Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Andone Rotaru | Mariana | Muzeul de Istorie Turda | |
Bărbulescu | Mihai | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Fabian | Istvan | Universitatea "Petru Maior", Târgu Mureş | |
Fodorean | Florin | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Mărincean | Ioana Diana | Muzeul de Istorie Turda | |
Nedelea | Luciana | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Nemeti | Irina | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca | |
Nemeti | Sorin | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Varga | Timea | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Cercetările arheologice s-au desfăşurat pe baza alocării bugetare din Planul Naţional de finaţare a cercetării arheologice sistematice a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, instituţii subordonate (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei). Total finanţare: 50000 lei. Lucrările de cercetare arheologică s-au desfăşurat în intervalul 02 septembrie – 04 octombrie 2019. Cercetările în castrul legiunii... a V-a Macedonica de la Potaissa (Turda, jud. Cluj) se desfăşoară, fără întrerupere din anul 1971 până în prezent. Au fost cercetate clădirea comandamentului (principia), băile (thermae), depozitul de grâne (horrea) şi numeroase barăci (centuriae). Zona civilă de la nord-vest de castru. Punctul unde se desfăsoară cercetările arheologice sistematice este amplasat într-un zonă bine cunoscută pe harta arheologică a Potaissei romane, unde probabil erau canabae-le castrului legiunii V Macedonica, acestea nefiind deocamdată atestate epigrafic. Analogiile cu situaţia de la Troesmis, castru legionar şi canabae-le amplasate la ieşirea din castru prin porta decumana sugerează faptul că edificiile excavate aici în campaniile 2017-2019 sunt canabae-le legiunii a V-a Macedonica. În această zonă nu au mai fost efectuate cercetări arheologice. În acest an s-a continuat cercetarea zonei din canabae sondată în campania din anul 2017, la nord-vest de castrul legionar. Ca reper general au fost luate descoperirile din anul 2006, când o conductă pentru alimentarea cu apă a satului Sănduleşti, cu regim de supraveghere arheologică, a traversat zona. În dreptul metrilor 130-160 de la marginea gardului vestic al bazinelor noi ale Companiei de Apă Arieş, în şanţul conductei din anul 2006 s-a observat prezenţa ruinelor unor construcţii din piatră asociate cu un bogat material arheologic. Sondajele din anul 2017 au avut drept obiectiv identificarea acestor edificii şi stabilirea fazelor de evoluţie a locuirii în această parte a aşezării civile. Suprafeţele deschise în anul 2018 au condus la identificare unei clădiri (fig. 1) dispusă oblic faţă de drumul nord-sud (unul dintre cardines din canabae), dar paralelă cu drumul care ieşea din castru prin via decumana şi se îndrepta spre nord-vest (unul dintre decumani din canabae), aşa cum se observă dintr-o fotografie aeriană (fig. 2). Cercetările din acest an au avut drept scop identificarea edificiului presupus în apropierea drumului în anul 2017 şi stabilirea fazelor de construcţie a edificiilor din această zonă a canabae-lor. Au fost desfinţaţi martorii suprafeţelor din campania 2018, anume martorul dintre Sp.01/2018 şi C01/2018 şi cel dintre Sp.01/2018 şi Sp. 02/2018. În martorul dintre Sp.02 şi C01 a fost identificată amprenta zidului Z2, care este de fapt zidul orientat NS al coridorului (portic?) acoperit cu tuburi de boltă, cercetat în campania 2018. Zidul a fost şi aici demantelat integral în epoca modernă. Din Sp. 02 / 2018 (10 x 10 m) a rămas necercetat caroul D. În celelalte carouri au fost identificate şi dezvelite parţial încăperile I-IV ale acestui edificiu de tip domus. Spre V-NV continuă zidurile suprapuse Z6 (din faza I, devenit fundaţie pentru Z7) şi zidul mai îngust Z7, din faza II. Zidurile sunt excavate integral şi în grund se mai observă doar amprenta de scoatere a zidului Z6. Zidul Z7 se intersectează cu Z8 în unghi drept, despărţind două încăperi rectangulare (III şi IV). La V de Z8 situaţia stratigrafică se schimbă. Zidul Z8 este complet excavat, dar în profilul nordic al suprafeţei S02/2018 se observă urma de scoatere a acestuia, pornind de sus, din humusul modern. Până la adâncimea de – 0,70 m amprenta acestui zid scos are o lăţime de 0,50 m, iar mai jos amprenta de scoatere şi ultimele două asize de piatră păstrate are o lăţime de 0,60 m. Astfel, peste un zid mai lat din faza I, se aşează un zid mai îngust care compartimentează încăperile IV şi V şi în faza II şi care este excavat în epoca modernă. În caroul D, în încăperea IV, continuă spre vest groapa G2/2018. Groapa este puţin adâncă şi are în umplutură material tegular, piatră şi multă cenuşă. Tot în încăperea IV, în apropierea colţului NV, se află o groapă cu diametrul de cca. 130 cm şi o adâncime de 15-20 cm, de la nivelul unde a fost conturată în pământul steril. Groapa este acoperită de nivelul de dărâmare al acoperişului fazei I şi de lutul galben folosit pentru nivelare în faza II. În umplutura gropii s-au găsit multe fragmente ceramice, inclusiv un bol terra sigillata Drag. 37 şi un fragmente de cărămidă cu o stampilă fragmentară aparţinând tipului VIII – [LEG V] MA[C], ceea ce reprezintă indicii că şi locuirea în faza I este legată de prezenţa legiunii. În caroul D, sub humus-ul modern a apărut un strat masiv de lut galben, care reprezintă stratul de nivelare peste edificiul din faza I şi pentru pregătirea podelei din faza II. Podeaua se afla imediat sub humus-ul modern (0/-0.30 m). Stratul compact şi bine tasat de lut galben are o grosime de 0,70 şi la adâncimea de -0,90/-1 m s-au găsit in situ tegulae dintr-un acoperiş prăbuşit (ţigle, olane, dar şi câteva fragmente de cărămidă lydion). Nivelul de călcare în încăperea IV era în faza I la -0,85 m, de la nivelul actual de călcare. În camera V, în faza I era un alt nivel de călcare. Materialul tegular din acoperişul fazei I cade pe podea la adâncimea de – 1,30 m. Dezvelirea spre vest prin Sp.01/2019 a arătat că aceste tegulae se găseau în tot interiorul camerei V, la acest nivel de -0.90 / - 1m. Singurul loc unde nu existau era în centrul încăperii unde s-a dezvelit o vatră rotundă din lut ars, înconjurată de un canal circular lat de 8 cm, adânc de circa 12 cm, de la nivelul vetrei. În canal s-a găsit un strat compact de cenuşă şi cărbune. Pereţii sunt construiţi din cărămidă prinsă cu lut şi se pot observa pe o înălţime de cca. 30 cm. Vatra este atent făţuită şi lutul este ars superficial, pe o grosime de cca. 1,5-2 cm. Vatra propriu-zisă are un diametru de 64 cm, iar dacă includem canalul circular şi pereţii circa 1,15 m, incluzând canalul circular şi pereţii (fig. 3, 4). Nu s-au descoperit resturi ale vreunei cupole prăbuşite, astfel că singura concluzie posibilă este că era o vatră deschisă, cu cupolă mobilă (tip ţest). În concluzie, în faza I, camera V era un spaţiu afectat activităţilor domestice (bucătărie). Camera V era mărginită spre est de un zid, acum scos integral, spre sud, de zidul lung al edificiului (dezvelit acum pe o lungime de 23 m), şi spre vest de un zid păstrat la – 0,20 m de la nivelul actual de călcare (Z9). Se păstrează cinci asize din piatră de carieră şi zidul este în tehnica opus incertum. În interiorul camerei V faţa estică a acestui zid este atent lucrată. Zidul exista în faza I şi este păstrat şi ca zid de compartimentare şi în faza II. Totuşi se observă că nu se ţese cu Z3, deci este probabil adăugat la o compartimentare ulterioară construcţiei zidului lung Z3 (dar în faza I). Sp. 01/2019 (10 x 10 m) a fost trasată vest-nord-vest de Sp.01 şi au fost cercetate doar trei carouri. În caroul A (5 x 5 m) s-a dezvelit o parte din camera V (inclusiv vatra integral), aproape integral camera VI şi o parte a camerei VII. Caroul D a suprapus o zonă aflată în afara edificiului şi cu o stratigrafie bulversată de gropi moderne. La limita dintre carourile A şi D, la adâncimea de – 0,50 / - 0,60 m, a apărut o bază de coloană şi un fragment de coloană din calcar de Podeni. Baza are dimensiunile de 40 x 40 x 50 cm, şi diametrul coloanei era de 35 cm. Baza şi coloana pot aparţine unui portic exterior, între zidul lung al edificiului şi drum. În concluzie, curtea interioară atrium, se află spre nord. Pentru că zidurile sunt bine păstrate în această zonă, nefiind excavate de căutătorii de piatră în epoca modernă, arătura nu a distrus contextele aparţinând ultimei faze. Astfel, în camera VI, la -0,20 / -0,30 m apare o podea de opus signinum roşu, un zid (Z12) lat de doar 20 cm cu mortar, dar şi cu tegulae reutilizate, care împarte camera în două părţi egale, cu interioare de circa 1,10 m. În jumătatea estică este o podea de opus signinum, iar în cea vestică un mic coridor amenajat cu sistem de hypocaustum, care în această fază finală ocupa o suprafaţă de 4,3 x 1,10 m. Se mai păstrează două pilae şi podeaua din cocciopesto alb, deformată astfel încât coboară spre vest de la -0,30 la -0,55 m (fig. 5, 6). Se mai păstrează şi o cărămidă suspensura fragmentară, căzută printre pilae. Nivelul de călcare pe podeaua superioară a hipocaustului trebuie să fi fost mai ridicat decât nivelul de călcare actual. Şi dacă se adaugă peste plinta şi cărămida bessalis păstrate, încă o cărămidă bessalis, o plintă, cărămida de suspensura şi podeaua superioară, tot se ajunge deasupra nivelului actual de călcare. În caroul D al Sp. 01/2019 s-au găsit mai multe tegulae mammatae întregi sau fragmentare, care provin de la acest hipocaust din camera VI. Zidul care despărţea camerele VI şi VII în faza I, a fost desfiinţat şi amprenta lui umplută cu lut galben, astfel că în faza II exista o încăpere mare formată din fostele camere VI-IX, care avea amenajat în colţul sud-estic spaţiul încălzit cu hypocaustum. Pentru dezvelirea clădirii spre nord au fost deschise casetele C01/2019 (5 x 4,40 m) şi C02/2019 (5 x 5 m). În C01/2019 s-a dezvelit camera VII din faza I. În partea sudică a casetei s-a dezvelit zidul care închide camera VI spre N (Z13). Zidul este vizibil deja de la -0,20 m şi conţinută până la -0,80 m, având patru asize de piatră. Zidul are o lăţime de 0,55 m şi este întrerupt de un mic canal, lat de 25 cm, care duce direct la hipocaustul amenajat în camera VI. Este problematic modul în care se închidea spre vest spaţiul încălzit cu hipocaust. Podeaua inferioară se termină pe o linie dreaptă pe toată lungimea camerei VI, ceea ce indică un zid / perete scos. Se observă o urmă lată de cca. 45 cm, dar care adânceşte doar până la – 0,65 m de la nivelul actual de călcare, fără să ajungă în stratul de umplutură cu pământ negru aflat sub stratul de lut. Z. 13 se păstrează doar pe o lungime de 3,10 m, exact până acolo unde era urma de zid scos care delimita coridorul cu hipocaust spre vest. Acest zid scos este pandantul lui Z12 şi probabil era construit în aceeaşi tehnică rudimentară. Făcând un unghi de 90º cu amprenta zidului Z13, apare o altă amprentă a unui zid (Z15), care continuă spre N, în continuarea amprentei zidului scos (Z11) din caroul B din Sp. 01/2019. Zidul scos Z11/Z15 delimita în faza I o încăpere cu dimensiunile de 4,10 x 4,30 m. În faza II este complet excavat şi se renunţă la această compartimentare şi se obţine o încăpere mult mai mai mare cu o lăţime de 8,10 m (lungimea nu se cunoaşte, încăperea continuând spre N). În partea nordică, pe jumătate din suprafaţă, la - 0,75 de la nivelul actual de călcare, s-a găsit o platformă de prundiş, lut şi cioburi sparte, similare cu platformele identificate în coridorul / porticul cu boltă cu cofraj pierdut dezvelit în campania din anul 2018. C02/2019 a continuat dezvelirea clădirii spre vest, fiind astfel cercetată camera IX, dar poate fi făcut observaţia că edificiul continuă spre vest cu camerele X şi XI. În partea vestică a casetei a fost dezvelit Z11, lat de 60 cm şi păstrat pe o înălţime de cca. 0,80 m. Este construit în tehnica opus incertum şi se păstrează cinci asize de piatră. În centrul casetei este o groapă antică, umplută cu piatră de carieră şi piatră rezultată din fundaţiile scoase ale zidurilor Z11/Z15 şi Z16. Noile informaţii obţinute prin cercetarea din anul 2019 au permis clarificarea fazelor de locuire din aşezarea civilă de lângă castrul legiunii V Macedonica şi completarea planului unui edificiu de tip domus / villa. Se poate observa că în faza I exista acest edificiu aliniat unui decumanus din canabae. Cunoastem acum 11 camere ale acestui edificiu, cu plan regulat, alternând camere cu lungimi de 7 m, cu camere lungi de 3,5 – 4 m. Lăţimile acestora au dimensiuni variabile de 3-5 m. În faza I era probabil o casă de tip mediteranean, cu atrium şi peristylium. În faza II, probabil o sistematizare a acestei zone din canabae, un drum orientat nord-sud este refăcut suprapunând construcţii anterioare (cum s-a constatat în C02/2017). Cu această ocazie este construit un coridor / portic? acoperit cu boltă cu cofraj pierdut (cu tubi fittili), cercetat în campania din anul 2018. Clădirea este transformată, o zonă laterală devine faţadă şi interioarele sunt remodelate obţinându-se spaţii mai largi, unele chiar de formă trapezoidală. Nivelul fazei iniţiale este demolat sistematic (acoperişuri prăbuşite, moloz) şi totul este sigilat cu un lut galben compact (pentru nivelarea necesară podelei fazei II). Pornind de la aceste suprafeţe, cercetarea viitoare va dezveli în suprafaţă zona nordică şi vestică a acestui edificiu. Artefactele descoperite completează cunoştiinţele moderne despre viaţa civilă în apropirea unui castru legionar roman la sfârşitul secolului II şi în secolul al III-lea p. Chr.