Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" se găseşte în mijlocul satului Stejari, care este străbătut de apa Amărăzuia şi se află la o distanţă de 2 km spre N, comparativ cu filiala sa - biserica satului Stejari. Comuna Stejari este situată în sud-estul judeţului Gorj, la peste 75 km de Municipiul Târgu-Jiu. Un document de la sfârşitul secolului al XVI-lea menţionează satul Stejari. Astfel, la... 13 decembrie 1594 Mihai Voievod întăreşte lui jupan Stoica al doilea logofăt şi Evdochiei cu fii moşie în Groşi, Şerbeşti, Sărdăneşti, Murgeşti, Borăscu, Strâmba, Copăceni, Groşerea, Urdari, Brăneşti şi în Stejari: „Cu mila lui Dumnezeu, Io Mihail Voievod şi Domn a toată Ţara Ungro-Vlahiei fiul marelui şi preabunului răposatului Pătraşco voievod. Dă Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele boierului Domniei Mele, lui jupan Stoica al doilea logofăt şi Edochiei şi cu fiii săi câţi dumnezeuîi va lăsa, ca să-i fie ocină la Groşi şi la Şerbeşti… şi iarăşi a cumpărat boierul Domniei Mele Stoica al doilea logofăt de la Udrea din Stejar două delniţe la Stejar şi cu vatră în sat şi cu vie, pentru 2200 aspri gata. Iar Udrea, el cumpărase de la Drăgoiu şi de la soţia lui, Anna tot pentru 2200 aspri. Şi iar a cumpărat boierul Domniei Mele Stoica al doilea logofăt şi jupîniţa lui, Dochia, de la Dumitru fiul lui Chircă din Copăceni, o delniţă în sat la Stejariul, pentru 1000 aspri gata". După cum rezultă din sinodicul întocmit de preotul paroh Popescu I. Ioan - „Biserica a fost construită pe fond propriu în anul 1813, de către doi fraţi, Constantin şi Răducan Cruceru, dotaţi cu diplomă de boierie în timpul domniei lui Vodă Bibescu; dovediţi astfel aşa zişi boieri cu numele de Constantin Răducanu şi Cruceru Hurezeanu. Portretele acestor doi ctitori alături de soţiile lor, Ancuţa şi Maria, se găsesc pictate pe zidul lăuntric de la intrarea în biserică. Biserica este zidită din cărămidă, în anul 1813 din fondul personal al sus numiţilor ctitori. De altfel, fondurile devenite personal este numai un mod de a spune, deoarece în anul 1803-1804 a avut loc în Oltenia invazia turcească provocată de Pazvantoglu Paşe de Vidin, care după ce a devastat şi jefuit Craiova au luat drumul Tg-Jiului ajungând până la Mânăstirea Tismana (după istoria lui G. S. Gîrleanu - despre revoluţia lui Tudor ). În timpul invaziei cei doi fraţi, propriu-zis haiduci, care mai sunt numiţi şi deveniţi apoi ctitori ai bisericii parohiale Caimoni, au atacat „haznaua" - visteria - cu bani de sub administraţia turcească, cu sediul la Pârâul Boia, azi Tg-Cărbuneşti, locul unde se strângeau dăjdiile în aur pentru Imperiul Otoman. Cei doi fraţi cu banii însuşiţi din această vistierie s-au aciuit pe aceste meleaguri împădurite şi în anul 1813 au durat din temelie pe cont propriu biserica de azi. Au fost urmăriţi mult timp până când unul dintre ei, Răducanu, a fost prins şi omorât într-un ochean de pădure, făcându-i-se de către urmaşi pe acel loc o fântână după obiceiul creştinesc, ce din tată - n fiu îi poartă numele şi astăzi, Fântâna Moşilor. Turla bisericii este prevăzută cu crenele de tragere cu arma după modelul mânăstirilor vechi, servind în vremuri de primejdie şi ca turn de pază şi clopotniţă. Arhitectura bisericii este lucrată în stil bizantin în formă de corabie, iar tinda ei sub acelaşi acoperiş cu naosul şi pronaosul, meşteri ale căror nume nu se cunoaşte. Pictura atât interioară cât şi cea exterioară este lucrată în frescă şi tot în stil bizantin de pictori de asemenea necunoscuţi. În anul 1903-1904, odată cu restaurarea bisericii când a fost legată în fier, pictura a fost numai spălată, fără nici o modificare de un pictor, numit Belgun. Pictura este frumoasă şi se menţine încă bine. Obiecte de importanţă deosebită, precum manuscrise vechi, obiecte de cult, tipărituri vechi nu are. În decursul timpului dintre slujitori mai de seamă, care s-au ocupat îndeaproape de întreţinerea şi reparaţiile survenite se numără printre alţii: Pr. Gheorghe Boian, Nicolae Răducanu, Dumitru Elian, Pr. Ioan Popescu. În mod radical întâia oară biserica a fost restaurată şi legată în fier între anii 1903-1904 din iniţiativa a trei descendenţi ctitori: Ioan Nicolae şi Gh. D. Răducanu, Hurezeanu coborâtori din primii ctitori de la 1803, Constantin şi Răducanu Hurezeanu…" Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din satul Stejari, com. Stejari jud. Gorj respectă în totalitate succesiunea spaţiilor - pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul precede pronaosului şi are dimensiunile de 4,70 x 1,15 m cu patru coloane amplasate pe latura vestică şi câte o semicoloană adosată pe laturile de N şi S legate cu un arc în formă de semicerc în partea superioară. Pronaosul este al doilea spaţiu situat pe axul E-V, fiind tratat ca o încăpere distinctă. Dimensiunile acestuia sunt de 4,50 x 2,90 m. Peste pronaos se află turla clopotniţei de formă octogonală. Naosul este spaţiul de formă pătrată cu laturile de 4,60 x 4,26 m şi este acoperit cu o calotă semicirculară. După acest spaţiu urmează altarul care este separat prin tâmplă sau iconostas. Altarul este spaţiul rezervat sanctuarului şi are ca anexe proscomidiarul şi diaconiconul. În centrul acestei încăperi se află masa altarului - prestolul. Are suprafaţa de 8,84 m2. Lucrările de consolidare şi restaurare a bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din satul Stejari, com. Stejari, jud. Gorj, au impus în toamna anului 2008 efectuarea de săpături arheologice preventive în vederea eliberării monumentului istoric de sarcină arheologică. Cercetările arheologice s-au efectuat atât în interiorul bisericii cât şi în exteriorul bisericii şi sub temelia acesteia, deoarece s-au executat lucrări de consolidare prin subzidire cu beton şi fier. În zona exterioară a altarului de-a lungul temeliei au fost trasate trei casete cu dimensiunile: L : 2,50 m; l: 1,50 m; h: 1,40 m, CI (2,50 x 1,50 x 1,40 m), CII (2,50 x 1,50 x 1,40 m), CIII (2,50 x 1,50 x 1,40 m). În caseta CII la - 0,90 m, în poziţie centrală au fost descoperite oase de la membrele inferioare şi superioare şi fragmente de craniu de la un defunct şi o monedă turcească de la începutul sec. al XIX-lea. Pe latura de N a fundaţiei bisericii de la E a naosului a fost deschisă o casetă CIV (2,50 x 1,50 x 1,40 m), unde au fost descoperite la adâncimea de - 0,70 m oase de la un defunct (fragmente de colană vertebrală, membre inferioare şi superioare). Tot pe latura de N au fost practicate casetele CV (2,50 x 1,50 x 1,40 m), unde nu au fost găsite oseminte sau vestigii arheologice. În continuarea casetei CV cu martor de 0,20 m a fost trasată caseta CVI (2,50 x 1,50 x 1,40 m), şi CVII (2,50 x 1,50 x 1,40 m), unde nu au fost descoperite materiale arheologice. Stratigrafia în caseta CII este asemănătoare cu aceea din casetele CI, CII, CIII, CIV. 0 -0,08/0,15 m pământ negru -0,08/0,15 -1,05/1,15 m pământ galben cu fragmente ceramice şi fragmente de oase umane -1,05/1,15 -1,40 m pământ galben. În faţa pridvorului a fost efectuată SI (5,50 x 1,20 x 1,50 m), unde în zona centrală la -0,25 m a fost găsită o monedă românească de la 1884. Oseminte umane nu au fost descoperite. Pe latura exterioară de S a fundaţiei bisericii au fost practicate mai multe casete de la E - V, CVIII ( 2,50 x 1,50 x 1,40 m), CIX (2,50 x 1,50 x 1,40 m), CX (2,50 x 1,50 x 1,40 m), CXI (2,50 x 1,50 x 1,40) m). În CVIII (2,50 x 1,50 x 1,40 m), care a fost deschisă în partea de SV a fundaţiei bisericii nu au fost găsite vestigii arheologice. C IX (2,50 x 1,50 x 1,40 m), a fost trasată de-a lungul fundaţiei spre E în continuarea CVIII în partea de V la - 0,75 m adâncime au fost descoperite fragmente de la membrele superioare şi inferioare ale unui înhumat, iar la - 0,65 m a fost descoperit un fragment ceramic ( o toartă) de la un vas de la început de sec. XIX. În CX (2,50 x 1,50 x 1,40 m) dispusă în continuarea casetei CIX au fost descoperite fragmente de la membrele inferioare şi superioare ale unui înhumat. În C XI (2,50 x 1,50 x 1,40 m), în zona centrală la - 1,10 m adâncime au fost descoperite fragmente de la membrele superioare şi de craniu ce au aparţinut unui inhumat, iar la - 0,65 m adâncime a fost descoperită o cărămidă. Stratigrafia casetelor de pe latura de S - CIX este asemănătoare cu CVIII, CX, CXI: 0 -0,09/0,18 m pământ negru; -0,09/0,18 -0,60/0,65 m pământ cărămiziu; -0,60/0,65 -1,10/1,18 m pământ galben cu oase umane; -1,10/1,18 -1,40 m pământ galben lutos. În interiorul bisericii au fost efectuate mai multe secţiuni impuse de constructor în vederea realizării lucrărilor de consolidare - restaurare pe care le-a efectuat. În pronaos pe axul E - V a fost făcută o altă secţiune pe latura de S a temeliei bisericii SII (2,90 x 0,80 x 1,20 m), unde în zona centrală începând de la - 0,65 la - 0,90 m adâncime au fost descoperite mai multe oase umane (membre superioare, inferioare, fragmente de coloană vertebrală, fragmente de craniu), care au aparţinut unor înhumaţi. Se poate considera că în această zonă a fost o groapă comună, oase îngropate ulterior care au fost dispuse fără nici o regulă. SII are următoarea stratigrafie: 0 -0,10/0,14 m pământ negru; -0,10/0,14 -0,65/0,70 m pământ cărămiziu; -0,65/0,70 -0,85/0,90 m pământ galben - roşcat cu oseminte umane; -0,85/0,90 -1,20 m pământ galben lutos. Tot în pronaos a fost trasată SIII (2,90 x 0,80 x 1,20 m), orientată E - V spre latura de N a temeliei bisericii, unde la - 0,70 -0,85 m au fost descoperite fragmente de craniu, fragmente de membre inferioare şi superioare ale unor defuncţi. La intrarea în naos a fost practicată SIV (4,50 x 0,80 x 1,20 m), în care nu au fost descoperite materiale arheologice. În naos au mai fost făcute două secţiuni pe laturile N şi S ale fundaţiei bisericii SV (4,30 x 0,80 x 1,20 m), şi SVI (4,30 x 0,80 x 1,20 m) dar nu au fost găsite materiale arheologice. În faţa altarului a fost efectuată SVII (4,40 x 0,80 x 1,30 m), unde au fost descoperite la -0,95 m fragmente de la membrele superioare şi inferioare de la un înhumat şi un fragment de sticlă sub formă de abajur şi un cui mare de fier folosit în construcţii. La intrarea în altar a fost trasată SVIII ( 4,30 x 0,80 x 1,20 m), dar nu au fost găsite materiale arheologice. În interiorul bisericii s-a săpat pe toată suprafaţa până la 0,15 - 0,20 m adâncime pentru a se pune pietriş, peste care se vor adăuga dulapi de stejar în vederea amplasării pardoselii. Nu au fost reperate materiale arheologice. Descoperirile arheologice preventive efectuate cu prilejul lucrărilor de consolidare şi restaurare a Bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din satul Stejari, comuna Stejari, judeţul Gorj ne duc la următoarele concluzii: au fost descoperite oase umane de la înhumaţi atât în interiorul cât şi în exteriorul monumentului istoric, care au aparţinut unor membri ai comunităţii locale ce au trăit în această zonă la începutul sec. al XIX-lea şi în cursul acestui veac. În acelaşi context arheologic au mai fost descoperite câteva monede, fragmente ceramice, materiale de construcţie (cărămizi, cuie) un fragment de abajur pentru lumânări care aparţin aceluiaşi sec. XIX. Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din satul Stejari, com. Stejari, jud. Gorj, pe baza descoperirilor arheologice coroborate fiind cu documentele vremii considerăm că a fost fondată la începutul sec. al XIX-lea (1813). Putem concluziona pe baza cercetărilor arheologice preventive desfăşurate că la Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din satul Stejari, comuna Stejari, jud. Gorj s-a realizat eliberarea terenului de sarcină arheologică.