Obiectivul campaniei arheologice a anului 2004 l-a constituit clasificarea fazelor evolutive ale structurilor medievale (biserica, cimitir, locuinţe) cercetate în campaniile anterioare. Pe latura nordică a corului a fost investigată sacristia, constatându-se două faze de construcţie: una corespunzătoare fazei romanice şi una fazei gotice. Spaţiul funerar de pe latura nordică a bisericii (identificat încă în prima campanie) a fost sondat în partea nord-vestică, fiind identificată intrarea pe latura de V. La exterior, în această zonă au fost identificate urmele unei case, corespunzătoare aşezării de sec. XVI–XVII. În sectorul sudic, cercetările au permis clarificarea planimetriei bisericilor: peste o biserică sală romanică, se construieşte o biserică hală gotică, care păstrează, pe latura sudică, părţi din structura primului edificiu. Întreaga zonă cercetată până acum se află pe un platou înconjurat de un sistem de valuri şi şanţuri duble, care în porţiunea de E se triplează. În actualul stadiu al cercetărilor, poate fi definit un cimitir medieval timpuriu (sec. XI–XIII), peste care se construieşte o primă biserică sală romanică (sec. XIII). Ulterior, acesteia i se aduc modificări prin construirea, la interior, a unui arc de triumf, iar pe latura de N, a unei sacristii şi a unui spaţiu funerar. Biserica a fost decorată cu frescă. Faza gotică (sec. XIV) păstrează în ansamblul său componente din prima biserică. Au putut fi identificate mai multe etape constructive ale acesteia. Astfel, după construirea noului cor poligonal, biserica a fost prelungită spre V şi spaţiul funerar de pe latura nordică a fost refăcut. Noua sacristie devine mult mai amplă decât precedenta, având dimensiunile de 8 x 6 m. În interiorul bisericii, se construieşte o reţea de cavouri, acoperite cu lespezi de piatră (10 identificate până acum). O ultimă intervenţie pare a fi adosarea, pe latura de V, a unui turn clopotniţă. Componente arhitectonice din zestrea decorativă a bisericii au fost descoperite pe întreaga suprafaţă cercetată (ancadramente de uşi şi ferestre, ogive, bolţari etc). Între sfârşitul acestui lăcaş de cult (spre mijlocul sec. XVI) şi aşezarea aici a unei comunităţi, care îşi construieşte case (după mijlocul sec. XVI) există un interval de timp, surprins arheologic printr-un nivel de depunere de cca. 0,2 m. Materialul arheologic recuperat a fost extrem de bogat şi divers. Astfel, s-a descoperit ceramică (veselă, cahle, cărămizi pavimentale), piese de sticlă, fier (unelte, arme), bronz (unelte, podoabe, accesorii vestimentare), os şi corn, materiale textile, monede etc. Obiectivele cercetărilor viitoare: sondarea colţului de SV al bisericii, cercetarea zonelor, unde au fost identificate locuinţe şi clarificarea cronologiei fortificaţiei de pământ.