Situl arheologic Peştera Mişidului este situat pe versantul stâng al defileului Crişul Repede, la aproximativ 4 km de localitatea Şuncuiuş, la o altitudine de 9 m faţă de nivelul Crişului. Starea avansată de degradare şi săpăturile clandestine ale căutătorilor de fosile şi alte sedimente, au impus cercetarea cât mai grabnică a acestei peşteri care în timp a furnizat numeroase descoperiri interesante. Cercetăril...e s-au desfăşurat în perioada 1 august - 6 septembrie 2000, dorindu-se conturarea unei imagini cât mai clare despre sedimentul antropogen din această cavitate. Peştera are o dezvoltare de 250 m de galerii, în nivelul fosil, unde s-au desfăşurat săpăturile, iar printr-o mică galerie de legătură se pătrunde în nivelul activ. Cercetarea sistematică s-a realizat mai ales în zona portalului, în fapt cea mai afectată parte a cavităţii, datorită turismului dezordonat şi săpăturilor clandestine ce au distrus în mare parte sedimentul antropogen aparţinând perioadei medievale. Suprafaţa sondată în această campanie a fost împărţită în suprafeţe de 2 x 2, obţinându-se astfel 11 carouri numerotate de la A la L, denivelarea în portal având dimensiuni de -0,36 m de la cota 0. Pe lângă această abordare sistematică s-au efectuat cercetări şi în restul cavităţi (observaţii la suprafaţă); astfel, din galeria principală de acces, pe partea dreaptă a primei săli, la o diferenţă de 5 - 6 m de la nivelul de călcare în peşteră, într-o galerie suspendată, s-a descoperit în solul argilos un fragment de oală (buza vasului şi o parte din corp), databilă la sfârşitul epocii bronzului. Stratigrafie. Sub solul actual de călcare, de o consistenţă prăfoasă, de culoare neagră, cu materiale contemporane, apare o construcţie din bolovani de râu şi spărtură de stâncă. Prezenţa bolovanilor de râu, de mari dimensiuni, în număr impresionant, care au fost aduşi de pe malul Crişului, ne poate duce cu gândul la amenajarea suprafeţei din vechime. Datorită configuraţiei terenului, în pantă, o parte din stratul superior a alunecat şi s-a scurs efectiv, dezvăluind astfel primul strat de cultură de sub nivelul de călcare păstrat mai sus (este vorba de carourile J K 6 - 8). Acest nivel superior, situat în locurile amintite, chiar la suprafaţa pantei, conţine numeroase vase întregi şi întregibile, două mărgele din pastă de sticlă (una cu ochii de păun, alta ornamentată cu o bandă formată din crestături verticale). Interesant de amintit este un vas borcan ornamentat cu brâu alveolar şi un altul, de mari dimensiuni, ornamentat cu brâu crestat. Carourile numerotate G H 4 - 6 şi J K 6 - 8 nu au fost cercetate integral, atenţia fiind concentrată mai ales în sectorul A F 1 - 4, aceasta fiind regiunea cea mai expusă distrugerii. În această zonă, sub nivelul actual de călcare cu grosime între 0,05 - 0,1 m, se află un nivel compus din stâncă sfărmată de talie mare şi mijlocie precum şi din bolovani de râu. În caroul A au fost descoperite la o distanţă de 0,8 m unul de altul, două blocuri din piatră fasonată aflate în poziţie secundară datorită erodării pantei dar şi mutării lor de către turişti. Pe toată această platformă de piatră, pe şi în între bolovani şi stâncă, s-a găsit o cantitate impresionantă de ceramică fragmentară aparţinând epocii finale a bronzului, dar şi celei dacice. După demontarea acestui nivel (platforme) de piatră, situată între -0,39 / -0,5 m, s-a conturat o pată de culoare neagră cenuşie, de formă aproximativ rotundă, având diametrul pe axa lungă de 2,6 m, fiind constituită în fapt din două pete de cenuşă, cu o mare cantitate de ceramică fragmentară. Pasta din care sunt constituite cuprinde o gamă largă, iar în ceea ce priveşte formele, se remarcă ceştile dacice, cană cu gât zvelt din pastă fină portocalie, vase sac, vase borcan. Ornamentica se împarte în ornamente lustruite, realizate cu grafit, aplicate sau organice. Au mai fost descoperite două vârfuri de lance din fier, o bardă, un cuţitaş şi un vârf de săgeată din bronz, două monede de argint de tip Dyrrachium Apollonia autentice. În caroul L. 8 - 10, în primul nivel a apărut un vas sac spart pe loc din perioada dacică, iar în nivelul doi (-0,25 / -0,35 m), s-a conturat o pată de culoare cenuşie cu materiale ceramice, oase calcinate, pandantivi din coaste de os de peşte, un nasture din bronz şi o măciucă din piatră. Depunerea aparţine epocii bronzului fiind încadrată pe baza ceramicii, în cadrul manifestărilor de tip Igriţa. În afara peşterii a mai fost sondat un abriu pe versantul stâng al Crişului, la 2 m altitudine, aflat în apropierea Peşterii Mişidului. Sondajul de control a dus la dezvelirea unui nivel neolitic la o adâncime de -1,7 / -1,85 m. Sondajul nu a cuprins nici un complex dar s-a recoltat din stratul neolitic cu o grosime în medie de 0,1 m, material ceramic, trei lame de obsidian, o daltă de piatră şi un dop rezultat din procesul de perforare a pietrei. Concluzii. Materialele neolitice, datorită stării foarte fragmentare şi degradării sunt greu de încadrat cronologic şi cultural. Complexul din L. 8 - 10 îl încadrăm în cadrul descoperirilor cu caracter funerar aparţinând grupului Igriţa. În privinţa descoperirilor dacice, cele ce datează complexul sunt monedele; desigur cercetările viitoare vor aduce noi precizări cu privire la această descoperire deosebită. Cercetări de suprafaţă în nivelul activ traversat de un râu subteran cu mic debit, ce spală în sezonul ploios un sediment gros de 1,5 m, au dus la descoperirea unui fragment de calotă craniană şi a unei fose nazale. Apartenenţa cronologică a acestei descoperiri este incertă încă, în lipsa unei examinări de către experţi. Au fost totuşi examinate de E. Posmoşan şi M. Venczel de la secţia de naturale a Muzeului Ţării Crişului ce au concluzionat că sunt de provenienţă umană, însă vechimea lor rămâne de stabilit. La campania de săpături au participat studenţii clujeni