Pentru întocmirea expertizei de rezistenţă la casa din str. Vopsitorilor nr. 13 din Sibiu, imobil plasat în perimetrul de protecţie istorică din oraşului medieval şi aflat într-un stadiu pronunţat de degradare s-au executat în toamna anului 1999, câteva sondaje arheologice prin care s-a încercat şi clarificarea etapelor şi a particularităţilor constructive ale monumentului. În acest scop au fost executate 6 cas...ete al căror amplasament şi dimensiuni au fost stabilite în funcţie de amenajările existente în teren, (canalizări, aducţiuni de apă sau gaz metan). Caseta C1 a fost trasată în colţul format de arcul porţii şi zidul de vest al corpului de clădire ce iese spre stradă şi a avut dimensiunile de 1,50/2m. Observând relaţia dintre ziduri s-a putut constata că fundaţia pilonului de susţinere a arcului de poartă este mai veche decât zidul corpului de clădire ce iese spre stradă şi a cărui fundaţie încalecă fundaţia porţii. În imediata apropiere a tălpii fundaţiei arcului de poartă (V –225) a fost descoperit un vas reântregibil de formă foarte simplă şi ca atare databil larg în secolele XVI-XVII, în interiorul căruia au fost observate urme de coji de ou şi material textil, situaţie ce ar putea fi pusă în legătură cu un ceremonial de fundare. De asemenea s-a surprins amenajarea din bârne şi scânduri a canalului de apă deviat din Cibin ce alimenta atelierele oraşului de jos. Caseta C2, cu dimensiunile de 2m/1m, a fost trasată în curtea a doua a complexului de clădiri, cu latura lungă de vest pe zidul casei. Sub profilul de est, la V-140 a ieşit la iveală un zid plasat paralel cu zidul casei actuale şi care a aparţinut unei clădiri mai vechi ce a fost demolată pentru a face loc clădirilor actuale. Ceramica descoperită în stratul de demolare datează această operaţiune după secolul al XVII-lea. Caseta C3, cu dimensiunea de 2/2m, a fost executată în gangul acoperit al actualei intrări pe colţul de nord-vest. În profilul de nord-vest a fost dezvelită şi o piatră de mari dimensiuni 150/35/15 cm în care a fost fixat un ştergător de picioare din fier, semn clar că această piatră reprezenta pragul unei intrări astăzi obturate. Caseta C4, a fost executată în stradă, perpendicular pe zona în care imobilul cercetat se lipeşte de casa vecină (Vopsitorilor 11) cu dimensiunile de 1,50/1,50 m. Cele mai interesante observaţii s-au putut face asupra fundaţiei. Aceasta se aseamănă cu cea a zidului demolat descoperit în C2 şi este realizată din bolovani de râu de mari dimensiuni (40 – 50 cm diam.) legaţi cu mortar. Talpa fundaţiei coboară până la V –210 şi se sprijină pe piloni din lemn bătuţi vertical în solul nisipos şi în pietrişul geologic putând fi surprinşi până la V –265. Caseta C5, a fost executată în prima curte interioară, la ieşirea din gangul de intrare pe partea opusă casetei C3. Caseta C5 a fost trasată de 1,50/2,50 m. Sub nivelul pavajului nu a mai putut fi înregistrată vreo situaţie stratigrafică, până pe steril (V –300) fiind degajat doar un strat masiv de pământ amestecat rezultat cel mai probabil din umplerea unei pivniţe. Talpa fundaţiei coboară la V –286 şi se sprijină pe piloni din lemn bătuţi vertical în sterilul nisipos şi urmăriţi până la V –340. Caseta C6, a fost trasată şi executată în gangul ce se deschidea odinioară printr-un arc de poartă din curtea interioară spre strada Zidului în colţul de nord-vest şi cu dimensiunea de 1,50/2,50 m. S-a putut doar constata că zidul actual ce desparte acest gang de strada Zidului şi care obturează o deschidere de poartă, nu are fundaţie iar zidul corpului de clădire ce adăposteşte astăzi pivniţele locatarilor are o fundaţie din piatră amestecată cu cărămidă ce coboară până la V –200. În urma observaţiilor stratigrafice şi planimetrice şi a coroborării acestor rezultate cu informaţia istorică scrisă şi cu literatura de specialitate se pot trage câteva concluzii legate de istoria şi etapele constructive ale imobilului din strada Vopsitorilor nr. 13. Cea mai veche parte a imobilului o reprezintă corpul de clădire cercetat prin caseta C4, construit cu fundaţia aşezată pe piloni din lemn. Acest corp de clădire este mai vechi decât amenajarea de taluzare cu lemn a canalului de apă realizată cel mai probabil în secolul al XVI-lea după care au existat numeroase reparaţii. În aceste condiţii construcţia casei de zid a putut avea loc la sfârşitul secolului al XV-lea.