.
Teliţa | Comuna: Frecăţei | Judeţ: Tulcea | Punct: Celic Dere | Anul: 2008
Anul:
2008
Epoca:
Hallstatt;Epoca greacă şi elenistică
Perioade:
Epoca antică;
Epoca greacă
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Locuire civilă;
Necropolă;
Necropolă plană;
Necropolă tumulară
Județ:
Tulcea
Localitate:
Teliţa
Comuna:
Frecăţei
Punct:
Celic Dere
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bochnak Tomasz University of Rzeszow, Poland
Costea George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Duţescu Maria-Magdalena SC Digital Domain SRL Bucureşti
Florkiewicz Iwona University of Rzeszow, Poland
Jugănaru Gabriel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Sîrbu Valeriu responsabil Muzeul Brăilei
Ştefan Călin Dan SC Digital Domain SRL Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

În 2008, cercetările arheologice au constat, pe de o parte, în excavaţii realizate în sectorul necropolei plane şi tumulare şi, pe de altă parte, în ample acţiuni de investigare a sitului şi a microregiunii înconjurătoare cu metode non-invazive (geofizică, topografie, arheologia peisajului, cercetări de suprafaţă). Necropola plană. În cadrul necropolei plane au fost cercetate 2 noi morminte, M3, de înhumaţie,... şi M4, de incineraţie cu oasele arse depuse direct în groapă. Ambele morminte au fost descoperite în S34, la adâncime mică (aproximativ -0,35/-0,45 m), afându-se într-o stare slabă de conservare. M3. Din oasele mormântului de înhumaţie nu s-a reuşit decât recuperarea câtorva fragmente, suficiente, însă, pentru a stabili poziţia capului, spre SE, şi a picioarelor, spre NV. Inventarul M3 a constat în trei piese de bronz: o fibulă de tip Glasinac, fără ac, o elice cu trei pale şi un nasture/aplică de îmbrăcăminte, toate poziţionate în zona umerilor defunctului. M4 a constat într-o groapă cilindrică, cu diametrul de 0,75-0,80 m, ce a conţinut foarte puţine oase calcinate, cărbune şi fragmente ceramice arse secundar. În groapa mormântului au fost găsite mai multe fragmente ceramice provenind de la un vas lucrat cu mâna din pastă friabilă, ars oxidant. Complex 3. S-a continuat cercetarea Complexului 3, identificat în S33 şi S34. Acesta constă într-o groapă de mari dimensiuni, săpată de la -0,25 m adâncime şi ajunge la -0,80m, de formă cilindrică, cu fundul rotunjit şi diametrul de 1,70 m, săpată în stratul steril, cu umplutură omogenă, ce a conţinut fragmente de la patru vase întregibile, lucrate cu mâna, precum şi urme de cărbune. Nu au fost identificate urme de oase înhumate sau calcinate. Groapa a fost acoperită cu pietre de dimensiuni medii şi mici, plus o râşniţă preistorică. Considerăm, astfel, interesant de remarcat prezenţa în necropola plană a unor complexe ce nu pot fi considerate mormintelor obişnuite, precum şi a unui nivel cu depuneri de culoare cenuşie cu textură granulată şi pigmenţi de cărbune (între -0,20 şi -0,50 m) marcat în partea superioară de grupări de pietre. Necropola tumulară. În sectorul necropolei tumulare, în urma investigaţiilor geofizice (realizate cu un gradiometru magnetic Bartington) a fost identificată şi, apoi, cercetată prin săpătură o movilă aplatizată (T44). Aceasta se află la 9 m S de T38, cercetat de G. Simion, în 1997. Cele două movile au fost puse în legătură stratigrafică printr-un profil magistral pe o lungime de 15,5m. În urma unei ridicări topografice de detaliu s-a stabilit dimensiunea mantalei de pământ aplatizată a movilei T44: un diametru de 7,5m şi o înălţime de 0,40m. Sub aceasta (imediat la suprafaţă sau cu 10cm sub stratul vegetal actual) a fost dezvelită mantaua din piatră spartă a movilei, de formă ovală, de 6,7m (N-S) x 6m (E–V). Movila a fost împărţită în patru sectoare distincte de săpătură, delimitate de doi martori stratigrafici în cruce, de 0,60 m lăţime. În campania 2008 s-a început excavarea mantalei de piatră în carourile A şi C, până la adâncimea de -0,45 m. S-a pus, astfel, în evidenţă modul de amenajare a construcţiei funerare: mantaua de piatră a fost depusă într-un strat de cca 20 - 30cm grosime, pe toată suprafaţa movilei, închisă de un „ring” din pietre mari neprelucrate, aşezate, în anumite poziţii (una peste alta, pe două sau trei rânduri). Aşa cum a rezultat şi din redeschiderea (tot în 2008) a movilelor excavate de G. Simion, T38 şi T42, ringul şi mantaua de piatră ale T44 au fost ridicate deasupra unei gropi de mari dimensiuni (în cazul T38 şi T42, săpată până la stâncă, de aprox. -0,80 m). În centrul acestei gropi, după umplere cu materialul scos la excavare (lut roşcat, uneori amestecat cu fragmente de stâncă – în cazul T42) a mai fost săpată o groapă mai mică (la T44 de aprox 3m în diametru) ce a fost umplută cu pietre care în partea superioară s-au continuat cu mantaua. Printre pietrele mantalei, în caroul A, a fost identificat un inel din sârmă de argint, la -0,2m, iar în caroul C, în umplutura castanie, aflată între ring şi groapa centrală cu umplutură de pietre, mai multe fragmente ceramice provenind de la o imitaţie după o lekane, lucrată la roată, din pastă cenuşie, şi de la un alt vas lucrat cu mâna, din pastă friabilă (între -0,25 şi -0,45 m). Săpăturile noi au fost dublate de un amplu efort de redeschidere a vechilor excvaţii în scopul înregistrării detaliate a structurilor arheologice şi a elementelor stratigrafice cu mijloace topografice precise (staţie totală cu laser vizibil, GPS cu corecţie diferenţială). Desfăşurarea măsurătorilor într-un sistem unic de coordonate (Stereo 70) a permis integrarea tuturor informaţiilor arheologice cu componentă spaţială, de la complexe arheologice şi săpături, la situri arheologice identificate prin periegheză. Investigaţiile cu metode geofizice s-au desfăşurat, cu control topografic, pe o suprafaţă de 4100 m2 în zona necropolei tumulare şi plane. Metoda a fost utilizată atât pentru identificarea de structuri arheologice noi (de ex., T44, cercetat în 2008), cât şi pentru localizarea excavaţiilor vechi şi completarea detaliată a planului sitului. Metoda s-a dovedit, totodată, utilă pentru a pune în evidenţă caracteristicile naturale ale terenului. Integrarea acestor date cartografice şi geofizice într-un sistem GIS a făcut posibilă derularea unor analize specifice (Slope, Least Cost Surface, Viwshed, Watershed) ce pus situl de la Celic Dere în legătură cu existenţa unui drum antic de culme, pe direcţia SE-NV, de-a lungul Dealurilor Niculiţelului, între Isaccea şi lacul Babadag. Aşezarea de la Celic Dere pare să fie, astfel, explicată prin existenţa unui pas al acestui important drum peste valea Celicului, aceasta constituindu-se într-un punct nodal pe traseul ce lega spaţiul nord-pontic cu zona litorală a coloniilor greceşti. S-a efectuat o documentaţie complexă a săpăturilor şi a zonei necropolei cu mijloace moderne. Piesele descoperite au intrat în patrimoniul ICEM Tulcea.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO