Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Aparaschivei | Dan | Institutul de Arheologie Iaşi | |
Bilavschi | George Aurelian | Institutul de Arheologie Iaşi | |
Bute | Nicu | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi | |
Mocanu | Marian | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Niacsu | Lilian | Univeristatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași - Facultatea de Geografie-Geologie | |
Nuțu | George | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Pîrnău | Radu | Institutul de Geologie al Academiei Române, filiala Iași | |
Roșca | Bogdan | Institutul de Geologie al Academiei Române, filiala Iași | |
Stanc Rafailă | Simina | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Facultatea de Biologie | |
Stănescu | Radu | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Topoleanu | Florin George | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Cercetările din campania anului 2018 la Aegyssus s-au desfăşurat pe trei sectoare şi au avut în vedere îndeplinirea obiectivelor asumate în planul de cercetare. Cele trei sectoare sunt Aria C, Aria B şi Sector Vest. Sector „Aria C” Marian Mocanu (ICEM Tulcea), Radu Stănescu (UBB Cluj-Napoca) Obiectivul principal a fost continuarea săpăturii din anul precedent cu scopul de a documenta locuirea romană tim...purie în suprafaţa 1 (S I) şi de a surprinde evoluţia magaziei de chiupuri către est, în suprafaţa 2 (S II). În prima fază a cercetării în S 1, am procedat la golirea şi demontarea celor două vase de provizii din jumătatea vestică a suprafeţei. În urma acestei operaţiuni am constatat că acestea fuseseră golite şi în urma cercetărilor de la mijlocul anilor 90. După demontarea celor două chiupuri s-a trecut la excavarea suprafeţei dintre cele două semi-secţiuni trasate în campania precedentă (Ss I şi Ss II). Astfel am obţinut o semi-secţiune pe toată jumătatea de vest a S I, cu dimensiunile de 13x2,5 m. Semi-secţiunea a fost împărţită în trei carouri cu dimensiunile de 4x2,5 m. După demontarea chiupului din caroul 1 (nord) al semi-secţiunii s-a mărit suprafaţa cercetată, constatându-se următoarele: în extremitatea nordică a acestuia am păstrat rândul de pietre cercetat în campania precedentă. Amenajarea apare la ▼2,90 m. şi este alcătuită dintr-un rând de pietre (blochete de calcar sumar fasonate de dimensiuni medii) aşezate pe cant într- un şir orientat est – vest. După modul în care au fost aşezate aceste pietre putem avansa ipoteza că avem de-a face cu un sistem de canalizare al apelor meteorice, ce trebuie pus în relaţie cu existenţa unei străzi, identificată în această secţiune în urma cercetărilor arheologice anterioare. Imediat către sud faţă de amenajarea descrisă anterior cercetarea arheologică a atins stratul de pământ galben (sterilul) la ▼4,13 m., în care s-au conturat trei gropi cu material pre-roman (ceramică getică şi elenistică) cercetate în campania 2017. În extremitatea sudică a caroului 1 (nord) a fost identificat, încă din campania precedentă un şanţ cu formă regulată, pe care la ora respectivă l-am interpretat ca limita vechii săpături arheologice. În această campanie, odată cu lărgirea ariei cercetate, am trecut la golirea respectivului şanţ, astfel am constatat că este vorba despre şanţul pentru demantelare al unui zid ce a avut grosimea de 0.90 m. Şanţul a fost săpat în pământul galben până la cota de ▼5,02 m. De asemenea el este vizibil în profilul vestic al S I, având înălţimea de 1,80 m. Acest şanţ este paralel cu structura de pietre ce constituie canalul de scurgere al apelor pluviale, de unde putem conclude că zidul demantelat a funcţionat odată cu strada şi canalizarea pe care aceasta o deservea. La sud de şanţul de demantelare cercetarea arheologică s-a oprit la ▼3,55 m. pe un strat din ţigle şi blochete de calcar de dimensiuni medii şi mari. În acest caz avem de-a face cu acoperişul prăbuşit al clădirii căreia i-a aparţinut probabil zidul demantelat. Acest strat a fost identificat pe toată suprafaţa caroului 2. Ca elemente de datare avem descoperiri numismatice în acest strat, care la prima vedere s-ar data în secolul al IV p.Chr. Astfel de monede au fost descoperite în campaniile 2016 şi 2017 în corelaţie cu sistemul de scurgere şi ipotetica stradă din extremitatea nordică a S I. În caroul 3 (sud) am procedat la demontarea chiupului cu scopul de a lărgi suprafaţa cercetată în campania precedentă, acolo unde a fost atins un nivel roman timpuriu, datat probabil în secolul II, datorită materialului numismatic şi ceramic atribuit acestui nivel. În această suprafaţă nu am făcut decât să conturăm elementele identificate în 2017, cel mai important fiind restul unui zid cu o grosime de aproximativ 0,60 m, păstrat doar pe o singură asiză, identificat la ▼4,18 m., şi orientat aproximativ nord-sud. La vest de acest zid a fost identificat un pavaj din cărămidă. Astfel avem de-a face cu resturile unui edificiu ce a funcţionat probabil în perioada secolelor II-III p.Chr. La mijlocul caroului 3, către sud, există o structură din piatră (la ▼3,10 m.) descoperită în urma cercetărilor anterioare. Aceasta este alcătuită din blochete de calcar de dimensiuni medii, sumar fasonate, orientată aproximativ est – vest (paralelă atât cu şanţul de demantelare cât şi cu sistemul de canalizare). Deasupra acestui rând de pietre există o şapă de mortar alb ce pare a fi alunecat către sud. Această structură pare a fi contemporană şi a face parte din acelaşi complex cu zidul demantelat şi sistemul de canalizare pentru apele pluviale. Caroul 3 a fost prelungit şi în jumătatea de est a S I, cu scopul de a elucida prezenţa amenajării de pietre de mari dimensiuni din profilul de est. Deşi cercetarea în această zonă nu este definitivată, am identificat baza (fundaţia) unui postament circular, cu diametrul de aproximativ 2 m. El este constituit din blochete de calcar nefasonat, de dimensiuni mici. Deasupra acestuia a fost plasată amenajarea din pietre de mari dimensiuni ce pare să fi avut rolul de pilon de sprijin pentru un acoperiş menit să asigure protecţie magaziei de chiupuri. Postamentul descris anterior apare la cota de ▼3,30 m. În suprafaţa 2 (S II) am continuat să adâncim săpătura cu scopul declarat de a surprinde limita estică a magaziei de chiupuri. Adâncimea maximă atinsă în S II, faţă de actualul nivel de călcare este de ▼1,60 m. La această cotă ne aflăm practic la nivelul chiupurilor identificate în S 1. De la bun început precizăm că nu am surprins către est alte vase de provizii şi nici nu am identificat elemente care să ne indice limita magaziei de chiupuri. Săpătura s-a efectuat într-un strat compus din pământ roşiatic cu urme evidente de arsură ce pare a ne indica existenţa unei construcţii cu elevaţia din pământ (chirpic), care a sfârşit prin incendiere. Materialul arheologic descoperit în acest strat este unul eterogen (de la ceramică elenistică la ceramică specifică epocii moderne), astfel suntem lipsiţi de elemente clare de datare. Cu toate acestea, la ▼1,60 m., în limita sudică a S II am identificat nivelul de funcţionare pentru construcţia descrisă anterior. Acest nivel este marcat de existenţa unei râşniţe din calcar, de urmele unei vetre şi de o bârnă de lemn incendiată, căzută pe acest nivel, bârnă ce ar fi putut proveni fie de la acoperişul structurii, fie de la un stâlp de susţinere. Cercetarea acestui complex va continua în campania din 2019. În urma cercetărilor arheologice din Aria C, desfăşurate în campania 2018, se pot formula următoarele concluzii preliminare: 1. La limita nordică a suprafeţei S I au fost identificate cele mai timpurii complexe din perimetrul fortificaţiei de la Aegyssus – trei gropi menajere cu material getic şi elenistic. 2. La limita sudică a suprafeţei a fost documentată prezenţa unui nivel roman timpuriu (sec. II – III p.Chr.) marcat printr-un fragment de zid şi existenţa unui pavaj ce indică funcţionarea unui edificiu în intervalul cronologic menţionat. 3. În stadiul actual al cercetării avansăm ipoteza că pe parcursul secolului IV p.Chr. în această zonă a funcţionat un edificiu marcat de un şanţ de demantelare la nord şi de resturile unui zid către sud. Aceste două structuri sunt paralele, iar distanţa dintre ele este de aproximativ 8 m. La nord de presupusul edificiu există o amenajare paralelă cu şanţul de demantelare, susceptibilă a fi fost o scurgere, care indică şi prezenţa unei străzi la nord de edificiu. 4. Post secolul IV p.Chr. zona cercetată este ocupată de un spaţiu pentru depozitare în care au existat cel puţin şase chiupuri, acestea fiind aşezate imediat deasupra nivelului de ţigle datat în sec. IV p.Chr. Magazia era protejată de un acoperiş susţinut de stâlpul al cărui bază circulară a fost identificată la limita sudică a S I. 5. În sectorul Aria C descoperirile databile în secolul VI p.Chr. (fie că este vorba de ceramică sau monede) sunt foarte puţine din punct de vedere cantitativ, comparativ cu descoperirile mai timpurii şi cu situaţia descoperirilor din alte fortificaţii romane târzii din Dobrogea. Sector „Aria B” George Nuţu, Florin Topoleanu (ICEM Tulcea), Radu Stănescu (Facultatea de Istorie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca), Nicu Bute (Facultatea de Istorie, Universitatea Dunărea de Jos Galaţi), Simina Rafailă (Facultatea de Biologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi), Radu Pîrnău, Bogdan Roşca (Institutul de Geologie al Academiei Române, filiala Iaşi), Lilian Niacşu (Facultatea de Geografie-Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi) Cercetările din sectorul „Aria B” din campania acestui an s-au desfăşurat în perioada august-septembrie şi au început prin trasarea unei noi suprafeţe la NE de C1 în vederea degajării în întregime a încăperii de V a edificiului termal. Obiectivele principale constau în verificarea stratigrafiei în zona de V a palestrei prin: a). definirea stratului medio-bizantin; b). verificarea secvenţei stratigrafice de perioada bizantină timpurie; c). identificarea laturii de V a palestrei; d). stabilirea momentului abandonării edificiului (mijlocul secolului V p.Chr.). Pe parcursul vechilor cercetări desfăşurate la Aegyssus (1971-1997), la S de această suprafaţă a fost identificată o locuinţă semi-îngropată de perioadă medio-bizantină. Câteva fragmente descoperite în anul 2015 în această zonă par să confirme această încadrare cronologică. SIII a fost orientată N-S cu dimensiunile de 6x4 m. Secvenţa stratigrafică este tipică sitului, cu straturile deranjate până la o adâncime de ▼1,20m. Pe această adâncime s-a conturat un complex (groapă menajeră) (în □2A) în care au fost descoperite materiale de secol VI p.Chr. Principala descoperire o reprezintă latura de V a camerei 1 a termelor realizat în aceeaşi manieră din blochete de piatră fasonate frumos întrerupte de asize de nivelare realizate din cărămidă, totul legat cu mortar. Cercetarea acestuia a relevat faptul că şi acest tronson păstrează caracteristicile cronologice tipice întregului edificiu care a funcţionat între a doua jumătate a secolului III p.Chr. şi mijlocul secolului V p.Chr. C2 a fost trasată la N de SIII şi are dimensiunile de 4x4 m (Fig. 8). Alături de două intervenţii moderne/contemporane (gropi menajere) a fost cercetat parţial un nivel corespunzător unui edificiu realizat din piatră legată cu pământ databil în secolul V p.Chr. Această încadrare cronologică este preliminară, întrucât numeroasele monede descoperite sunt în curs de prelucrare în laboratorul de restaurare al ICEM. În colţul de NE al C2 au apărut o serie de materiale medio- bizantine provenite, probabil, dintr-o locuinţă sau complex afectate de intervenţiile desfăşurate cu ocazia amenajării Parcului Monumentul Independenţei. În campania acestui an am realizat un sondaj în palestra cu scopul de a evidenţia latura de V a acesteia. A fost descoperită latura de E şi colţul încăperii nr. 1 a edificiului termal. La ▼2,25m faţă de nivelul actual de călcare a fost cercetat un nivel compact de pietre sumar faţetate de dimensiuni mici şi medii interpretat ca o substrucţie a unei căi de acces sau fundaţie a edificiului anterior palestrei. Pe acest nivel au fost descoperite fragmente de amfore Shelov B sau C şi de amfore tip Käpitan II ceea ce indică o datare a acestui nivel între a doua jumătate a secolului II şi prima jumătate a secolului III p.Chr. Obiectivele următoarei campanii constau în eliminarea martorului dintre SIII şi C2 şi extinderea sondajului practicat în Aria A pentru identificarea structurilor existente în această zonă anterior construirii palestrei. Sector „Vest” Dan Aparaschivei, George Bilavschi (Institutul de Arheologie al Academiei Române, Filiala Iaşi) În vara acestui an am desfăşurat a doua campanie arheologică în sectorul de vest al cetăţii Aegyssus. Conform protocolului de colaborare dintre Institutul de Arheologie din Iaşi şi ICEM Tulcea şi în acord cu autorizaţia de cercetare arheologică sistematică obţinută de la Ministerul Culturii am convenit să investigăm această zonă aproape deloc explorată din cetatea Aegyssus. În anul anterior am deschis o secţiune de control, de dimensiuni reduse (3 x 9 m), având orientarea NV-SE. Cercetarea pe care am efectuat- o în 2017, respectiv o săpătură până la aproximativ ▼1,85 m spre partea de SE a secţiunii şi ▼1,20 m spre NV, ne-a oferit destul de puţine repere şi elemente pentru stabilirea unei stratigrafii a zonei. Încă de la început obiectivele principale stabilite pentru acest sector au fost: investigarea zonei de vest din cetatea Aegyssus, până în zona incintei; reperarea complexelor de locuire şi recuperarea materialului arheologic antic şi medieval; stabilirea cronologiei şi a stratigrafiei pentru această zonă a cetăţii, precum şi corelarea datelor stratigrafice şi planimetrice cu informaţiile similare din diferite arii de locuire ale fortificaţiei tulcene. După rezultatele obţinute în campania anterioară, marcată mai mult de scoaterea straturilor de depunere contemporană şi modernă, ne-am stabilit următoarele obiective specifice pentru sectorul deschis: clarificarea situaţiei complexului C1, cu un strat masiv de arsură roşiatică şi o cantitate impresionantă de material amforic descoperit; profilarea şi documentarea nivelurilor antice şi a unor complexe corespunzătoare acestei perioade; identificarea artefactelor specifice şi valorificarea lor în publicaţii şi comunicări. Prin urmare, în anul 2018 am continuat săpătura în secţiunea S1, în două puncte de lucru, respectiv, în jumătatea de est a secţiunii, unde ajunsesem la adâncimea de ▼1,85 m, şi în partea de vest, în zona complexului C1 (Fig. 1, 3). După adâncirea cu circa 0,20-0,30 m am putut identifica şi delimita, aproape de profilul de est, patru gropi notate G1-G4 (Fig. 1, 4, 5). Din G1, care a fost interceptată la circa 0,40- 0,50 m est de complexul C1 (locuinţa distrusă prin incendiere, denumită L1), a fost recoltată ceramică amestecată, fragmente din secolele IV-VI, ceramică medievală (XIII-XIV), dar şi material modern (sec. XIX-XX). Complexul avea o formă ovală, cu o deschidere de 1,20-1,30 m şi era adâncită până în nivelul roman târziu. G2, situată în partea de E-S-E a secţiunii, intra în profilul de est, dar şi în cel de sud, cu o formă aproximativ rotundă (Fig. 1, 4, 5). Avea o deschidere de circa 1,30 m. A fost surprinsă de la circa 1,70 m adâncime, până pe la 2,10 m şi avea, de asemenea, material ceramic amestecat, dar şi o monedă din secolul al IV-lea. G3 este groapa chiupului – D1 (Fig. 1, 4, 5). Intră în profilul de nord şi are o deschidere N-S de circa 2,30 m, iar V-E de 2,00 m. E. Este poziţionată la circa 1 m de profilul de est şi la 0,90 m faţă de profilul de sud. A fost descoperit material variat roman târziu (ceramică de masă, amfore, monede). Dolium-ul D1 este poziţionat aproximativ la 1,35 m faţă de profilul de est al secţiunii, la 0,70 m faţă de profilul de nord şi la 1,10 faţă de profilul de sud. Are diametrul maxim de circa 1,20 m (până la nivelul la care a fost săpat în prezent), dar este spart în partea superioară şi nu păstrează nici o parte din buză. Are un diametru interior (al zonei sparte) de 0,80 m. Fragmente de chiup au fost recuperate inclusiv în campania din 2017 din nivelurile moderne şi contemporane superioare, ceea ce ne determină să credem că activităţile antropice recente au distrus partea superioară a acestui dolium. G4 este inclusă în G3, este de formă uşor ovală, cu dimensiunile de circa 1,00-1,20 m. Aşa cum am menţionat, cel mai probabil D1 a fost deteriorat tocmai de această groapă. Materialul identificat aici sugerează că a fost făcută în perioada modernă (s-au identificat fragmente de porţelan, sticlă, ceramică şi alte deşeuri moderne). În colţul profilelor de est şi nord am putut identifica o amenajare din piatră, cel mai probabil un zid, Z1 (Fig. 1, 4, 5), cu lungimea surprinsă în actualul stadiu de cercetare de circa 2,07 m, situat la circa 0,70 m faţă de chiupul D1 (Fig. 4, 5). Chiar dacă este tentant a se lega acest zid de dolium, încă nu avem suficiente elemente în acest sens. Cel mai probabil, această construcţie din piatră reprezintă restul (colţul) fundaţiei unei locuinţe care se întinde spre nord şi est. Cercetările viitoare vor elucida aceste necunoscute. În profilul de sud, în caroul 2, până la limita cu caroul 3, mai mult în profil, s-a putut investiga o adunătură de pietre, de dimensiuni mari şi medii, care pare a fi o dărâmătură sau, mai probabil, un alt zid de edificiu, Z2 (Fig. 1, 2, 4, 5). Dimensiunea acestui complex este de circa 2,0 m lungime şi o lăţime de aprox. 1,20 m. În această etapă intermediară a cercetărilor, considerăm că dacă acest Z2 poate fi pus în conexiune cu existenţa unei structuri arhitectonice, aceasta ar fi de dimensiuni apreciabile pentru a reprezenta fundaţia unei locuinţe. Extinderea secţiunii spre sud, nord şi est va permite afirmaţii mult mai corecte. În ceea ce priveşte C1 (denumit ulterior L1, pentru că este vorba despre o locuinţă distrusă prin incendiere), un complex care, în stadiul incipient de cercetare se prezenta ca o zonă circulară de arsură puternică roşiatică, din care am recuperat numeroase fragmente ceramice amforice, a putut fi investigat în cursul acestei campanii mult mai amănunţit. Am realizat o adâncire graduală cu circa 0,30-0,40 m pe câte o jumătate din complex care măsura circa 3,90 m de-a lungul profilului de nord. Sub dărâmătura de chirpici ars (Fig. 1, 3, 5), din care s-a prelevat şi un bogat material ceramic (în special amfore), am putut identifica podeaua L1 (Fig. 3 – se pot vedea amprentele unor bârne sau scânduri, carbonizate, care ar fi putut face parte din structura podelei), care ne indică faptul că acel edificiu avea o formă rectangulară, orientată, probabil, N-V – S-E. Latura de nord-est a edificiului are 1,68 m şi intră în profilul de nord, iar latura de sud-vest măsoară 1,56 şi vine până la circa 0,90 m faţă de profilul de sud. Dimensiunile presupuse ale acestei locuinţe erau de aproximativ 2 x 4 m (s-a păstrat doar latura sudică, care are 2 m, circa 3 m din latura estică şi doar 1,20 m din cea vestică). În ceea ce priveşte situaţia din acest complex din punct de vedere cronologic, materialul descoperit, respectiv ceramica şi, mai ales, monedele, ne arată că a funcţionat în secolul al IV-lea sau în prima parte a secolului al V-lea. Am putut identifica aici numeroase fragmente amforice de tip LR II, Kuzmanov 15 etc., două greutăţi de pescuit, piroane, fragmente de sticlă, dar şi mai multe monede din secolul al IV-lea. Numărul foarte mare de fragmente de amfore din acest complex ar susţine ideea că avem de-a face cu un edificiu în care au fost depozitate sau se comercializau astfel de vase, iar la un moment dat a avut loc un incendiu puternic, care a distrus integral încăperea şi conţinutul acesteia. Din aria complexului, în afară de chirpici, păstraţi chiar în forma lor rectangulară, chiar dacă puternic arşi secundar, au mai fost identificate piroane de fier care făceau parte din materialele folosite la construcţia edificiului. De asemenea, au mai fost recoltate bucăţi consistente de olane de acoperiş. Artefactele identificate în întreaga săpătură, dar şi situaţia stratigrafică sugerează că nivelul de secol al IV-lea, poate până în prima jumătate a secolului următor, este cel mai evident în acest sector al sitului. Numeroasele intervenţii moderne din zonă, care au culminat cu nivelări masive în perioada contemporană, au distrus nivelul de secol VI. Atât chiupul identificat, dar şi cele două ziduri, Z1 şi Z2 se pare că erau contemporane edificiului C1 (L1). Numeroasele gropi practicate în timpurile moderne şi contemporane au dus la descoperirea unui bogat material arheologic amestecat, dar şi a unei cantităţi apreciabile de deşeu menajer. Pe lângă fragmentele ceramice de masă, amfore, monede, sticlă, câteva piese metalice, specifice nivelului antic din secolele IV-V, a apărut şi material ceramic timpuriu (fragmente ceramice hallstattiene, fragmente amforice romane de tip Şelov B etc.), alături de fragmente de porţelan, ceramică modernă şi alte deşeuri identificate în gropile care au spart nivelul antic. Obiectivele pentru campania următoare sunt: 1. Documentarea cât mai completă a edificiului C1 (L1); 2. Extinderea în suprafaţă a secţiunii S I, pentru a surprinde şi profila satisfăcător Z1 şi Z2 (pentru a determina funcţionalitatea şi cronologia acestor elemente arhitectonice în comparaţie cu complexele cercetate până în prezent); 3. Crearea de corelaţii utile între diferitele complexe apărute şi stabilirea relaţiei cronologice dintre ele, pe baza stratigrafiei şi a identificării de artefacte arheologice.