.
Tulcea | Punct: Parcul „Monumentul Independenţei” | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV);Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca medievală
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Cetate
Județ:
Tulcea
Localitate:
Tulcea
Comuna:
Tulcea
Punct:
Parcul „Monumentul Independenţei”
Sector:
VEST
Toponim:
Colnicul Hora
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Aparaschivei Constantin Institutul de Arheologie Iași
Bilavschi George Aurelian Institutul de Arheologie Iași
Munteanu Lucian Institutul de Arheologie Iași
Cod RAN:
Raport:

Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada septembrie - octombrie, pe două sectoare, cu finanţarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale şi a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea. Cele două sectoare sunt Aria B şi Sector Vest. Totodată, au fost continuate cercetările interdisciplinare în colaborare cu Colectivul de Geografie al Academiei Române, filiala Iaşi şi Fac...ultatea de Biologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi. Încă de la deschiderea sectorului Vest din situl arheologic Aegyssus, în anul 2017, obiectivele principale au fost stabilirea cronologiei şi a stratigrafiei pentru această zonă a cetăţii, precum şi corelarea datelor stratigrafice şi planimetrice cu informaţiile similare obţinute în diferite arii de locuire ale fortificaţiei. Ne-am propus, de asemenea, reperarea complexelor de locuire şi recuperarea materialului arheologic antic şi medieval. În primele două campanii (2017, 2018) am reuşit să deschidem şi să cercetăm parţial o secţiune de dimensiuni relativ reduse (3,00x9,00 m), cu orientare E-V. Cercetarea pe care am efectuat-o în primul an, respectiv, o săpătură până la aproximativ -1,85 m spre partea de SE a secţiunii şi până la -1,20 m spre NV, ne-a oferit destul de puţine repere şi elemente pentru stabilirea unei stratigrafii certe a zonei. Numeroasele intervenţii moderne care au avut loc odată cu amenajarea parcului „Monumentului” au răvăşit destul de mult nivelurile arheologice superioare. De asemenea, tot în timpul lucrărilor de sistematizare a zonei s-a adus pământ din alte zone ale oraşului. Însă, odată ce săpătura a avansat, am putut constata că nivelurile romane târzii sunt destul de bine conservate. La finele campaniei 2018 ne stabileam ca obiective viitoare cercetarea cât mai completă a edificiului C1 (L1), pe care am reuşit să îl profilăm, dar mai ales ”extinderea în suprafaţă a secţiunii SI, pentru a surprinde şi documenta satisfăcător zidurile Z1 şi Z2, în vederea determinării funcţionalităţii şi a cronologiei acestor elemente arhitectonice în comparaţie cu complexele cercetate până în prezent”. În campania din 2019, cu sprijinul colegilor şi partenerilor noştri de la ICEM Tulcea, a fost extinsă această secţiune, spre sud, cu o altă unitate de cercetare denumită de noi Suprafaţa 1 (Sp1). Astfel, am început cercetarea suprafeţei respective pe o lăţime de încă cinci metri spre sud, păstrându-se aceeaşi lungime, de nouă metri. A rezultat suprafaţa Sp1 cu dimensiunile de 8,00x9,00 m. După îndepărtarea straturilor de umplutură contemporană din această nouă unitate de cercetare, am ajuns la adâncimea de -0,65 m în colţul de nord-est, -0,85 în sud-est, iar pe latura de vest (zona mai joasă) la -0,50 m. Pentru corelări eficiente am păstrat şi pentru noua suprafaţă numerotarea carourilor de la 1 la 3, pornind de la vest la est. De la aceste realităţi am continuat cercetarea în anul 2020. Am adâncit suprafaţa nou trasată, iar după circa 0,20 m am putut identifica un follis anonim, clasa B, c.1030/1035-1042(?) (datare catalog DOC). Alături de acesta, pe acelaşi nivel, în caroul 3, au fost descoperite fragmente de ceramică din aceeaşi perioadă istorică, dar şi fusaiole, un cosor din fier şi fragmente de sticlă. Au fost primele semne care au indicat posibilitatea surprinderii evidente a unui nivel de locuire medievală-bizantină în acest sector. La adâncimea de -1,00-1,15 m, lângă profilul de est – cel mai înalt punct al suprafeţei – s-a conturat un complex rectangular, care pare a fi o locuinţă. Este drept că în nivelul acesta, pe lângă artefactele clar bizantine, din secolul al XI-lea, au apărut fragmente ceramice specifice perioadei romane târzii, fragmente de amforă de tip LR I şi LR II, dar şi unele intruziuni moderne concretizate prin apariţia unor obiecte recente (un cartuş, fragmente de sticlă etc.). După curăţarea acestui colţ de sud-est al suprafeţei 1 s-a constatat că acest complex (denumit convenţional LS-E), care intră atât în profilul de sud, cât şi în cel de est, ar putea fi o locuinţă prăbuşită (Fig. 2). Dimensiunile aproximative, care pot fi măsurate în suprafaţa deschisă în acest moment, ar fi de circa 2,00 m pe latura lungă, paralelă cu profilul de sud, şi de 1,50 pe latura de est. În urma operaţiunilor de curăţire a perimetrului s-a putut observa bucăţi importante de chirpici, unele de dimensiuni apreciabile (0,35x0,15 m), alături de bârne arse, dar şi un strat consistent de lutuială de perete (mai ales lângă profilul de sud). Podeaua este constituită dintr-un strat consistent de lut galben bine tasat. De asemenea, zonele cu arsură roşietică, prezente pe aproape toată suprafaţa, reprezintă semne ale unei evidente distrugeri prin foc. Pe profilurile de S şi E se poate observa o lentilă de arsură neagră, care se desfăşoară pe circa 1,50 m (pe profilul de S) x1,30 m (pe profilul de E) şi care poate indica limitele clare ale complexului. După conturarea acestui complex s-a trecut la secţionarea sa, pe direcţia N-S, lăsând un metru spre profilul de est. Monedele descoperite în secţiune reprezintă piese numismatice romane târzii, respectiv, un follis de la Iustin II (şi Sophia) şi un follis Iustinian I, de Cyzic. Alături de această structură, spre nord, practic legat de locuinţă, şi, foarte posibil, în conexiune cu funcţionalitatea acesteia, a fost identificat complexul notat de noi cu CX1 (Fig. 3). Acesta este reprezentat, de fapt, de mai multe fragmente de bârnă arse, dispuse aleatoriu, care pleacă de lângă LS-E către nord şi intră în CX2, o groapă modernă. Şi din acest areal au fost recuperate monede romane târzii, precum şi ceramică specifică, alături de ceramică medievală timpurie, semn al răvăşirii destul de semnificative a nivelurilor arheologice. Este vorba despre un follis de la Maximianus ”Herculeus”, de Aquilea şi de o monedă AE a unui împărat din dinastia Constantiniană. Complexul CX2, menţionat mai sus, este interesant prin materialul furnizat, dar mai ales pentru că demonstrează numeroasele intruziuni moderne în nivelurile antice şi medievale din zonă. Din acest complex, pe lângă o monedă de la Mihai I, emisă în 1942, au putut fi identificate multe fragmente de ceramică şi porţelan de factură modernă, precum şi obiecte de fier şi alte metale, dar şi părţi ale unor unelte, datând din aceeaşi perioadă. La vest de aceste complexe, în caroul 2, a apărut o altă structură, denumită CX3, orientată pe direcţia NV-SE (Fig. 4). Este un complex rectangular, desfăşurat la circa 1,00 m de profilul de sud, cu bârne de lemn ars, destul de groase, aşezate în rânduri de câte două. Astfel, au fost surprinse laturile de sud, de 1,40 m lungime, şi de est, cu o lungime de 1,70 m, ale acestui complex. Lângă latura de est am identificat o amforă sferoidală cu o înălţime păstrată de 0,45 m şi un diametru maxim măsurat de 0,40 m. Îi lipsesc doar buza şi toartele, iar din interior am prelevat, din pământul de umplutură al acesteia, un fragment osteologic de la o pasăre şi un fragment ceramic. În apropiere au fost identificate mai multe monede din perioada romană târzie (o monedă AE, databilă la finele secolului al IV-lea – începutul secolului următor şi o altă monedă databilă în secolul al V-lea), dar şi un follis anonim, clasa A2, 976(?) - c.1030/1035. Între CX1 şi CX3 a mai apărut încă un follis anonim, clasa B, c.1030/1035 - 1042(?). Aceste ultime piese numismatice confirmă inclusiv datarea oferită de către amfora sferoidală pentru complexele identificate, respectiv, nivelul medieval-bizantin pe care ne aflăm. Pe lângă materialul numismatic menţionat, dar alături de care mai avem şi alte piese numismatice neidentificate în momentul de faţă, cel mai important artefact din această campanie îl reprezintă amfora aproape întreagă, descoperită în complexul CX3. Ca tip, această amforă este destul de comună pentru regiunea dintre Dunăre şi Mare, făcând parte din categoria amforelor sferoidale de tipul I. Descoperirile de vase similare de la Dinogeţia – Garvăn (nota 3), Ostrov – Beroe (Piatra Frecăţei) (nota 4), Măcin – Arrubium (nota 5), Isaccea – Noviodunum (nota 6), Nufăru (nota 7), Tulcea – Aegyssus (nota 8), Capidava (nota 9), Hârşova – Carsium etc (nota 10). confirmă aserţiunea noastră. Deşi, nu s-au descoperit urme ale atelierelor sau ale instalaţiilor de ardere ale acestora, este posibilă şi producerea locală a acestei categorii ceramice, pentru a doua parte a secolului al X-lea şi veacul al XI-lea. Au fost lucrate la roata rapidă, dintr-o pastă de calitate şi arse în mediu oxidant, dar prezentând o uşoară culoare roşie-gălbuie. Majoritatea amforelor descoperite au suprafeţele tratate cu o angobă albicioasă. Decorul este compus, de regulă, din caneluri înguste şi regulate, trasate orizontal, începând din zona anselor până spre fund. Toartele exemplarelor întregi sunt puternic arcuite, masive şi aproape circulare în secţiune. Acestea se fixau în zona gâtului şi pe umeri, uneori depăşind în înălţime nivelul gurii. În urma cercetărilor arheologice de la Garvăn – Dinogetia a fost descoperit un singur exemplar întregibil, precum şi numeroase alte fragmente provenind de la recipiente de dimensiuni diferite. Amforele descoperite în acest sit sunt de mărime mică sau mijlocie, cu înălţimea maximă de circa 0,30-0,40 m, diametrul maxim fiind stabilit între 0,30 şi 0,35 m, iar capacitatea acestora de circa 4-6 l (nota 11). O amforă întregibilă şi alte părţi ale unor recipiente similare au fost identificate în timpul cercetărilor arheologice de la Isaccea – Noviodunum (nota 12). Vasul de la Aegyssus, descoperit în campania 2020, pare a fi mai mare ca dimensiuni şi, implicit, mai încăpătoare. Din cercetările anterioare, tot din acest sit, provin şi alte exemplare, unele aproape întregi, aceste recipiente având înălţimea cuprinsă între 0,35 – 0,45 m. Amforele de la Aegyssus au corpul puternic bombat, gâtul larg şi scund sau înalt, buza îngroşată şi fundul bine rotunjit (nota 13). Această amforă descoperită recent se afla într-un context datat cu monede de secol XI, ceea ce ne determină să credem în existenţa unui nivel medieval-bizantin în acest sector. Este, practic, o confirmare a cercetărilor din aria B, de acum circa patru decenii, când a fost identificată şi cercetată o locuinţă-bordei din aceeaşi perioadă istorică. Din păcate, prezenţa în aceleaşi contexte a artefactelor romane târzii, bizantine şi a materialului arheologic de factură modernă, demonstrează încă o dată numeroasele intervenţii din perioada contemporană, care au afectat nivelurile arheologice, fapt constatat şi în campaniile din 2017-2018 din acest sector. Pentru campaniile următoare ne propunem cercetarea cât mai completă a complexelor profilate în acest an şi să clarificăm stratigrafia zonei. De asemenea, ne-am stabilit ca obiective adâncirea săpăturii şi surprinderea/cercetarea nivelurilor romane şi romano-bizantine, dar şi corelarea informaţiilor arheologice obţinute în acest sector cu rezultatele înregistrate în urma cercetărilor arheologice întreprinse în celelalte puncte de lucru ale sitului.

Bibliografie:

Barnea, I. 1954, Amforele feudale de la Dinogeţia, SCIV 5/3-4, 513-530.


Barnea, I., Comşa, M., Mitrea, B., Ştefan, Gh. 1954, Şantierul arheologic Garvăn (Dinogetia) (r. Macin, reg. Galaţi), SCIV 5/1-2, 161-198.
Barnea, I., Ştefănescu, Şt., 1971 Din istoria Dobrogei, vol. III, Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de Jos, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Damian, O., Vasile, M., A. Stănică, A. Bănăseanu, Cercetările arheologice preventive la Nufăru, jud. Tulcea, Materiale şi Cercetări Arheologice, S.N. 3 (2007), 2008, 107-151.
Damian, O., Samson, A., Bîlici, Şt. 2011, O biserică bizantină descoperită la Nufăru (jud. Tulcea), SCIVA 62/1-2, 45-87.
Florescu, Gr., Florescu, R. (în colab. cu Anastasiu, Fl. Valceanu, D. Mateescu, T. Teodorescu, D. Munteanu, P.) 1959, Săpăturile arheologice de la Capidava, Materiale 5, 617-627.
Mănucu-Adameşteanu, Gh. 2010 Locuirea de epocă medie-bizantină pe teritoriul oraşului Tulcea (sec. X-XIII), SCIVA 61/3-4, 219-250.
Mănucu-Adameşteanu, Gh. 2010a Monede bizantine descoperite în Dobrogea, 1, Monede bizantine descoperite în nordul Dobrogei, secolele X-XIV. Beroe – Piatra Frecăţei, Troesmis – Turcoaia, Arrubium – Măcin, Aegyssus – Tulcea, Salsovia – Mahmudia, Ed. Mistral Info Media, Bucureşti.
Opaiţ, A. Sion, A. Vasiliu, I. 1980 Aegyssus ’79, Materiale 14, 270-278.
Stănică, A. D. 2012 Tipologia amforelor bizantine descoperite în nordul Dobrogei, Peuce, S.N. 10, 53-80.
Stănică, A. D. 2015 Viaţa economică din nordul Dobrogei în secolele X-XIV, Ed. Dobrogea, Tulcea.
Ştefan, Gh., Barnea, I., Comşa, M., Comşa, E. 1967 Dinogeţia, I, Aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa-Garvăn, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Vasiliu, I., Mănucu-Adameşteanu, Gh. 1984 Consideraţii finale asupra locuirii feudal-timpurie (sec. X-XI) de la Aegyssus-Tulcea (Campaniile 1959-1980), Peuce 9, 143-155, 541-563.

Note Bibliografice:

3.Barnea 1954, 521-522; Ştefan, Barnea, Comşa, Comşa 1967, 249-257, fig. 154, 156-157; Barnea, Ştefănescu 1971, 261-265, fig. 86/1.


4.Stănică 2015, 237.
5. Mănucu-Adameşteanu 2010a, 271, nota 29.
6. Barnea 1954, 175-182; Barnea 1954, 521-522; Ştefan, Barnea, Comşa, Comşa 1967, 180-181, fig. 18; Stănică 2012, 55-57; Stănică 2015, 236-237, pl. 46/2-4.
7.Damian, Vasile, Stănică, Bănăseanu 2007, 118, fig. 23; Damian, Samson, Bîlici 2011, 49-50.
8.Vasiliu, Mănucu-Adameşteanu 1984, 143-144, 148, pl. 3/5, 9/5.
9.Florescu, Florescu 1959, 625-626, pl. 5/7.
10.Barnea, Ştefănescu 1971, 267.
11.Ştefan, Barnea, Comşa, Comşa 1967, 269-251.
12.Ştefan, Barnea, Comşa, Comşa 1967, 180-181, fig. 18; Barnea 1954, 516; Stănică 2012, 55-57; Stănică 2015, 236-237, pl. 46/2-4.
13.Vasiliu, Mănucu-Adameşteanu 1984, 143-144, 148; pl. 3/5, 9/5.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO