.
Vânători-Neamţ | Punct: Fostul schit Nifon al Mănăstirii Secu | Anul: 2011
Anul:
2011
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Biserică;
Mănăstire
Județ:
Neamţ
Localitate:
Vânători-Neamţ
Comuna:
Vânători-Neamţ
Punct:
Fostul schit Nifon al Mănăstirii Secu
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Asăvoaie Costică Institutul de Arheologie, Iaşi
Frunză Beatrice Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Josanu Vitalie Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ
Minea Bogdan Institutul de Arheologie, Iaşi
Niţă Cosmin Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Cod RAN:
Raport:

În urma semnalării descoperirii ruinelor unui complex arhitectonic necunoscut al cărui element principal (biserica de plan triconc) se păstreaza în elevaţie până la 2-2,3 m, aflat la cca. 300 m vest de Schitul Nifon aparţinând Mănăstirii Secu şi a propunerii venite din partea domului Vitalie Josanu, precum şi beneficiind de deschiderea şi implicarea stareţului arhim. Vichentie Amariei au fost iniţiate primele c...ercetări de suprafaţă în cursul lunii iunie 2011. Cu această ocazie în preajma bisericii au fost identificate şi alte ruine, sugerând existenţa unui complex de construcţii şi posibilitatea existenţei unui ansamblu de clădiri (chilii). În perimetrul în care este situat vechiul complex monahal, nefiind reperat din punct de vedere documentar (a se vedea în acest sens ultima monografie Mănăstirea Secu o veche şi nestinsă candelă în Munţii Neamţului, editura Trinitas [Iaşi], 2006, p. 14, „Schitul Nifon, cu hramul Buna Vestire, intemeiat de Ieroschimonahul Nifon de la Mănăstirea Secu, în anul 1690" şi p. 33: Icoana Maicii Domnului - Ciprioata a fost mutată de la Cetatea Neamţului în anul 1718 la Biserica Schitului „Sfântul Nifon" până în anul 1758) şi legal până în prezent se intenţiona efectuarea unor activităţi silvice de extragere de masă lemnoasă care agrava riscul distrugerii unei părţi importante din complex. După parcurgerea etapelor procedurale privind anunţarea descoperirii şi solicitarea autorizaţiei de cercetare arheologică a fost începută cercetarea propriu-zisă, în data de 22 august 2011. Însa în momentul derulării cercetarii s-au impus două elemente: - Neînregistrarea până în prezent ca monument istoric a ruinelor din apropierea actualului Schit Nifon; - Promtitudinea părintelui stareţ, arhim. Vichentie Amariei, care a pus la dispoziţie toate documentele necesare pentru obţinerea Autorizaţiei de supraveghere arheologică. Pe lângă eliminarea pericolului de degradare expus mai sus, o altă prioritate a comanditarului era de a obţine câteva elemente de datare în vederea rescrierii pisaniei noului Schit Nifon cu hramul Sfânta Treime care a fost sfinţit la data de 18.09.2011. Convenţia stabilită cu Mănăstirea Secu - în condiţiile posibilităţilor financiare limitate ale obştii monahale - a avut în vedere următoarele: Institutul de Arheologie Iaşi, reprezentat prin CS III Costică Asăvoaie, responsabil ştiinţific de şantier, împreună cu ceilalţi colaboratori să beneficieze de cazare şi masă, precum şi de decontarea contravalorii transportului către locurile de domiciliu; Mănăstirea Secu să asigure forţa de muncă necesară pentru efectuarea săpăturii arheologice ; Reprezentantul Institutului de Arheologie s-a angajat, fără parcurgerea etapelor birocratice, că va asigura suportul ştiinţific şi autoritatea morală pentru desfăşurarea cercetării arheologice, având şi girul Consiliului Ştiinţific al Institutului. În acest scop a fost alcătuit următorul colectiv de cercetare: CS III Costică Asăvoaie, responsabil ştiinţific de şantier , arheolog expert, cod : AM-E-010; Vitalie Josanu, arheolog debutant cod : AM-D-609, ofiţer de poliţie în cadrul IPJ Neamţ specializat în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, acesta fiind iniţiatorul cercetării arheologice; Bogdan Minea, conservator la Institutul de Arheologie Iaşi; Cosmin Niţă, absolvent al Facultăţii de Istorie la Universitatea ‘Al. I. Cuza’ Iaşi; Beatrice Frunză, absolventă a Facultăţii de Istorie la Universitatea ‘Al. I. Cuza’ Iaşi. Iar în problemele de administrare pe şantier a fost delegat, din partea Mănăstirii Secu, părintele Ghenadie Trifan. Lucrările propriu-zise au debutat prin efectuarea de măsurători primare ale elementelor depistate iniţial în teren (biserica, ruinele de pe latura de vest si conglomeratele din pietre ce vădesc urme de ecarisare de pe latura de nord). Biserica de plan triconc pe interior are următoarele dimensiuni: Lungimea spaţiului interior pe axul central - 20,55 m; Adâncimea absidei altarului - 3,75 m; Grosimea piciorului Arcului de Triumf, pe latura de nord - 0,83 m; Lăţimea proscomediei - 1,35 m; Lăţimea diaconiconului - 1,35 m; Grosimea piciorului Arcului de Triumf, pe latura de sud - 0,83 m; Deschiderea absidei altarului - 4,75 m; Deschiderea între pilonii Arcului de Triumf - 3,82 m; Din colţul de vest al Arcului de Triumf până la decroşul absidei de nord - 1,60 m; Deschiderea absidei de nord - 3,50 m: Lungimea zidului nordic păstrat în elevaţie de la absidă până spre vest - 5,50 m; Din colţul Arcului de Triumf până la decroşul de est al absidei de sud - 1,70 m; Deschiderea absidei de sud - 3,27 m; Lungimea zidului sudic păstrat în elevaţie de la absidă până spre vest - 5,90 m; Deschiderea naosului la cca. 1m faţă de pilonii Arcului de Triumf - 5,20 m; Deschiderea la punctele maxime de decroş ale absidelor laterale - 7,20 m; Deschiderea pereţilor laterali ai naosului la punctele vestice de pornire a absidelor - 5,22 m; Deschiderea pereţilor laterali ai naosului la distanţa de 4 m faţă de punctele vestice de pornire a absidelor - 5,35 m; Dimensiunile pronaosului sunt aproximative deoarece nu a fost decopertat în întregime, pentru acest lucru este necesară efectuarea de săpătura arheologică sistematică. Dimensiunile sunt următoarele: Deschiderea intrării dinspre naos spre pronaos - 1,60 m; Deschiderea intrării dinspre pronaos spre naos - 1,00 m; Lăţimea pronaosului pe extremitatea de est - 6,70 m; Lăţimea pronaosului pe extremitatea de vest - 6,70 m; Lungimea zidului de nord - 3,20 m; Lungimea zidului de sud - 3,20 m; Deschiderea intrării de vest - 1,20 m. Dimensiunile grosimii zidurilor : Ax altar - 1,60 m; Decros ax altar - 0,80 m; Diaconicon - 1,85 m; Nişă diaconicon - 1,60m; Arc de triumf pe latura de sud - 2,40 m; Extremitatea estică a absidei sudice - 1,90 m; Extremitatea vestică a absidei sudice - 2,00 m; Decroş maxim al absidei sudice - 1,70 m; Extremitatea vestică a zidului de nord păstrat în elevaţie -1,75 m; Latura de nord a zidului de vest ce desparte naosul de pronaos - 1,50 m; Latura de sud a zidului de vest ce desparte naosul de pronaos - 1,50 m; Latura de nord a pronaosului - 1,00 m; Latura de sud a pronaosului - 0,80 m; Zidul de vest al pronaosului - 0,80 m. După evaluarea preliminară prezentată Mănăstirii şi o discuţie cu reprezentanţii Ocolului Silvic al Mănăstirii Neamţ s-a reuşit amânarea operaţiunilor silvice amintite mai sus şi începerea executării unor sondaje arheologice pentru a se găsi repere care să folosească la întocmirea dosarului de clasare a sitului ca monument istoric şi pentru a încerca să satisfacem cerinţa comanditarului de a identifica câteva elemente de datare a vechiului schit. În acest sens s-a pornit de la premisa (bazată şi pe informaţii orale locale) că ar putea exista o inscripţie vizibilă înca prin anii 1970 şi s-a hotărat efectuarea unor sondaje, dat fiind şi fapul că dosarul pentru obţinerea autorizaţiei de săpătura arheologică fusese înaintat. În perspectiva unei viitoare săpături sistematice s-a decis iniţierea unui capăt de secţiune (S1) dinspre extremitatea de est a încăperii bisericii (acolo unde există o excavaţie de prin anii 1990, în acel loc după unele mărturii orale acesta ar fi fost ultimul loc unde ar fi fost asezată inscripţia pomenită mai sus). Ulterior au fost deschise casetele din zonele intrărilor unde „cel mai probabil" s-ar fi putut identifica criterii de datare. Pe parcursul săpăturii s-a constatat că biserica a avut o intrare iniţială pe latura de sud, într-o fază de existenţă anterioară construirii pridvorului, care a fost obturată în urmatoarea etapă de construcţie. Din punct de vedere stratigrafic nu s-au constatat, la nivelul sondajelor executate niveluri majore de construcţie/recostrucţie; în schimb au fost înregistrate următoarele adâncimi de fundare: Intrarea în naos: -1,30 m; Intrarea în pronaos: -1,15 m; Intrarea iniţială pe latura de sud (caseta - C. 3): 2,74 m. Sărăcia materialului arheologic recoltat (câteva piroane şi cuie din lemn) ca şi a elementelor stratigrafice definitorii au condus la concentrarea atenţiei pe calitatea liantului şi asupra elementelor de structură ale zidăriei externe ; existenţa pilaştrilor angajaţi de pe exterior şi a unui brâu de patru asize de cărămidă, parte din ele păstrând smalţ de culoare verde, la nivelul naşterii pomeniţilor pilaştri. Alături de planimetrie sugerează o construcţie de secol XVII (cu precădere a doua jumătate). În cursul studierii paramentului s-a observat că există cărămidă smălţuită atât întreagă cât şi fragmentată în poziţii atipice ; acest detaliu poate sugera o eventuală reconstrucţie, cel puţin la nivelul elevaţiei. Dacă se are în considerare, faţă de ceea ce s-a expus mai sus, şi obturarea intrării iniţiale dinspre sud precum şi adosarea pridvorului, se poate avansa - ca ipoteză de lucru pentru viitor - că monumentul pus în discuţie a avut trei etape de reconstrucţie în existenta sa. Se speră ca mai multe detalii să poată fi oferite de către arhitecţii abilitaţi în descifrarea şi restaurarea de monumente istorice. În ceea ce priveşte ruinele de pe latura de vest a complexului, s-a considerat că este necesară o curăţire a resturilor de vegetaţie forestieră ca şi a litierei pentru o descifrare iniţială a rolului acestora. S-a constatat cu această ocazie că există mai multe fundaţii de încăperi din piatră, amestecate sporadic cu fragmente de cărămidă smălţuită, legată cu un mortar de slabă calitate, care sugerează că aici ar fi existat chilii cu elevaţie din material uşor (probabil lemn). Este interesant faptul că după degajarea litierei s-a constatat ca unul dintre ziduri a intersectat un cuptor cu boltă prabuşit. De altfel pe parcursul cercetărilor de suprafaţă au mai fost depistate, spre extremităţile de sud-vest ale terasei urmele a înca trei cuptoare din cărămidă. Tot cu ocazia cercetărilor de suprafaţă şi a micilor sondaje dar şi pe baza informaţiilor orale ale localnicilor, a fost depistată o fântână cu zid din piatră, de diametru de 1,00 m. Toate acele descrise mai sus sugerează existenţa aici a unei aşezări monahale care a avut, se pare, trei etape de reconstrucţie majoră, care depăşeşte condiţiile ştiute pentru un simplu schit şi care presupune dezvoltarea aici a unui şantier arheologic de săpătură sistematică. În acest sens s-au întreprins următoarele demersuri: S-a încheiat un Protocol între Institutul de Arheologie Iaşi şi Mănăstirea Secu; Avându-se în vedere zona forestieră care implică şi supunerea la regimul silvic s-a covenit ca forurile competente Ocolul Silvic al Mănăstirii Neamţ să dispună extragerea sistematică a masei lemnoase în funcţie de evoluţia săpăturii ; S-a înaintat dosarul pentru clasarea sitului la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice; S-a înaintat cererea pentru eliberarea Autorizaţiei pentru săpătură arheologică sistematică; Se va organiza un simpozion „Arhitectura medievală religioasă în Moldova", unde vor fi invitaţi specialisti în domeniu. Urmează ca intenţiile expuse mai sus sa se concretieze iar „misterul" să fie dezlegat şi să contribuie la o mai bună cunoaştere a locaşurilor monahale (cel puţin) din vechea Ţară a Moldovei.

English Abstract:

The present report is the result of an archaeological investigation which was required because of the forest exploitation in the area of the "Secu" Monastery and which came as a response to the present Monastery’s Administration’s desire to preserve a number of ruins not yet accounted for in any protection registry of the Romanian state. This study reveals what has been established at the present moment through a survey done after digging and removing forest residues.
The need for an archaeological intervention was also required by the lack of bibliographic resources regarding the Nifon Hermitage. In this respect, the last monograph - "Secu Monastery. An ancient unextinguished candle of Neamţ Mountains", ed. Trinitas, [Iasi], 2006 - is illustrative; p. 14: "Nifon hermitage, having the Annunciation as its dedication day, founded by the hermit Nifon from Secu Monastery, in 1690"; and p. 33: "The icon of the Lady the Cypriote was moved from Neamt Fortress to the church of Saint Nifon Hermitage in 1718, where it remained until 1758." The research team’s intention is to investigate the archaeological site systematically.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO