Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Pinter | Zeno-Karl | responsabil | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Ţiplic | Ioan Marian | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
În toamna anului 1999, cu prilejul instalării cablurilor subterane ale ROMTELECOM, în imediata apropiere a pasajului pietonal ce uneşte Piaţa Mică cu Piaţa Huet prin parterul casei cu nr. 17 şi lângă intrarea secundară a Muzeului de Etnografie Universală "Franz Binder", au apărut urmele unui zid din piatră de carieră legată cu mortar hidraulic de foarte bună calitate, ca şi mai multe fragmente ceramice medieval...e recuperate de colegii de la sus-numita instituţie muzeală. În primăvara anului 2000, s-au întreprins primele cercetări arheologice cu caracter de salvare în acest perimetru printr-un colectiv de arheologi de la Muzeul Brukenthal. Cu acest prilej sunt executate două casete prin care o porţiune a zidului cu clară traiectorie circulară este scoasă la iveală. Nu vom insista asupra acestei cercetări deoarece rezultatele au fost publicate (Apulum 37/1, 2000, pp. 471-484). Cercetarea sistematică a fost efectuată prin două secţiuni paralele şi două casete, în spaţiul destul de strâmt disponibil, fiind necesară păstrarea accesului auto şi pietonal spre partea de nord a pieţei ca şi accesul spre casele nr. 14 şi 16 şi prin pasaj. Secţiunile au fost numerotate S 3 (2 x 6-9 m) şi S 4 (2 x 10 m), cu un martor de 1,5 m între ele şi continuând numerotarea începută în anul 2000 cu S 1 şi S 2. Cotele de adâncime au fost raportate la orizontala (Waagriss) ?0,0 nivelul superior al fundaţiei corului bisericii parohiale luterane. La acelaşi obiectiv s-a raportat şi orientarea secţiunilor ce urmăresc axul E - V. La aceste secţiuni s-au adăugat casetele C 1 (2 x 2,50 m), în prelungirea secţiunii S 4 şi C 2 (3 x 3 m) în paralel cu S 4 şi C 1. Prin aceste suprafeţe s-a reuşit abordarea întregului spaţiu posibil de cercetat cu evitarea pe cât posibil a amenajărilor subterane edilitare. Cu toate acestea, săpătura a fost îngreunată de prezenţa conductelor de gaz metan, apă curentă, canalizare, pluvial şi a cablurilor telefonice. Din punct de vedere planimetric, s-a surprins în patru segmente zidul rotondei astfel încât edificiul poate fi conturat şi marcat. În plus, s-a descoperit o parte din stâlpul central de susţinere a bolţii, trei nivele de refacere a pardoselii cu şape de mortar, precum şi o porţiune din pavajul iniţial din piatră de carieră cu mortar. Nu s-a surprins absidarea edificiului spre răsărit, ci doar o îngroşare a zidului în această zonă. A fost în schimb surprinsă intrarea pe partea de vest, din păcate distrusă de amenajări contemporane în cea mai mare parte. Toate aceste aspecte pot conduce la concluzia că partea cercetată reprezintă subsolul sau cripta unei capele rotonde, ridicate probabil de primii colonişti germani în a doua jumătate a secolului XII. Diametrul interior al monumentului este de 7,20 m, grosimea zidului de 0,90 - 1,20 m, iar diametrul stâlpului central de cca. 1 m, ceea ce denotă caracteristici şi dimensiuni aproape identice cu subsolul neabsidat al rotondei cercetate de noi la Orăştie. În colţul de sud-vest al S 3, a fost cercetată urma unui picior de schelă, o groapă cu diametrul de 60 - 70 cm, plasată la 50 cm de paramentul exterior al zidului capelei, în care a fost împănată cu piatră de carieră de aceeaşi factură cu cea din zidul rotondei şi piatră de râu, o bârnă de lemn ce susţinea probabil schela. Stratigrafia sitului este din păcate deranjată în segmente importante de gropile numeroaselor amenajări edilitare. Cu toate acestea s-a putut observa că în urma amenajării pieţei la sfârşitul secolului al XIX-lea au avut loc importante lucrări de nivelare ce au distrus straturile superioare, astfel încât în partea de vest a S 4, apar două morminte deranjate la doar -0,50 m sub nivelul asfaltului. În aceeaşi zonă, sub stratul de pământ răvăşit de morminte şi amenajări contemporane, apare un strat gros de 0,80-1 m, de pământ negru foarte compact conţinând material ceramic specific culturii Coţofeni, strat ce se regăseşte şi în S 3 şi în C 2, unde a fost cercetat şi un complex (bordei) aparţinând aceluiaşi orizont cultural şi aceluiaşi nivel stratigrafic. Sub acest strat (w -2,20 m), apare solul viu. Stratigrafia interioară a monumentului a rezervat mai multe aspecte interesante. Stratul preistoric a fost degajat cu prilejul amenajării capelei dar nu s-a produs o adâncire semnificativă în solul viu, talpa fundaţiei fiind aşezată practic pe acesta. Tot pe solul viu a fost amenajată şi prima pardoseală, din şisturi cât mai plate legate cu mortar hidraulic de culoare gălbuie ca şi cel din zidul rotondei. Pe acelaşi nivel se aşează şi talpa stâlpului central. În puţinele zone nederanjate, s-a constatat existenţa a cel puţin trei straturi de mortar reprezentând tot atâtea nivelări ale pardoselii interioare. În partea de est a spaţiului interior nu sunt vizibile refaceri ale pardoselii, aici fiind surprinsă o uşoară adâncire ce conţine pământ negru cu fragmente de oase umane deranjate, probabil urme ale unor vechi cripte. Pe pardoseală şi peste stratul de pământ, s-au depus oase umane ce au format un strat gros de 1,20 m în apropierea zidului şi subţiat progresiv spre centrul capelei, într-o perioadă în care edificiul a devenit capelă mausoleu sau osuar. Direct peste stratul de oase, se poate observa un strat de prăbuşire spre interior a zidului, aspect ce marchează încheierea existenţei edificiului.