Scopul campaniei a fost de a extinde cercetările în baraca a cărei extremitate fusese surprinsă în anul precedent prin secţiunea S 1. A fost prelungită cu 10 m spre nord secţiunea S 1 din anul 2001 şi au fost deschise două suprafeţe, S 2 şi S 3, la vest de S 1. Secţiunea S 1 a avut prin urmare dimensiunile totale de 35 x 2 m şi s-a procedat, faţă de vechea secţiune, la renumerotare, fixând punctul 0 la extremit...atea sudică. S 2 şi S 3 au dimensiunile de 6 (E - V) x 3,50 (N - S) m. În cursul săpăturii martorul dintre S 2 şi S 3 a fost desfiinţat, rezultând o suprafaţă de 7,50 (N - S) x 6 m (E-V). S 2 se afla la sud de S 3, paralel cu via sagularis, iar între S 1 şi S 2/S 3 a fost păstrat un martor de 1 m. Din raportul pe anul 2001 rezultă că fazele barăcilor sunt foarte bine păstrate şi conţin mult material. În actuala campanie am avut neplăcuta surpriză de a constata că după primul metru din prelungirea lui S 1 şi în aproape întreaga suprafaţă S 2/S 3 se găseşte o imensă groapă modernă, care a distrus întreaga stratigrafie până la humus şi chiar dincolo de el şi a eliminat materialele arheologice. Merită atenţie că pietrele de râu au fost dispuse într-un strat compact, având şi deasupra şi dedesubt pământ de grădină. După ce am formulat mai multe ipoteze, am aflat şi tristul adevăr. În anii '50-'60 nişte profesori de la Liceul din Caransebeş, mânaţi de gustul aventurii arheologice, au scormonit într-un chip mizerabil o porţiune a castrului, însuşindu-şi materialele şi nelăsând nici o documentaţie. Totuşi, câteva ţigle ştampilate au ajuns la Muzeul din Caransebeş, ceea ce explică şi cunoaşterea de către autorii IDR III/2 a ştampilelor MAG şi COH VIII RAET. Tot ce am mai putut face a fost să încercăm a surprinde în humus sau în lutul virgin şanţurile pereţilor barăcilor. Singurele porţiuni în care s-au păstrat elemente arheologice romane sunt m. 25-28 ai lui S 1 şi colţul de sud-est al lui S 2. Descrierea pereţilor: P 1 - Surprins în S 1 şi S 3, reprezintă peretele sudic dinspre via sagularis a clădirii. Şanţul de implantare este lat de 35 cm şi adânc de 65 cm de la nivelul pietrişului 37, scurs din prima fază a viei sagularis. Au fost identificaţi prin pigmenţi de arsură şi de chirpic doi pari, probabil rectangulari, cu dimensiuni de 15 x 20 cm, aflaţi la o distanţă de 130 cm unul de celălalt. Stratigrafia lui S 1 ne arată că P 1 a fost făcut odată cu via sagularis. Şanţul era săpat, parii implantaţi şi şanţul umplut atunci când la nivelul său superior s-a prelins pietriş din via sagularis, după care a fost înălţată elevaţia. La extremitatea de vest P 1 face colţ cu P2 în colţul de S-E al lui S 2. P 2 - A fost surprins în S 2 şi S 3, are direcţia S - N, fiind lat de 35 cm şi se distinge prin pământ amestecat, lut nisipos şi humus, ca şi prin urmele unor stâlpi care conţin bucăţele de chirpic ars. Adâncimea de peste 50 cm nu a putut fi exact stabilită, dar este probabil identică cu cea a celorlalţi pereţi. Din P 2 pornesc spre est pereţii P 3 şi P 4. P 2 continuă şi dincolo de P4, spre a se întâlni cu un perete E - V, care ar închide clădirea înspre nord. În apropierea intersecţiei cu P 4, la 30 cm sud de aceasta, a fost distinsă o groapă de stâlp cu urme de arsură şi cu dimensiunile de 25 (N - S) x 15 cm (E - V). P 3 - A fost surprins în S 1 şi S 2/S 3, având direcţia E - V. A putut fi surprins şi în profilul vestic al lui S 1 şi în profilul estic al lui S 3. Leagă pe P 2 cu P 6 şi din el porneşte spre nord P 5. Şanţul este lat de 30 cm şi adânc de 60 cm. P 4 - A fost surprins în S 1 şi S 3, este orientat E - V şi îl leagă pe P 2 de P 6. P 7 nu este continuarea lui P 6. Şanţul lui P 4 este lat de 35 cm şi adânc de peste 50 cm. P 5 - Se află în S 1 între P 3 şi P 4 pe direcţia N - S. Este lat de circa 25 cm. La 30 cm de P 3 pare a se întrerupe pe o distanţă de 55 cm între doi stâlpi care se află de fapt la 70 cm unul de celălalt. Stâlpul de sud era patrulater, având dimensiunile de 12 (N - S) x 15 cm (E - V). Pe parcursul lui P 5 se mai disting încă două gropi de stâlpi. P 6 - A fost surprins de-a lungul profilului estic al lui S 1. Prin urmare îi cunoaştem lăţimea doar parţial (15 cm). Adâncimea este de circa 50 cm. Se află între P 3 şi P 4, având orientarea N - S. Şanţul său trece şi la sud de P 3 pe o lungime de 120 cm (numită P 6'). A fost probabil o eroare, căci şanţul a fost umplut, dar nu a fost continuat de o elevaţie, fiind acoperit de c. 13 şi apoi de c 5'. P 7 - A fost surprins în S 1 pe direcţia N - S, intersectându-se cu P 4 şi în continuarea şi nu în prelungirea lui P 6. Groapa de implantare este de 30 cm, iar adâncimea de circa 50 cm. Se distinge destul de greu în lutul virgin (c 24). Lui P 7 pare să-i aparţină un par, a cărui groapă patrulateră cu dimensiunile 8 (E - V) x 15 cm (N - S) a fost surprinsă lângă marginea secţiunii în dreptul m 33. Este posibil ca edificiul s-a încheiat în dreptul acestui par. Nu am distins nici un perete E - V din cauza gropii profesorilor din Caransebeş, foarte adâncă în această zonă. P 8 - A fost surprins în S 1, având orientarea E - V. Se distinge foarte greu. Şanţul de implantare ar putea avea adâncimea de circa 60 cm. Pe fundul lui apar pigmenţi de chirpic ars. Leagă pe P 7 de P 2, aflându-se la numai 50 cm de P 4. Nu înţelegem ce rost ar avea la o distanţă atât de mică şi, aşa cum se va vedea mai departe, nu există diferenţe între planurile primelor două faze ale clădirii. Profilul sudic al lui S 2: Este singurul dintre toate profilele care mai păstrează elemente romane, restul fiind distrus de profesorii din Caransebeş. Lutul nisipos virgin (24) este urmat de humusul antic (27). Pe acesta putem surprinde în partea de est a profilului, pe lungime de 50 cm, slabe urme de pietriş (53) din prima via sagularis, cu o grosime de 2-3 cm. Urmează o umplutură de circa 5 cm şi un strat de pietriş (54), surprins pe o lungime de 120 cm, având o grosime de maximum 15 cm. Aparţine probabil celei de-a doua via sagularis. Urmează o umplutură de 10 cm şi un nou strat de pietriş (55), surprins pe o lungime de 80 cm şi cu o grosime de 10 cm. Aparţine celei de-a treia via sagularis. Puţin pietriş dintr-o via sagularis (prima sau a doua), mai poate fi constatată şi între m 2-4. Pietrişul din această zonă ar putea proveni din amenajarea spaţiului dintre baracă şi via principalis. În extremitatea de vest a fost identificată pe o lungime de 85 cm şi pe o grosime de 30 cm via principalis (42), construită din straturi de pietriş puse direct pe humus. Distingem pe profil şi o piatră de carieră de 25 x 5 cm. La est de via principalis se află o rigolă (49) lată de 95 cm. Adâncimea faţă de humusul pe care este aşternută via principalis este de 30 cm. Fazele edificiului: Se confirmă concluziile din 2001 privind cele trei faze ale barăcii. Nici măcar un singur element nou nu a putut fi surprins din faza III. În ce priveşte primele două faze, putem afirma că au avut acelaşi plan, că avem de-a face cu una şi aceeaşi construcţie, care a suferit o reparaţie constând înainte de toate în refacerea chirpiciului şi ridicarea podelei cu chirpiciul vechi (13 şi 13'). Un argument constă în faptul că atât amenajarea 13+13', cât şi amenajarea 5', sunt întrerupte de pereţii P 1 şi P 3. Nivelul de călcare în prima fază se află la baza lui 13 şi 13' şi constă dintr-o peliculă (50) de lut brun cu pigmenţi de arsură. Nu este exclus să avem de-a face cu o uşă între încăperea alcătuită din P 6+P 5 şi P 3+P 4 şi încăperea de vest, alcătuită din P 5+P 2 şi P 3+P 4. Pereţii ca atare împreună cu stâlpii lor nu au suferit modificări, iar sfârşitul edificiului a fost cauzat de un incendiu care a mistuit totul pe neaşteptate. În colţul de sud al lui S 2, lipit de P 1, a fost identificat un cuptor circular (47), cu diametrul de 1 m. Avea pereţii groşi de 25 cm. L-am găsit distrus în partea superioară de groapa modernă. În ce priveşte planul, clădirea se află probabil în praetentura dextra a castrului, situată de-a lungul viei sagularis şi evident la est de via principalis. Între extremitatea sa vestică şi via principalis, pe o porţiune de circa 3 m, nu am putut surprinde nici un element de construcţie, de pildă urme de pari de la un portic. Aşa cum ne apare din secţiuni, clădirea este împărţită în trei şiruri de încăperi orientate E - V: un prim şir de încăperi între P 1 şi P 3, apoi P 3 şi P 4 şi probabil P 4 şi un alt perete undeva spre nord şi căreia îi aparţine P 7. Nu avem încă de-a face cu contubernia clare, astfel încât nici orientarea generală şi nici rostul edificiului nu sunt sigure. Putea fi dispus fie per strigas, fie per scamna.