Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Asăndoae | Elena Roxana | Universitatea "Aristotel" Thessaloniki, Greece | |
Bochnak | Tomasz | Instytut Archeologii - Uniwersytet Rzeszow - Polonia | |
Constantin | Monica | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Jugănaru | Gabriel | SC Arheo Research SRL Enisala | |
Sîrbu | Valeriu | Muzeul Brăilei | |
Ştefan | Călin Dan | SC Digital Domain SRL Bucureşti | |
Ştefan | Maria Magdalena | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
În această campanie ne-am propus finalizarea cercetării tumulului T47, identificat prin metode geofizice în campania 2010. Este o movilă cu mantaua de formă uşor ovală, datorită alunecării pe pantă (spre est), cu diametrele de 3,70 m (N-S) x 5,25 m (E-V) şi o înălţime păstrată de doar 0,55m. Ringul, format din bucăţi mari sau mijlocii de stâncă spartă, păstrat aproape integral, are 3,40 x 3,00m. Ea face parte d...intr-un ansamblu distinct de trei movile, celelalte două au fost săpate de Gavrilă Simion în campaniile mai vechi. Suprafaţa a movilei fiind împărţită în patru sectoare (A,B,C,D), cu martori pe axele N-S şi E-V, s-a continuat cercetarea mantalei, începută în campania 2011. Stratigrafia. S-a identificat următoarea succesiune stratigrafică: 1. strat vegetal actual, gros de 10-15cm, dar uneori pietrele mantalei ies la suprafaţă; 2. mantaua, formată din rocă spartă, cu fragmnte de mărime mică sau mijlocie; în zona centrală, grosimea păstrată a mantalei era de maxim 0,40m; unele zone din ea au fost dislocate datorită arborilor; 3. sediment gălbui, loess, depus sub mantatua din rocă spartă, identificat doar în caroul ”C” şi martorul estic; 4. sediment gălbui-cenuşiu, format dintr-un amestec, în proporţii diferite, de sediment cenuşiu şi loess; aici s-au găsit marea majoritate a materialelor arheologice; Grosimea acestor straturi scădea progresiv, din mijloc movilei, unde avea 70-80 cm, spre marginile acesteia. 5.loess nativ. Complexe. Datorită structurii sedimentelor, de culori şi nuanţe apropiate, şi a perturbărilor dense ale arborilor, uneori conturul complexelor a fost dificil de identificat cu precizie. Groapa ”A”. Groapă destul de mare, aflată aproape în centrul movilei, de formă rectangulară cu colţurile rotunjite, cu fundul uşor în pantă, de la vest spre est, şi pereţii oblici (Dimensiuni aproximative: DB=0,75-1,60m; DG=0,90-2,20m; A=0,40-0,55m), cu un mic prag spre vest; a fost sesizată de la adâncimea de circa 0,30m de la suprafaţă. De precizat că mantaua movilei acoperea toată groapa. Umplutura era formată dintr-un sediment brun-gălbui, foarte dificil de separat de stratul 4 al movilei, gălbui-cenuşiu. Groapa ”B”, săpată, ulterior, în groapa ”A”, de formă ovală în plan, de mici dimensiuni (0,70 x 0,40 m), şi aproape conică în profil (A=0, 45 m), observată imediat sub manta, de la adâncimea de 0,15-0,20 m, cu umplutura tot brună-gălbuie. Chiar pe gura ei era o aglomerare de fragmente din partea inferioară a unui vas, depus cu fundul în sus, acum fragmentat, modelat cu mâna din argilă comună, cu multe cioburi, ars necontrolat; un alt mic fragment din corpul unui vas similar era chiar pe fundul gropii. De asemenea, deasupra gurii gropii şi în partea ei superioară a umpluturii erau câteva fragmente răzleţe de cărbune din lemn. În nici una din gropi nu s-au găsit oseminte umane sau de animale. Materiale arheologice s-au descoperit atât în câteva aglomerări, cât şi dispersat, izolate. În fapt, marea majoritate a fragmentelor de vase ceramice, foarte fragmentate, s-au găsit imedit sub mantaua movilei, cea mai mare distanţă dintre două grupări, pe axa nord-sud, fiind de 2,50 m. S-au putut identifica fragmente de la unu-două vase din argilă cu foarte multe cioburi, modelate cu mâna, arse necontrolat, de culoare cărămizie, apoi de la o cană, inclusiv toarta, din argilă fină, omogenă, modelată cu roata, arsă oxidant, roşietică-cărămizie, apoi câteva fragmente de la o strachină/castron, modelată cu mâna, arsă necontrolat, plus un fragment de la un castron (?), cenuşiu, modelat cu roata. Se adugă o probabilă toartă de amforă pontică, cărămizie, puternic corodată. Exceptând gruparea de pe gura gropii ”B”, o aglomerare de fragmente de vase se afla în partea nordică a centrului movilei, chiar în martorul dintre carourile ”B” şi ”C”, între adâncimile de 0,20-0,40 m de la suprafaţă, anume de la amintita strachină, găsite în poziţie oblică sau verticală, şi de la un borcan, aflate orizontal. În total, fragmentele ceramice recoltate provin de la patru-cinci recipiente, sparte în altă parte, probabil cu prilejul ceremoniei funerare, sub amenajarea de piatră depunându-se doar mici părţi din ele ori chiar fragmente izolate. Întrucât nu se pot întregi recipientele şi nici au vreun decor caracteristic, ele pot fi datate doar în limite foarte largi: sec. V-III a.Chr. La piese individuale menţionăm două lame de cuţite din fier găsite în martorul estic dintre carourile ”C” şi ”D”, la 0,70-0,80m spre est de centrul gropii ”B”, dar chiar la marginea estică a gropii ”A”, aflate la adâncimea de circa 0,25 m, puse orizontal, cu vârful spre nord; mai spre vest de ele erau câteva fragmente de la un vas modelat cu mâna. În caroul ”C”, mai la nord de cuţite, dar cam la aceeaşi adâncime, să găsit o mărgică/fusailolă mică (D=25 mm), din argilă semifină, cu mult nisip, de culoare castanie; adăugăm o cute fragmentară din gresie, cu orificiu de atârnare, găsită ăn campania din 2011. Observaţii finale. Tumulul 44 este, fără nici o îndoială, un cenotaf, dar are toate celelalte caracteristici ale unui mormânt: manta şi ring din rocă spartă, gropi, aglomerări de materiale ce sugerează anumite ritualuri, piese individuale etc. Prezenţa acestor amenajări şi materiale arheologice, situaţie observată şi în cazul altor movile, indică efectuarea unor ritualuri în timpul şi după înmormântarea defunctului. Prin cercetări geofizice a fost identificat un nou tumul, T48, a cărui cercetare a început încă din acest an prin dezvelirea mantalei sale din piatră. Suprafaţa excavată din T47 a fost acoperită cu pământ, conform obligaţiei asumate faţă de Ocolil Silvic Teliţa, iar T48 a fost acoperit, cercetarea lui va continua în campania 2013.
Les fouilles archéologiques ont été seulement dans la nécropole tumulaire et plane de Teliţa-Celic Dere (Dobroudja). On a fouillé le tumulus T47, identifié pendant la campagne 2010 par des méthodes géophysiques. Il s’agit d’un tertre ovale, légèrement glissant vers l’Est, 5,25m (E-O) x 3,70m (N-S) de diamètres et 0,55m de haut.
Nous avons divisé la superficie du tertre en quatre secteurs (A, B, C, D), avec des témoins sur les axes N-S et E-O. Nous avons continué de dévoiler le manteau, tout en remarquant sa composition en rocher brisé, fragments de dimensions petites et moyennes; le ring, formé de grands morceaux de rocher brisé, avait la forme ovale (3,40 x 3,00m), plus grande dans la direction Est-Ouest. On a trouvé, entre les pierres du manteau et en dessous, des fragments céramiques provenant de vases faits main où tournée, brûlés en atmosphère oxydante ou réduite (bocaux, écuelle, cruche) typiques pour la poterie gétique des Ve –IVe siècles av. J.-C., plus un grès et deux couteaux en fer. La présence de ces matériels archéologiques, similaires dans le cas d’autres tertres aussi, indique l’accomplissement des rituels pendant et après l’enterrement du défunt. On n`a trouvé d’ossements humains, ni dans les deux fosses, ni sous le manteau, c`est- à-dire T47 est un tombe du type cénotaphe.
1. G. Simion, Le site de Celic Dere. Interpretations ethno-culturelles et implications dans la chronologie du Hallstatt final, p. 237-252, în Premier âge du Fer aux Bouches du Danube et dans les regiones autour de la Mer Noire, Tulcea 1997;