.
Teliţa | Comuna: Frecăţei | Judeţ: Tulcea | Punct: Celic Dere | Anul: 2014
Anul:
2014
Epoca:
Hallstatt;Latene
Perioade:
Hallstatt;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Necropolă tumulară
Județ:
Tulcea
Localitate:
Teliţa
Comuna:
Frecăţei
Punct:
Celic Dere
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Ailincăi Sorin Cristian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Bochnak Tomasz Instytut Archeologii - Uniwersytet Rzeszow - Polonia
Jugănaru Gabriel ArheoResearch Tulcea
Sîrbu Valeriu responsabil Muzeul Brăilei
Ştefan Maria Magdalena Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Ștefan Dan Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

Campania 2014: 15 septembrie - 3 octombrie În campania anului 2014 s-au continuat cercetările în cele două sectoare, deschise din 2013: în aşezarea din a doua epocă a fierului, prin secţiunea S17, şi în necropola tumulară alăturată, în sectorul corespunzător tumulului T48. Dacă cercetarea movilei a fost încheiată, secţiunea din aşezare va fi finalizată, cel mai probabil, în campania viitoare. În paralel cu ...săpăturile arheologice s-a continuat documentarea necropolei şi a vechilor săpături realizate de Gavrilă Simion, în anii `80-`90, prin: dezvelirea şi curăţarea resturilor de mantale funerare din piatră păstrate in situ, măsurători topografice de detaliu, documentare fotogrammetrică a contextelor cu ajutorul imaginilor achiziţionate cu drone, apoi prin extinderea zonelor investigate prin cercetări geofizice - profile de rezistivitate electrică în zona de graniţă dintre cimitir şi aşezare, dar şi în alte diverse sectoare, în lungul drumurilor forestiere ce străbat situl, achiziţie de date de susceptibilitate magnetică pe toată suprafaţa sitului (un total de 37 ha), şi magnetometrie gradiometrică în partea sud- estică a cimitirului, pe o suprafaţă de 3200 mp. Sectorul ”Necropolă). Movila T48, identificată încă din 2009 prin cercetări geofizice, la 50 m sud de T44, a fost cercetată în perioada 2012-2014 prin încadrarea ei într-o secţiune pătrată cu latura de 5.50 m, poziţionată în imediata apropiere a principalului drum forestier ce străbate cimitirul de la nord la sud. Datorită dimensiunilor reduse ale mantalei din piatră locală spartă, neprelucrată, de 4.00 m (E-V) x 4.7m (N-S), s-a optat pentru secţionarea complexului printr-un singur martor stratigrafic oblic (pe direcţia NNV-SSE), cu lăţimea de 0.60 m. Săpătura a coborât până la adâncimea de 1.00 m de ambele părţi ale martorului. Constatându-se lipsa oricăror evidenţe ale unor gropi sau alte urme de înmormântări ori depuneri, profilul nordic al martorului a fost desenat, martorul demontat şi săpătură adâncită încă 50 cm, sub forma unui sondaj central pentru verificări finale. În concluzie, T48 a fost o movilă cenotaf, cu o manta din blocuri relativ subţiri de gresie, aşezate într-o formă ovală, cu diametrul lung corespunzător căderii generale a terenului. Pietrele din manta au fost aşezate pe mai multe rânduri, câteva blocuri mai mari sugerând pe margini amenajarea unui ring, dar nu continuu, amplasat într-un mic şanţ. Blocuri de piatră mai mari, unele măsurând 70 cm lungime, au fost identificate, în special, în partea sud-estică a construcţiei. Înălţimea mantalei nu depăşea 25 cm. Pietrele din manta au fost aşezate, în special pe margini, sub forma ”solzilor de peşte”. Mantaua este foarte subţire în centru, unde a şi fost afectată de prezenţa unui copac (care, probabil, a răsărit într-un spaţiu mai liber de pietre). Forma iniţială a movilei a fost afectată de o săpătură arheologică mai veche, vizibilă în partea estică a săpăturii, care a demontat, probabil, o mică parte din periferia estică a mantalei. În centrul movilei s-a observat, foarte slab, o groapă ce cobora sub manta 45 cm. Forma şi dimensiunile acesteia nu se observau clar, astfel că nu a fost sesizată precis în suprafaţă; probabil avea un diametru E- V de 1.30 m (între pietrele din ring aşezate vertical). În umplutura acesteia s-au identificat doar câteva fragmente mici de lemn ars, descoperite sub pietrele din ring, probabil depuse în şanţul de amenajare al acestuia. Un vas de dimensiuni mici, lucrat cu mâna din pastă poroasă, cu exteriorul de culoare cărămizie, a fost spart pe loc şi amestecat cu pietrele din manta în sectorul nord-vestic. Un procent semnificativ din movilele de la Celic Dere nu au acoperit morminte. De asemenea, e interesant de remarcat că vasul a fost spart pe loc în partea de nord a mantalei, adică în acelaşi sector în care se depun, de obicei vertical, vasele în mormintele de inhumaţie sub tumuli. La aproximativ 11 m SSE de T48 a fost identificată sub o folie de plastic o movilă cercetată de G. Simion. Aceasta se mai păstra sub forma unui ring oval cu diametrul lung (N-S) de 4.5m, format însă, după toate aparenţele, artificial, prin săparea părţii centrale a mantalei şi conservarea in situ a zonelor marginale. Ca şi în alte situaţii documentate recent în cimitirul de la Teliţa Celic Dere, observăm că ringul de pietre nu era obligatoriu folosit în amenajarea movilelor şi că în anumite situaţii interpretarea şi, respectiv, cercetarea prin săpătură a mantalelor a fost forţată. În sectorul ”Aşezare” s-au continuat cercetările în secţiunea S17, de 3.00 x 12.00 m, orientată E-V, ea fiind poziţionată în imediata apropiere a săpăturilor realizate, tot de colectivul actual, în 2006. Numerotarea carourilor a început din capătul estic al secţiunii. În jurul adâncimii de 50-60 cm s-au evidenţiat, pe toată suprafaţa cercetată, un număr de 8 complexe arheologice (gropi de diferite dimensiuni şi forme), stratul de deasupra lor având aspectul unui nivel de abandon cu foarte multe fragmente ceramice, mai ales amfore, marcat în partea inferioară de fragmente de pereţi arşi de lut, în special în caroul 6, ce acoperă gropile. Aici nivelul de pereţi de lut ars este consistent (între adâncimea de 35 şi 65 cm), ca o aglomerare nu foarte compactă, asociată cu fragmente ceramice arse secundar. Nu s-au observat, însă, alte urme specifice unei ardei pe loc – cenuşă cărbune, nivel de sol ars. De aceea, interpretăm aceste fragmente arse ca resturi ale unui incendiu ce au fost curăţate din locul producerii, apoi aruncate în apropiere şi nivelate. Dintre toate gropile identificate doar două sunt, integral, în secţiune (CPL 2 şi CPL 6), restul fiind intersectate parţial. Se remarcă complexul 4, din caroul 2, o groapă în care a fost aruncată o parte dintr-o vatră. De asemenea, menţionăm complexul 2, o groapă ovală de 1.50 m (N-S) x 1.10 m (E-V), ce a livrat numeroase fragmente ceramice şi bucăţi de vetre dezafectate, cărbuni, cenuşă, dar şi bulgări de pământ galben. Dintre fragmentele ceramice descoperite aici semnificativă este partea inferioară a piciorului unui kylix cu firnis negru (probabil un import attic din secol V a.Chr.). Rămâne ca cercetarea din campania următoare să stabilească dacă este vorba de niveluri stratigrafice diferite, cărora le corespund aceste complexe, pentru câteva existând suspiciuni că sunt ulterioare nivelării observată în toată secţiunea, la adâncimea de 45/50 cm. Pe de altă parte, complexele (gropile/aglomerările de materiale arheologice) s-au conturat într- un strat cu materiale, nu în steril - care apare doar în foarte puţine locuri (de ex.,în caroul 3, lângă profilul nordic), la adâncimea de 70/80 cm. Prin urmare, deşi avem indicii pentru existenţa mai multor etape de activitate în acest sector (cel puţin două, separate de un incendiu?), succesiunea clară va putea fi lămurită doar în campania viitoare. Remarcăm lipsa pietrelor în contextele arheologice investigate, precum şi prezenţa slabă a materialului osteologic. Câteva fragmente mici şi neidentificabile de fier şi bronz au mai apărut răzleţ în stratul cuprins între 50-90 cm adâncime. Majoritatea materialelor sunt reprezentate de ceramică fragmentară de factură locală, atât vase lucrate cu mâna, dar şi ceramică cenuşie lucrată la roată, dar şi multe fragmente de amfore (mai ales în nivelul superior - nivelat), probabil indicând activităţi databile în secolul IV a.Chr. În materialul descoperit în strat, la adâncimea de 60 cm în caroul 6, au fost identificate şi câteva fragmente ceramice ce ar putea fi asociate tradiţiilor ceramice Babadag.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO