.
Târgovişte | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: str. Calea Domnească, nr. 218A | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII);Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca modernă;
Epoca medievală
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Mănăstire
Județ:
Dâmboviţa
Localitate:
Târgovişte
Comuna:
Municipiul Târgovişte
Punct:
str. Calea Domnească, nr. 218A
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cârciumaru Minodora Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Năstase Mihai Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Petrică Florin Gabriel Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Cod RAN:
Raport:

Ca urmare a dosarului nr. 4213/16.10.2019 depus la secretariatul Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, în perioada noiembrie 2019 – iulie 2020 s-a efectuat cercetare arheologică preventivă, în conformitate cu contractul încheiat între beneficiar şi Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, precum şi în baza autorizaţiilor pentru cercetare arheologică preventivă nr. 666/20.11....2019/ 72/18.02.2020/262/14.05.2020 emise de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Zona cercetată: exhaustiv perimetrul afectat de proiect, precum şi zone din suprafaţa terenului care prezintă interes deosebit; suprafaţa totală a terenului 505 mp, din care cercetaţi 252 mp. Scopul investiţiei: CONSTRUIRE IMOBIL PRESTĂRI SERVICII şi introducere utilităţi, Târgovişte, str. Calea Domnească, nr. 218A, jud. Dâmboviţa/Echipa de cercetare: arhg. expert Florin Gabriel Petrică, arhg. specialist Minodora Cârciumaru, arhg. Năstase Mihai Claudiu (nota 1). Cercetare începută iniţial prin trasarea a două secţiuni magistrale, perpendiculare pe cele patru laturi ale terenului şi adaptate scopului cercetării, care să permită o evaluare stratigrafică a întregii suprafeţe. În cea de-a doua fază, după înregistrarea stratigrafică, s-a trecut la cercetare în suprafaţă, adaptată descoperirilor complexelor arheologice descoperite. S-a împărţit suprafaţa de teren în patru sectoare, individualizate din punct de vedere cronologic şi funcţional. Perimetrul cercetat se plasează la intersecţia străzilor Calea Domnească la nord-est şi Stelea la nord-vest. La sud-est şi sud-vest, terenul este mărginit de zidurile de incintă ale Mănăstirii Stelea/ DB-II-a-A-17310. Terenul se plasează în zona centrală a oraşului medieval, cercetările mai vechi evidenţiind complexe arheologice databile în perioada sec. XIV-XVIII, dar şi din perioadele modernă şi contemporană. Numeroase campanii de cercetare arheologică (1969-2014) au avut loc în interiorul actualei incinte mănăstireşti: – 11, dintre care 9 (nouă), coordonate de dl. Gheorghe Cantacuzino, ultimele două cercetări aparţinând lui Petru Virgil Diaconescu şi Gheorghe Olteanu – 2010 şi 2014. Câteva informaţii despre Mănăstirea Stelea sunt necesare dat fiind faptul că suprafaţa cercetată de noi are numeroase aspecte istorice comune cu cele ale mănăstirii. Mănăstirea Stelea a fost ridicată de către spătarul Stelea la începutul deceniului nouă al sec. XVI, complexul monahal fiind refăcut de către Vasile Lupu, domnul Moldovei la mijlocul sec. al XVII-lea. De-a lungul existenţei sale, mănăstirea a cunoscut mai multe etape de distrugere, respectiv refacere, dintre care amintim etapele Mihai Viteazul (1595 -1596, legate de expediţia lui Sinan paşa), 1601-1611 (Simion Movilă - Mihnea al II-lea – Radu Şerban, diverse lupte date în oraş) şi 1658-1659 (Constantin Şerban – Mihnea al III-lea). Amintim aceste evenimente deoarece cercetarea noastră a reuşit să surprindă in-situ urmele unor asemenea distrugeri. În zona care priveşte strict raportul nostru de cercetare, proprietate ce nu aparţine mănăstirii, au fost executate câteva casete în anul 1982, (cinci casete) care au avut ca scop sondarea fundaţiilor laturii de nord-est a chiliilor mănăstireşti şi a fundaţiei zidului de incintă. Rezultatele obţinute nu au fost publicate. Cercetarea respectivă a fost favorizată de intrarea parcelei de teren în “vizorul”specialiştilor de resistematizare urbană din anii regimului comunist. Cu această ocazie, facem următoarea precizare, fundamentală pentru înţelegerea metodei de săpătură şi a rezultatelor acesteia: în anul 1977 s-au demolat toate clădirile care funcţionau pe suprafaţa respectivă, adică o casă de locuit, de vârstă medievală şi care la data respectivă era monument istoric, numită Casa Vesely, precum şi mai multe anexe. Avându-se în vedere atât înclinaţia terenului cât şi relaţia planimetrică dintre elementele arhitecturale din jur, vizibile sau deduse din planuri de arhivă (ziduri incintă mănăstire, corpuri chilii, fundaţie casa Vesely, gard delimitare proprietate), s-au trasat două secţiuni magistrale, care au secţionat terenul de la nord-est la sud-vest şi de la sud-est la nord-vest: S1, trasată pe direcţia nord-sud, perpendiculară pe curba de nivel şi zidurile corpului de chilii – 14 m lungime x 2 lăţime; S2, trasată pe direcţia est-vest, pornită din zidul de incintă vestic al mănăstirii până la limita de proprietate, 27 m lungime x 2 m lăţime (iniţial). Acest lucru s-a făcut pentru a surprinde toate nivelurile stratigrafice ale zonei ce urma a fi cercetată. În urma trasării celor două secţiuni s-au obţinut numeroase informaţii şi rezultatele de început ale cercetării au fost în măsură schimbe metodologia de lucru, după cum urmează: S-a constatat faptul că există un nivel de demolare datat în anul 1977 extins pe toată suprafaţa terenului studiat. Acest nivel de demolare suprapunea la rândul său un caldarâm de sec. XIX – XX, datat cu două monede Carol 1 (1906), extins si el în zona celor două secţiuni. În cele două secţiuni au apărut complexe arheologice de vârstă medievală, situate în exteriorul suprafeţei afectate de proiect, care au determinat o schimbare a strategiei de lucru, precum şi extinderea pe o suprafaţă mai mare a cercetării. În funcţie de aceşti factori s-a trecut de la cercetarea pe secţiuni la cercetarea în suprafaţă. Prin cercetarea de suprafaţă, raportată la analiza stratigrafică obţinută din cele două secţiuni magistrale, s-a încercat, pe de o parte, un control mai bun asupra unei suprafeţe de teren mai mare, pe de alta stabilirea unui nou nivel stratigrafic de la care să înceapă cercetarea complexelor medievale. Acest nou nivel a fost dat de caldarâmul modern, relevat pe o suprafaţă mare (circa 30 mp). Pentru controlul stratigrafic vertical ne-am folosit de taluzul sudic al S2, relevat pe toată lungimea proprietăţii. Nivelul de moloz depus peste pavaj a fost înlăturat, iar în zonele unde acest pavaj nu s-a mai întâlnit s-au marcat cotele stratigrafice situate imediat de sub demolarea din anul 1977. Această demolare a avut ca ţintă casa- monument Vesely şi anexele acesteia, iar nivelul de distrugere prin excavare mecanică a afectat parţial şi niveluri mai vechi de sec. al XIX-lea. Prin cercetarea de suprafaţă, asupra căreia s-a avut control prin caroiere şi înregistrare a cotelor, s-au făcut noi descoperiri de complexe arheologice, care au determinat o împărţire pe sectoare a suprafeţei, sectoarele purtând numele complexului arheologic descoperit. Au apărut, astfel, sectoarele, dispuse de la vest la est: „Casa Vesely”, „Şanţ de apărare”, „Atelier medieval” şi „Chilii” Cercetarea acestor sectoare s-a realizat în funcţie de natura complexului arheologic, care, fiecare a presupus o metodă diferită: astfel, sectorul Şanţ de apărare a presupus o secţionare care să permite obţinerea unui profil stratigrafic. Acest profil, precum şi descoperirile din umplutura şanţului ne-au permis o datare post quem certă a Casei Vesely, bazată pe o crono-stratigrafie relevantă. Pentru sectorul Atelier medieval, care coincide cu perimetrul afectat de proiect, a fost necesar demontarea caldarâmului, cu păstrarea unui martor. S-au surprins, astfel, părţile inferioare a numeroase gropi menajere, din umplutura cărora au fost recoltate numeroase şi importante artefacte, care au reuşit să dateze perioada de funcţionare a atelierului medieval. Având ca reper taluzul sudic al S2 s-a stabilit şi relaţia cronologică între şanţul de apărare şi atelierul medieval. Sectorul Chilii, care iese înafara zonei proiectului imobiliar, a fost cercetat parţial, în capătul de est al S2. Caracteristicile sale speciale, mă refer aici la o posibilă sigilare a parterului clădirii de tavanul prăbuşit, presupune o cercetare de detaliu şi o atenţie pe măsură. Am propus, astfel, Comisiei Naţionale de Arheologie ca reluarea cercetării acestui sector să se realizeze independent, după data de 15 septembrie, sectorul nefiind deloc afectat în eventualitatea derulării proiectului beneficiarului, care sprijină întreaga cercetare. În concluzie, considerăm că metodologia aleasă de noi a fost cea mai potrivită pentru cercetarea acestei suprafeţe de teren, fiind adaptată permanent descoperirilor de complexe arheologice. În prezent, după prelucrarea primară a materialelor şi restaurarea unor piese, se lucrează la prelucrarea grafică a materialului desenat, pregătindu-se, astfel, un material publicabil sub forma unei monografii. Prin această metodologie, precum şi prin minuţiozitatea cercetării noastre, am reuşit să descoperim o serie de artefacte importante, inedite, să încadrăm cronologic complexele arheologice, precum şi să obţinem să reconstituim, pe baze ştiinţifice, istoria unei suprafeţe de teren aparţinând Târgoviştei medievale. Terenul cercetat are o înclinaţie lină de la sud către nord (de la chilii către stradă), diferenţa de nivel fiind de – 1,32 m (măsurată de la cota 0, reprezentată de colţul soclului chiliilor). Cercetarea a început în data de 28 noiembrie prin trasarea S1, perpendiculară pe zidul nord-est al chiliilor mănăstireşti, cercetate arheologic şi restaurate în anii 1970 – 1985. Scopul a fost acela de a verifica situaţia zonei respective, în sensul în care putea exista posibilitatea ca iniţial corpul de chilii să fi fost mai lung. Cu alte cuvinte, aveam o dilemă cu privire la inexistenţa colţului de nord-est al corpului chiliilor, pe care cred că am rezolvat-o cu această cercetare, după cum se va vedea. Secţiunea a avut lungimea de 14 metri şi lăţimea de 2,5 m, fiind orientată sud-vest-nord-est, din zidul chiliilor până aproape de gardul proprietăţii. În capătul de sud-vest al secţiunii, aproape de zidul chiliilor (la 1,80 m), la cota de - 0,50 m a apărut partea superioară a unui zid demantelat, aparţinând unei clădiri de vârstă sigur medievală, pe care noi, în acest stadiu al cercetării din acest sector, îl prezumăm ca aparţinând corpului de chilii medievale. Zidul are aceeaşi orientare ca şi cel al chiliilor existente azi, zidăria fiind alcătuită în sistemul casete de cărămidă cu bolovani încastraţi, specifică sec. al XVI-lea. Cărămizile sunt de format 28 x 14 x 4 cm, corespunzătoare epocii. Pentru a putea vedea dacă fundaţia acestei clădiri se ţese cu cea a chiliilor ne-am adâncit în capătul de sud al secţiunii până la circa – 2 m, fără a obţine un rezultat. Acest lucru se datorează unei gropi adânci, de dată recentă (probabil din timpul restaurărilor anilor 1970 - 1980), care a distrus atât stratigrafia cât şi eventuala zidărie (adică un zid de fundaţie care să lege corpul de chilii actual cu locuinţa descoperită de noi). Cu alte detalii despre această construcţie vom reveni la momentul analizei sectorului respectiv. La cota de – 0,85 m s-a identificat marginea bordurată a unui caldarâm din bolovani mari de râu, cu axa uşor deviată faţă de cea a zidului medieval. Peste acest caldarâm au fost găsite numeroase urme ale demolărilor din anul 1977, inclusiv cabluri electrice dezafectate precum şi o monedă 1906. Având la bază suficiente informaţii privind zona secţiunii S1, am luat decizia de a deschide o secţiune magistrală S2 pe axa nord vest-sud est, între zidul de incintă nordic al mănăstirii şi zidul exterior sudic al Casei Vesely. Scopul era acela de a surprinde evoluţia stratigrafică a întregii suprafeţe, să relevăm alte elemente planimetrice ale construcţiei medievale recent identificată, o limită spre nord a caldarâmului de piatră şi date stratigrafice care să poată ajuta la o încadrare cronologică cât mai precisă a Casei Vesely, prezumată de arh. Cristian Moisescu ca aparţinând sec. al XVII-lea. S2 a avut o lungime totală de 32 m şi o lăţime de 3 m. Lăţimea a fost adaptată noilor descoperiri, după cum se va explica mai departe. Rezultatele obţinute, foarte promiţătoare, au fost în măsură să determine, în final, o nouă abordare metodologică. Dintre rezultate, menţionăm interceptarea zidului estic al chiliilor, zonă pe care o numim în acest raport, sub titlul de ipoteză de lucru ”chilii”, cota de demantelare a acestora, precum şi porţiuni din podeaua interioară a clădirii. Cel mai important lucru legat de această construcţie este faptul că aceasta a pierit în urma unui masiv incendiu. În mica zonă interceptată în cadrul S2, s-a putut constata faptul că tavanul clădirii era din lut si lemn (chirpic), că era vitrifiat de la ardere şi că era prăbuşit peste pavajul (şi el afectat) chiliilor. Precizăm faptul că prin săpătura noastră am încercat să cercetăm toată suprafaţa proprietăţii, depăşind, astfel, zona de strict interes imobiliar, adică suprafaţa afectată de proiect. Cu toate acestea, am stabilit ca fiind prioritară, pentru moment, zona afectată pe viitor de construcţii, încercând, pentru zona chiliilor, să alocăm, ulterior, un timp mai generos cercetării. În timpul cercetării/îndepărtării de pământ şi moloz a părţii superioare a zidului de nord est al chiliilor, a fost descoperită, pe zid, o monedă de argint prusacă, datată în anul 1624/1625. Este evident o descoperire extraordinară, care semnifică ipotetic o limită post-qvem a distrugerii clădirii. Luăm în calcul, în acest moment al raportului, şi o interpretare conform căreia moneda ar putea data şi un moment imediat ulterior distrugerii clădirii, marcând demantelarea şi extragerea pentru refolosire a materialului de construcţie. Tot în S2 am relevat şi colţul de nord-est al clădirii. La nord de zidurile chiliilor descoperite, am interceptat, pe o lungime de aproximativ 8 metri, caldarâmul de pietre, suprapus peste tot de urmele demolărilor din 1977. A urmat, pe o lungime de circa 4 m, un nivel în care au fost surprinse, sub nivelul de demolare 1977, părţile inferioare ale unor gropi, databile în perioada medievală. Acestea se adânceau în solul steril, identificat în S2 la cota de 1,33 raportat la W0. La sud de zidul casei Vesely, deci în capătul de nord al S2, după îndepărtarea stratului aparţinând demolărilor recente, s-a identificat, pe o lungime de 9 metri, mai multe lentile succesive de pământ amestecat cu moloz, arsură, chirpic. Aceste straturi se adânceau considerabil faţă de solul viu, semn că putea fi vorba de un complex arheologic de dimensiuni mai mari. Pentru a pune în evidenţă mai bine zona în care au apărut gropile medievale, ce aveau în umplutura lor ceramică specifică sec. al XVI-lea, s-a trasat S 3, axă nord est-sud vest, perpendiculară pe S2 şi strada Calea Domnească. În S 3 a fost identificat traseul unei ţevi de alimentare apă, dispusă est-vest (aparţinând unei anexe demolate în 1977), urmele unei canalizări ce ducea spre o fosă septică, precum şi urmele a două gropi din epoca medievală. În urma unei analize a descoperirilor, s-a luat decizia de a se efectua o cercetare de suprafaţă a zonei cuprinse între chilii şi zidul Casei Vesely, pentru relevarea planimetrică a tuturor complexelor şi pentru o cercetare exhaustivă a zonei afectate de proiectul imobiliar. Cercetarea a început prin decaparea mecanică a stratului afectat de demolările din anul 1977 şi a continuat manual de la nivelul straturilor nederanjate. S-a insistat, iniţial, în zona complexului de lângă zidul casei Vesely, unde straturile se adânceau suficient de mult încât să credem, iniţial, că ar putea fi o locuinţă semiadâncită sau cu pivniţă. Ulterior, printr-o cercetare de mai lungă durată, s-a relevat existenţa unui şanţ, despre care vom vorbi mai jos. Paralel cu acest sector de cercetare, s-a continuat săpătura şi în zona gropilor descoperite anterior, rezultatele fiind deosebite. În zona caldarâmului, s-a constatat că avem de-a face un pavaj modern, aflat la o cotă mai joasă faţă de nivelul funcţional al anexelor gospodăreşti de dată recentă/moderne (s-a mai surprins din acestea doar un fragment de fundaţie de bolovani legaţi cu ciment, în profilul vestic al S2). Această cotă era stabilită pentru a facilita accesul atelajelor la nivelul străzii Calea Domnească. Cercetarea în suprafaţă a întregii arii a proprietăţii ne-a determinat să împărţim perimetrul în sectoare de cercetare, după cum urmează: Suprafaţa întreagă a terenului: 505 mp A. Sector „Casa Vesely” (înc. sec. XVII) – 56,4 mp B. Sector „Şanţ apărare” (sf. sec. XVI) – 132 mp C. Sector „Atelier meşteşugăresc” (sec. XVI) – 192,6 mp D. Sector „Chilii” sec. XVI-XVII– 123,6 mp. Propuneri: Sectorul Vesely: conservarea in situ a zidurilor descoperite. Sectorul Şanţ: având în vedere surprinderea lui parţială, propunem conservarea in situ Sectorul Atelier Medieval: suprafaţa este descărcată de sarcină arheologică în vederea realizării proiectului beneficiarului. Sectorul Chilii: Propunem spre aprobarea competentă a Comisiei Naţionale de Arheologie ca cercetarea arheologică a acestui sector să se poată desfăşura şi după eventuala aprobare a raportului de descărcare de sarcină arheologică a suprafeţei marcate. Recomandăm conservarea, protejarea şi valorificarea descoperirilor arheologice.

Note Bibliografice:

Au mai participat la cercetări, în anumite perioade, colegii Florin Lupu şi Marian Leu, cărora le mulţumim.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO