Roman | Judeţ: Neamţ | Punct: Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului | Anul: 2015
Descriere:
Raport ID:
5603
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă;
Cod RAN:
| 120879.02 |
Județ:
Neamț
Unitate administrativă:
Or. Roman
Localitate:
Roman
Punct:
Arhiepiscopia Romanului Și Bacăului
Localizare:
| 120879.02 |
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Ceauşu | Silviu | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Ciobanu | Adrian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Hânceanu | George | responsabil | Muzeul de Istorie Roman |
Raport:
În anii 1990 şi 2003-2004 au fost efectuate cercetări sistematice în curtea interioară a lăcaşului religios, prilej cu care s-au identificat fundaţiile Bisericii Sfânta Vineri (ctitoria lui Alexandru cel Bun), suprapusă de actuala clădire a Arhiepiscopiei (construcţia lui Petru Rareş). De asemenea, s-au descoperit morminte din cimitirul Târgului Roman, datate în secolele XVI – XIX. Toate rezultatele au fost valorificate ştiinţific sub forma unei monografii, de cel care a şi condus lucrările arheologice (1).
În anul 2015, în cadrul proiectului „Consolidare, restaurare zid de incintă şi extindere complex administrativ” la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului am iniţiat o săpătură preventivă, în latura de sud-vest a complexului religios, unde anterior nu s-au efectuat săpături, într-un perimetru situat spre Cetatea Muşatină, care putea oferi noi informaţii arheologice despre întinderea cimitirului şi istoria târgului medieval.
Aşteptările noastre s-au confirmat încă din momentul trasării şanţurilor pentru fundaţia clădirii administrative (un spaţiu de 36,40m lungime x 13,90m lăţime), de lângă zidul sudic de incintă prăbuşit. Cu acest prilej au început să se contureze marginile unui zid, care în urma săpăturii s-a confirmat a fi de la o clădire modernă, adiacentă complexului religios.
Săpătura preventivă a urmărit cercetarea suprafeţei afectată de proiect (505m2), în care a intrat zona destinată clădirii administrative şi perimetrul alocat drumului de acces. Locaţia se află pe terasa superioară a râului Moldova, în spatele lăcaşului de cult, într-o curte interioară, de după zidul de incintă prăbuşit, destinată grădinii şi livezii bisericii. Întrucât terenul a fost în pantă, în timp s-a adus „umplutură”, care s-a adăugat pentru o nivelare acceptabilă. Datorită acestei proceduri, săpătura s-a adaptat situaţiei, iar primii 0,60m au fost decapaţi mecanic, eliminându-se pământul de umplutură, până când s-a ajuns la nivelul de călcare modern. Acest nivel ne-a fost confirmat de fundaţiile de piatră, peste care se păstra o parte din zidul de cărămidă al unei construcţii moderne, a cărei destinaţii a fost pentru o Fabrică de Lumânări, care a funcţionat între sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului următor (pl. II/1). Un fragment ceramic prins între cărămizi susţine datarea imobilului. Conform structurii păstrate, se pare că fabrica dispunea de un hol, în lateral stânga fiind o baie, lângă care era o sobă, din care s-a păstrat doar o suprafaţă înroşită, cenuşă şi lemn carbonizat. Alături de sobă s-a găsit o arcadă care permitea trecerea în hol. În laterala dreaptă a holului au existat trei camere.
Interesantă este temelia, din piatră colţuroasă, a fabricii, care seamănă cu piatra folosită la zidul de incintă prăbuşit, ce a fost construit la începutul secolului al XIX-lea cu materiale de la Cetatea Nouă a Romanului. Nu excludem posibilitatea ca aceeaşi piatră să fi fost folosită în scopul realizării unei fundaţii pentru clădirea de cărămidă. Un sondaj transversal pe acest zid a dezvăluit faptul că el este de doar 1,20m înălţime şi de 0,60m grosime, fiind ridicat pe pământ purtat şi nu pe teren steril. Sub zid sunt circa 30-40cm de pământ negru, după care urmează cel galben, lutos.
O dovadă că respectiva temelie este ulterioară zidului de incintă este orientarea ei, fiind vorba de o diferenţă de 300 mai la vest de linia acestuia. De asemenea, la extremităţi (est şi vest) temelia este blocată, având aspectul unui dreptunghi, alipit zidului sudic de incintă. Când a fost construit, a prins între ziduri şi sub ziduri morminte medievale, însă au fost şi situaţii când defuncţii au fost reînhumaţi lângă zid.
De la nivelul modern şi până la stratul steril (-2,60m) săpătura s-a efectuat manual, apelându-se la partea mecanică doar pentru încărcarea şi transportarea pământului.
Locaţia destinată clădirii administrative a fost numerotată Caseta 1 (pl. I), iar după secţionarea spaţiului de fundaţia fabricii amintite, am renumerotat-o Caseta 1/I şi Caseta I/II. Între -0,60m şi 1,00m/1,20m adâncime, în nivelul modern şi medieval am descoperit ceramică lucrată la roată, de culoare cenuşie şi cărămizie, unele fragmente fiind din categoria cunoscută sub denumirea de „ceramică muşatină” (prezentă datorită apropierii de cetatea respectivă). Se adaugă ceramica smălţuită, iar în interiorul fabricii amintite s-au găsit foarte multe cahle moderne. Printre alte obiecte semnalăm pipele şi recipientele fragmentare din sticlă, dar şi piese religioase din bronz şi fier (o copie, o cunună, un bol, un sfeşnic şi o limbă de clopot) descoperite în stare fragmentară.
De la adâncimea de 1,00/1,20m au început să apară în ambele părţi ale casetei morminte medievale, dispuse pe şapte straturi, la diferenţe de -0,20m adâncime între ele. Totalul mormintelor a ajuns la 216, dintre care 6 sunt de epoca bronzului.
Între -1,80m – 2,20m adâncime au apărut şase morminte preistorice. Ele fac parte dintr-un grup de înmormântări care îmbină elemente de rit şi ritual specifice culturilor Monteoru şi Komarov. Două morminte sunt cenotaf, iar restul conţin schelete chircite pe stânga ori pe dreapta, iar în inventar sunt vase cu decoruri incizate caracteristice culturilor menţionate (pl. IV). Ceramica găsită fragmentar, în majoritate restaurată, este reprezentată prin vase de dimensiuni medii şi mari, sub forma vaselor borcan şi de provizii (unele cu torţi perforate transversal), dar şi de două ceşcuţe întregi. Exceptând vasele, nu s-au descoperit alte obiecte de inventar funerar, însă fragmentele de oase animaliere pot fi considerate ofrande.
În cazul mormintelor medievale (pl. III/1), majoritatea defuncţilor au fost descoperiţi în poziţie anatomică firească, întinşi pe spate, cu capul la vest (poziţionat pe piept ori lăsat pe stânga sau pe dreapta), mâinile pe piept, bazin, la legătura dintre piept/bazin ori cu un braţ pe piept şi altul pe bazin sau unul pe piept şi altul întins. Picioarele erau întinse la est. S-au găsit şi doi defuncţi orientaţi cu capul la est şi picioarele la vest. Unele schelete au fost descoperite incomplet din vechime (fără cap, jumătăţi din corp). Altele au fost demontate în momentul strângerii pământului din casetă. Au fost găsite şi multe morminte reînhumate sau schelete tăiate de groapa altor morminte. Unele schelete au fost prinse între pietrele zidului sau sub zid (pl. III/2). Din totalul scheletelor un procent ridicat a aparţinut copiilor înhumaţi în acest loc.
Inventarul mormintelor conţine îndeosebi monede, mai rar cercei, inele şi nasturi globulari. Au fost şi mulţi defuncţi fără inventar.
Pe lângă fundaţiile Fabricii de Lumânări şi cele 216 morminte, în cadrul săpăturii preventive de la Arhiepiscopie s-au descoperit şi două mari gropi menajere, prima (notată Gr. 1) din secolul al XV-lea cu „ceramică cenuşie muşatină”, iar a doua (notată Gr. 2) din secolul al XVII-lea cu obiecte variate, ceramică fragmentară smălţuită, pipe, cuţite, unul cu plăsele de os decorate. Gr. 1 era circulară şi avea un diametru de 1,60 m. A fost surprinsă la -1,40m adâncime, iar fundul ei atingea adâncimea de -2,10 m. Gr. 2. se afla în apropierea băii fabricii şi era tot circulară (de circa 1,80m diametru), fiind situată între -2,20m – 2,60m adâncime.
Cu prilejul cercetării perimetrului destinat zonei de acces (notat Caseta 2 – pl. I) spre clădirea administrativă am descoperit un ultimul complex închis şi anume un turn circular (pl. II/2), al cărui diametru intră pe jumătate sub clădirile administrative mai vechi, de pe latura vestică a complexului religios. Descoperit la -1,60m adâncime, vestigiul se termină la 3,30m adâncime. Turnul era construit din piatră şi căpăcuit oblic cu cărămidă. Grosimea zidului este de 0,50m, diametrul interior este de 1,70m, iar cel exterior de 2,70m. În interior s-a găsit ceramică, inclusiv sgraffitată, multă sticlă şi fragmente de la obiecte din fier (unelte). Din bronz sunt doi nasturi, iar pe fundul construcţiei s-a descoperit o monedă modernă, un kreutzer austriac. Probabil scopul construcţiei era de a înlesni sistemul de distribuţie al apei utilizate.
Prin intermediul cercetării perimetrului sudic, din curtea interioară, de după zidul de incintă prăbuşit, de la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, am reuşit să depistăm limita sudică a cimitirului medieval, dar să şi investigăm vestigii medievale şi moderne importante, necunoscute până în momentul începerii lucrărilor. Descoperirea acestor complexe închise şi completarea informaţiilor anterioare privind cimitirul medieval şi modern sunt extrem de importante pentru cunoaşterea istoriei Târgului Roman.
Obiectele arheologice descoperite cu prilejul săpăturii preventive urmează să fie restaurate, conservate şi depozitate la Muzeul de Istorie Roman (Complexul Muzeal Judeţean Neamţ). ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
[1]. 1 V. Ursachi, Episcopia Romanului. Cercetări arheologice, Editura Filocalia, Roman, 2008.