.
Tazlău | Judeţ: Neamţ | Punct: Mănăstirea Tazlău | Anul: 2015
Anul:
2015
Epoca:
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Tipuri de sit:
Structură de cult/religioasă;
Mănăstire;
Necropolă
Județ:
Neamţ
Localitate:
Tazlău
Comuna:
Tazlău
Punct:
Mănăstirea Tazlău
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Ceauşu Silviu Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Hânceanu George responsabil Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Cod RAN:
Raport:

Cercetarea arheologică de supraveghere de la Mănăstirea Tazlău s-a desfăşurat pe fondul elaborării documentaţiei în vederea restaurării şi conservării ansamblului monahal (1). Atfel, s-a apelat la asistenţă arheologică la întocmirea studiului geodezic ce a urmărit să verifice adâncimea fundaţiei şi rezistenţa solului la zidul de incintă, la turnul estic, la turnul nord-vestic, la una dintre pivniţe şi la bise...rica ridicată în anii 1496-1497 (2). În acest scop au fost deschise şase sondaje (3) (notate Sj.I-Sj.VI) ce au căpătat aspectul unor secţiuni sau casete. Din punct de vedere arheologic, cele mai importante rezultate s-au obţinut în Sj. I., Sj. III şi Sj. V. Sj. I - practicat pe latura de vest a pridvorului, la 1,20 de contrafortul nord-vestic. În momentul intervenţiei noastre, sondajul realizat fără supraveghere arheologică fusese astupat. Pentru a observa sistemul de aducţiune a apei intercepatat şi distrus de muncitori, şi pentru a stabili raportul cronologic între această şi pridvorul adăugat spre sfârşitul secolului al XVI-lea, s-a mărit suprafaţa de la 1,50 X 1.00 la 3,00 X 1,00 m. Din păcate tubulatura de olane a fost distrusă în totalitate, atât de o groapă umplută cu materiale provenite în urma restaurării monumentului de la începutul anilor '90, cât şi de un masiv de zidărie de epocă. Această zidărie, ţesută cu cea a pridvorului şi care s-a păstrat până la nivelul superior al fundaţiei, reprezintă urmele unui contrafort amenajat în axul central al monumentului, rostul acestuia fiind de a prelua din încărcărea exercitată în zona mediană, în condiţiile unui sol argilos. Fundaţia pridvorului, inclusiv a contrafortului, ce a fost cercetată până la adâncimea de -1,55 m, se prezintă sub forma unei zidării turnate, realizate din piatră de râu legată cu mortar în compoziţia căruia s-au găsit pigmenţi de cărămidă. Cu privire la sistemul de aducţiune a apei, aşadar, acesta este anterior ridicării pridvorului, alimentând cu apă zona casei domneşti. Sj. III (3,00 X 2,00 m) - trasat pe latura sudică a absidei altarului. Rezultatele obţinute în această suprafaţă sunt în mare parte identice cu cele expuse cu altă ocazie (4), singura menţiune constând în faptul că la cca. -1,00 m a fost interceptată parţial o pânză de arsură (groasimea ei variază între 2,5 şi 4 cm) cauzată de incendierea vegetaţiei în momentul debutului lucrărilor de construcţie la lăcaşul de cult. Sj. V (3,00 X 1,00 m) - deschis în laterala stângă a turnului estic (astăzi turnul-clopotniţă). A avut ca obiectiv identificarea unei posibile faze de construcţie din vremea lui Petru Rareş, aşa cum se menţionează în literatura de specialitate (5). În urma cercetării acestei secţiuni, precizăm că atât turnul, cât şi zidul de incintă au fost ridicate în aceeaşi perioadă, cel puţin la nivelul fundaţiei. Acest fapt nu exclude posibilitatea ca, într-adevăr, să fi existat o fază de refacere a turnului şi a zidului de incintă în vremea acestui domn (6), însă, în această secţiune, din cauza amputării nivelurilor petrecută în a doua jumătate a secolului al XVII-lea ipoteza nu a putut fi susţinută arheologic. Fundaţia turnului se prezintă sub forma unei zidării turnate, fiind decroşată în raport cu elevaţia. De menţionat, este faptul că în această zonă, fundaţia zidului de incintă nu mai prezintă decroşul interceptat în Sj. IV, secţiune amplasată pe aceeaşi latură a incintei. Ultimul nivel cu depunere arheologică constatat este cel din momentul incendierii vegetaţiei. În acest strat, al cărui grosime maximă este de 3 cm, au fost găsite un fragment de cărămidă şi unul ceramic, acesta din urmă provenind din partea inferioară a unui vas care, după compoziţia pastei, corespunde celei de-a doua jumătăţi a secolului al XV-lea. Cu prilejul supravegherii efectuate la Mănăstirea Tazlău s-au descoperit şi cercetat un număr total de 14 morminte de înhumaţie, dintre care o parte aveau scheletele reînhumate, cărora li s-au lăsat obiectele funerare. Mormintele, a căror adâncime varia între -0,60 m şi -1,80 m, au fost dezvelite în Sj. II, Sj. III, Sj.IV şi Cas. 1.

English Abstract:

The foundations of the Tazlău monastery, the last sanctuary built by Ştefan cel Mare in 1497, needed a series of exterior reinforcements; these activities were made under archaeological surveillance. Prior to 2015 the monastery had to be connected to the public water source and to the sewerage system; on this occasion several medieval tombs were discovered. The works from 2015 added 11 more tombs, some of them being reburials. The inventory of the tombs included coins, earrings and a bronze, leafshaped pendant with religious signification. At the same time excavations were made at the entrance tower. Apart from the closed complexes, the discoveries from the medieval layer revealed the existence of ceramic and glass fragments, bronze and iron objects (a candlestick, a buckle, knives and nails).

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO