Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Diaconescu | Petru | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte | |
Muscă | Luciana | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte | |
Muscă | Tiberiu Ioan | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
A. "Suseni", Continuând cercetările din anii trecuţi, efectuate tot în incinta şcolii nr. 4 (astăzi E. Văcărescu), şi care s-au soldat cu descoperirea a 13 locuinţe din epoci diferite, investigaţiile arheologice din 1995 au avut drept scop principal, urmărirea locuirilor feudale timpurii. A fost trasată secţiunea S. XIII de 2 x 12 m, paralelă cu clădirea şcolii, respectiv cu secţiunile I, III, V, VI, ...din anii precedenţi. În S. XIII au fost cercetate trei gropi menajere: Gr. 3, a fost surprinsă în careul unu, la baza stratului de cultură medieval. Pe baza unui fragment de buză de borcan cu analogii la Sfântu Gheorghe-Bedehaza se poate data în sec. XIII - XIV; Gr. 1, de mici dimensiuni, pe baza materialului ceramic se poate data în secolul al XVI-lea; Gr. 2, de formă ovală, situată, ca şi precedentele, la baza stratului de cultură medieval, cu diamentrul de 1,30 x 1,10 m şi adâncimea de 0,20 - 0,22 cm, cu inventar variat ce constă din: bulgăre de sticlă brută, zgură de sticlă, piese fragmentare de sticlă, zgură de fier, fragmente de la trei oale şi o monedă prost conservată. Pe baza materialului ceramic şi a inventarului recuperat, se poate data în sec. al XVI-lea. În paralel, au fost deschise două casete C. 7 şi C. 8. În prima casetă s-a urmărit dezvelirea unei locuinţe din sec. XVI - XVII ce s-a prefigurat în secţiune, cu dimensiunile de 2,50 x 4 m. A fost descoperit un interesant material ceramic fragmentar (oale, capace, ulcioare, cahle-plăci şi oală ş. a.), cât şi piese metalice. Podeaua locuinţei a fost surprinsă la 0,55 şi constă dintr-o platformă de lut groasă de 0,16 - 0,20 m. Sub aceasta, a apărut o altă locuinţă (din care, în casetă a fost dezvelită o suprafaţă de 2,30 x 1,46 m). Din locuinţă a fost recoltat un variat inventar arheologic (metalic şi ceramic) care permite datarea locuinţei în sec. XIV - XV. Şi podeaua acestei locuinţe era lutuită cu un strat gros de 0,8 - 0,10 cm, ce s-a păstrat intermitent. La îndepărtarea lutuielii, s-a dat peste cel mai vechi complex arheologic, din care, s-a dezvelit o suprafaţă de 2,10 x 2,35 m. Această locuinţă a livrat multă zgură de fier, lupe de fier şi coarne în curs de prelucrare. Cuptorul acestei locuinţe era înalt de 0,40 m. De asemenea, menţionăm că, în umplutura locuinţei au fost găsite şi fragmente de lipitură de vatră cu zgură de fier lipită de aceasta. Inventarul metalic constă şi dintr-un fragment de lanţ puternic ars şi un cârlig de pescuit. Inventarul ceramic constă din vase-borcan de capacitate mare cu analogii în complexele timpurii din Târgovişte (L. 12), Baia, Cetăţeni, Sighişoara ş. a. Locuinţa (L. 16), prin specificul inventarului reprezintă un atelier de fierar. O ultimă casetă, C. 8 situată la NE de S. XIII, a avut drept scop imediat, dezvelirea integrală a gropii nr. 2. Tot aici, a fost surprinsă şi anexa unei locuinţe din sec. al XVI-lea, cu dimensiunile de 1,86 x 2,00 m şi cu gârliciul situat la NE, cu dimensiunile de 0,70 x 0,50 m. Sub gârlici, se afla o groapă (Gr.4), care pe baza câtorva fragmente tipice (capac, borcane cu buza în straşină) se poate data în sec. XIV - XV. Inventarul locuinţei este reprezentat numai de ceramică: ulcioare, capace, cahle şi plăci smălţuite. Ceramica smălţuită recuperată este de aceeaşi factură ca şi cea găsită în locuinţa 14, ce ne permite lansarea ipotezei că provin din acelaşi atelier. În concluzie, putem spune că, prin săpăturile efectuate în anul 1995, la Târgovişte, s-au descoperit vestigiile unui atelier de fierar, iar prin materialele livrate de groapa nr. 2, putem vorbi de existenţa unor ateliere de sticlărie, la Târgovişte, încă din cursul sec. al XVI-lea. Str. Justiţiei nr. 11 (Cazarma Pompierilor) S-au executat două sondaje arheologice la Cazarma Pompierilor din Târgovişte, cercetare impusă de construcţia noului sediu al Poliţiei Municipale, care afectează (parţial aripa de est a cazărmii) şi zona de interes arheologic. Au fost trasate două secţiuni pe faţadă, pe colţurile Foişorului de foc (în aşa fel încât să fie cuprinse şi aripile, respectiv dormitorul şi remiza) cu dimensiunile de 4 x 1,5 m - S I şi 4,5 x 1,5 m - S II. Stratigrafia este următoarea (cu menţiunea că materialul arheologic mai trebuie studiat): sub pavajul de piatră acoperit cu bitum apare nivelul de construcţie al cazarmii; anterior, s-a procedat la demolarea construcţiilor existente în zonă (moloz, cărămidă medievală de 28 x 14 x 4 cm); urmează o depunere cenuşie cu urme de materiale de construcţii şi apoi, un pavaj de bolovani cu două refaceri, un nivel de construcţie cu pigment de mortar de var şi un strat de lut cu pietriş scos din şanţul de fundaţie al unei construcţii, ridicate probabil, în cursul sec. al XVII-lea. De la un edificiu, anterior acestei construcţii, provine un strat gros, care a rezultat din demolarea şi nivelarea unei construcţii de lemn incendiate, care, la vremea când funcţiona, îi corespundea şi un pavaj. Urmează un strat castaniu cu urme de cărbune şi apoi humusul medieval. Din analiza stratigrafică a materialului arheologic şi a materialului documentar s-au desprins următoarele: 1. Cazarma Pompierilor cu ambele corpuri, inclusiv Foişorul de foc sunt construite în acelaşi moment, pe o fundaţie din beton a cărei talpă se găseşte la -1,30 m faţă de nivelul iniţial de călcare. Nu se confirmă suprapunerea Foişorului de foc peste turnul clopotniţă a Bisericii Sf. Apostoli şi Marina. 2. Pavajul şi nivelul de construcţie cu pigmenţi de mortar aparţin unei construcţii ridicate, după o datare la prima vedere, în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Descoperirea în S I a două morminte, din care M I (în malul de est) sub pavajul menţionat, iar M II (tăiat în mare măsură de fundaţia cazarmei), confirmă existenţa în imediata apropiere a Bisericii Sfinţii Apostoli ("Sfinţii Împăraţi" după alte informaţii), a unei construcţii - lăcaş de cult . Certă este existenţa unui lăcaş de cult, construit probabil în cursul sec. XVII sau refăcut din zidărie, nefiind exclusă şi o fază anterioară, poate din zid sau chiar din lemn, cum lasă să se înţeleagă existenţa M I. În orice caz, au existat mai multe construcţii din lemn (talpa fundaţiei unei clădiri din lemn fiind relevată parţial în S II) şi gropi menajere (în S I şi S II), toate corespunzătoare unui pavaj din pietriş de râu. Remarcăm, de asemenea, şi descoperirea de zgură de fier, nefiind exclusă prezenţa aici în sec. XV - XVI, a unei zone cu caracter meşteşugăresc similare celei descoperite la nord de Curtea Domnească. Datarea acestei faze este dificil de estimat în acest moment al cercetărilor inclusiv datarea nivelului existent între pavaj şi humusul medieval. Materialul ceramic (cahle-oală, cahle, plăci şi discuri, ceramică smălţuită) atestă o locuire medievală începând din sec. al XV-lea. De altfel, la aceeaşi concluzie ne duc şi cercetările mai vechi (Biserica Sf. Ioan, aflată la 50 m V, având o fază din lemn dată cu o monedă Albert I 1431 sau cele de la sediul Băncii Agricole la 100 m S, cu nivele de locuire de la sfârşitul sec. XIV sau de la începutul sec. V).