientat SSE-NNV. În umplutura gropii a fost descoperită o aşchie de silex cu dimensiunile: L – 18 mm; l – 26 mm; gros. – 9 mm. Aceasta a fost debitată dintr-un silex alb, opac şi granulaţie fină. Întreaga faţă superioară şi aproximativ jumătate din cea inferioară constituie suprafaţă corticală. Cel mai probabil această aşchie a fost obţinută încă din faza de început a amenajării unui bloc de silex în vederea exploatării. Nu au fost observate urme care să trădeze o tentativă de transformare în piesă finită sau orice altfel de stigmat de utilizare. Mormântul 5 – a fost cercetat pe suprafaţa S 6, 7, 14 şi 15. Groapa a fost săpată în nivelul antic de călcare, în două etape. Iniţial a fost săpată o groapă de dimensiuni mari (3,40 × 2,63 m) din care porneşte o altă groapă mai mică, tot de formă rectangulară (2,30 × 1,47 m) în care au fost depuşi doi defuncţi şi care ulterior a fost acoperită cu bârne de lemn. Pe fundul acestei gropi s-a putut observa o lentilă de culoare roşu-maroniu care reprezintă probabil urmele unei rogojini impregnate cu ocru. Cei doi defuncţi erau depuşi în poziţie chircită pe partea dreaptă, orientaţi pe direcţia NV-SE. Oasele, foarte masive dar foarte slab conservate, aveau pe alocuri o culoare roşie datorată depunerii ocrului peste cadavre. În umplutura gropii mormântului 5 a fost de asemenea, descoperită o altă aşchie de silex (Dimensiuni: L – 34 mm; l – 36 mm; gros. – 4 mm). Aceasta a fost cioplită dintr-o materie primă de culoare maronie cu incluziuni de culoare albă, aspect translucid pe margini şi o granulaţie semi-fină. Piesa are un talon neted şi bulb proeminent. Pe faţa superioară sunt vizibile negativele de detaşare ale altor aşchii. Caracteristicile identificate par a indica aplicarea percuţiei directe dure în vederea obţinerii acestui suport. Acesta nu a fost transformat în piesă finită, însă pe una dintre margini pot fi observate mici retuşe de utilizare. Cercetările întreprinse în tumulul de la Rahman au condus la identificarea a cinci morminte de inhumaţie. Având în vedere poziţia stratigrafică a acestora putem specifica că tumulul a fost ridicat pentru mormintele notate de noi cu 3, 4 şi 5 a căror groapă a fost săpată în nivelul antic de călcare. În acelaşi timp putem spune că mormintele 1 şi 2 au fost amenajate după ridicarea movilei, gropile lor fiind săpate în manta. Totodată trebuie să menţionăm identificarea unor elemente de ritual funerar destul de diverse care implică săparea unor gropi simple sau cu treaptă, modul de depunere şi orientare a cadavrelor, prezenţa mormintelor simple şi duble, depunerea defuncţilor pe rogojini vegetale dar şi prezenţa în unele cazuri a ocrului roşu – necesită numeroase discuţii şi comparaţii cu descoperirile similare din spaţiul nord şi nord-vest pontic. Având în vedere ritul şi ritualul funerar înregistrat în cazul mormântului tumular de la Rahman putem considera că acesta este specific înmormântărilor din perioada timpurie şi mijlocie a epocii bronzului, mai ales comunităţilor de tip Jamnaja. Având în vedere puţinele elemente de inventar disponibile, singura posibilitate pentru o cronologie mai precisă este prelevarea unor mostre de lemn sau os pentru realizarea unor datări 14C.
The research of a tumulus from Rahman led to the identification of 5 inhumation tombs. Considering their stratigraphic position, we can conclude that the tumulus was erected for tombs #3, #4 and #5, whose pit was dug in the ancient stepping layer. Tombs #1 and #2 are secondary and were dug after the tumulus was built. From the funerary rite and ritual observed in the tumular tomb from Rahman, we can consider that it is specific to burials from the early and middle Bronze Age, especially in Yamnaya-type communities. As there are few inventory elements available, the only possibility to indicate more precise chronology is to take wood or bone samples for 14C dating.