Cercetările arheologice în castrul roman de la Sutoru a debutat începând cu anul 2001, când un colectiv din cadrul Departamentul Oradea al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică a Universităţii Babeş- Bolyai Cluj-Napoca şi al Muzeului din Zalău au iniţiat o cercetare de teren, având ca scop identificarea şi clarificarea poziţiei exacte a sitului (castrul, termele, aşezarea civilă şi necropola aferentă). Pe baza... unor informaţii literare din secolul al XIX-lea, sondajele au identificat iniţial aşezarea civilă (vicus-ul), apoi necropola aşezării şi un edificiu termal. Continuarea cercetărilor în 2002, 2006 şi 2008 au dus la identificarea unora dintre elementele castrului roman. Starea de conservare a structurilor a fost afectată atât de factori antropici cât şi naturali. Din punct de vedere antropic, piatra a fost folosită în epocă medievală la construcţia cetăţii de la Almaş. Din punct de vedere al peisajului, încă de la începutul cercetărilor a fost evidenţiat un consistent strat de aluviuni, atribuit inundaţiilor succesive ale pârâului Almaş şi torentelor de pe valea Căpuşului. Amploarea acestor inundaţii şi cantitatea mare de aluviuni este dovedită de ultimul eveniment de amploare, din 1973, rămas în memoria colectivă. Întregul sit arheologic este localizat în lunca Almaşului, în zona confluenţei acestuia cu valea Căpuşului. Această dispunere a determinat distrugerea unei părţi semnificative din sit de modificarea frecventă a albiei Almaşului. Datorită acestor factori naturali, cercetarea cu mijloace clasice (sondaje arheologice), s-a stabilit ca prioritate utilizarea unor mijloace de cercetare non-distructive. În acest scop, în cadrul unui proiect iniţiat de Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca de identificare a unor complexe militare romane prin prospecţii geofizice, începând cu anul 2009 s-au realizat o serie de prospecţii GPR (Ground Penetrating Radar) şi magnetometrice în zona castrului de la Sutoru. Aceste prospecţii au dus atât la identificarea unor structuri din interiorul fortificaţiei, precum şi o serie de alte elemente importante privind cronologia şi etapele de funcţionare ale sitului. În urma acestor prospecţii, unele dintre ele cu rezultate deosebite, s-a decis continuarea cercetării prin sondarea cu secţiuni stratigrafice a unora dintre structurile identificate. S-a urmărit atât verificarea rezultatelor prospecţiilor cât şi clarificarea unora dintre situaţiile evidenţiate de acestea. Prospecţia magnetometrică a evidenţiat în interiorul castrului mare, în colţul sud-vestic, un castru mic de pământ. Principalul obiectiv ale cercetărilor noastre din 2013 a fost identificarea structurilor arheologice amintite, respectiv intersecţia celor două fortificaţii. Concomitent, o altă prioritate a campaniei din anul acesta fost efectuarea ridicării topografice a zonelor cercetate începând cu 2001 precum şi a întregului areal în care acestea sunt integrate şi racordarea la sistemul naţional de proiecţie STEREO 70. Profitând de noua ridicare topografică mai exactă a sitului, peste care s-au suprapus rezultatele magnetometrice, a fost trasată secţiunea S20 în zona în care prospecţia geofizică a evidenţiat intersecţia celor două fortificaţii. Secţiunea S20 a avut dimensiunile de 10 x 3 m. (cu carourile numerotate dinspre NV spre SE) şi a avut o adâncime medie de 3 m. Planul săpăturii şi adâncimile la care s-au descoperit materiale arheologice au fost executate şi înregistrate cu staţia totală de tip Leica TS06. Cercetarea în suprafaţă a fost documentată cu planuri, profile, fotografii, iar contextele arheologice cu fişe de context după modelul propus de MOLAS Londra (GB). Materialele arheologice au fost înregistrate într-o listă de inventar digitală. Stratigrafia începe cu acelaşi strat de aluviune de dimensiuni relativ mici în acest punct (0,5-0,8 m.). Nu a fost identificat şanţul medieval de extragere a pietrei, evidenţiind data recentă a întregii depuneri aluvionare. La scoaterea acestui strat s-a delimitat dărâmătura fazei de piatră a castrului, care alunecă spre NV în şanţul acestei faze. Între carourile 7-8 a fost identificat zidul fazei de piatră, pe toată lăţimea secţiunii, având o lăţime de 1,2 m. şi orientat pe direcţia NE-SV. Din elevaţia zidului se păstrează maxim 0,4-0,5 m. (3 asize legate cu mortar), iar fundaţia pe o adâncime de maxim 0,80 m. Sub nivelul de călcare aferent fazei de piatră a fortificaţiei, între carourile 6-9 a fost identificată o lentilă de lut ars la roşu, cu o grosime de 0,20- 0,30 m. Groapa de implantare a zidului de piatră secţionează această lentilă, care are o orientare diferită de aceasta, NV-SE. Un fragment din această lentilă se păstrează şi la S de zid. Această lentilă corespunde conturului fortificaţiei mici, reprezentând urma peretelui de lemn corespunzător fortificaţiei acestei faze. Situaţia arheologică documentată surprinde aşadar succesiunea cronologică a celor două fortificaţii identificate pe prospecţiile geofizice, fortificaţia mică de lemn fiind anterioară celei de piatră. În zona de NV a secţiunii au fost identificate şanţurile succesive ale celor două fortificaţii. Cu această ocazie s-a observat că fortificaţia mică avea o berma de dimensiuni mai mici decât fortificaţia de piatră. Castrul de piatră nu reutilizează şanţul fazei de lemn(colmatat aproape total în momentul construirii noii fortificaţii), preferându-se săparea unui şanţ nou, la NV de acesta. Straturile de depunere din şanţul fortificaţiei de piatră (parţial cercetat) ar susţine presupunerea existenţei unei faze de lemn a acesteia, clar delimitată de fortificaţia mică. Materialul arheologic este puţin numeros: o ţiglă cu ştampila NPO, fragmente ceramice rulate, puţine fragmente de oase animale. Principalul rezultat al cercetărilor a fost aşadar identificarea fortificaţiei de lemn a castrului timpuriu şi stabilirea relaţiei cronologice cu fortificaţia de piatră. Totodată a fost realizat un nou plan al castrului şi al întregului sit arheologic cu amplasarea corectă a noilor structuri descoperite. - plan de detaliu scara 1:2500, - plan de detaliu scara 1:1000, plan de detaliu cu curbe de nivel scara 1:2500, - plan de detaliu cu curbe de nivel scara 1:1000, reprezentare 3D cu modelul digital al terenului, profil altimetric în zona castrului roman, profil altimetric al microregiunii, raport topografic general.