În luna august a anului 2000 au continuat săpăturile la castrul roman de la Vărădia - "Pustă", efectuate de colectivul menţionat. Fondurile de săpătură au fost asigurate în primul rând de către Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj, Catedra de Istorie Antică şi Arheologie, cât şi de către Muzeul Banatului Montan din Reşiţa. Materialele arheologice au fost depozitate la Muzeul Banatului Monzan Reşiţa. Cas...trul de la Vărădia-"Pustă" se găseşte la est de comună, în apropiere de malul stâng al râului Caraş. La începutul sec. XX au fost efectuate sondaje de către B. Milleker, publicate în lucrarea sa despre antichităţile din Banat (Delmagyarorszag regisegleletei a honfoglolasi idökböl ellött, în: Törtenelmi es Regeszeti Ertesitö, 1905). În 1932, Gr. Florescu a efectuat o campanie de săpături, publicată în Istros, I, 1934, campanie care a dezvelit superficial partea superioară a fundaţiilor zidurilor de incintă şi ale clădirii comandamentului (principia). Din 1996 s-au reluat cercetările în această fortificaţie romană de către Ovidiu Bozu, iar, din 1999, şi Eduard Nemeth, cercetări care au vizat zidul de incintă în săpătură stratigrafică, colţul de NV şi, în anul 2000, poarta de V. Castrul este prezent prin fundaţiile zidurilor de piatră şi prin urmele fazei de lemn şi pământ, cel puţin în porţiunea cercetată până astăzi. Cercetările din campania anului 2000 s-au concentrat pe poarta vestică a castrului (porta principalis sinistra). Aici s-au practicat o secţiune de 15 x 1,5 m şi două casete de câte 5 x 3,5 m. Aceste săpături au relevat următoarele rezultate: - poarta a avut două turnuri dreptunghiulare late de 3 m (lungimea lor nu a putut fi dezvelită în întregime în această campanie); - fundaţia păstrată a turnurilor era din piatră de carieră sfărâmată legată cu mortar şi se prezintă ca o platformă compactă, doar cu o mică adâncire în mijloc (interiorul turnurilor); - această poartă avea o spina în mijlocul deschiderii ei, construită de asemenea din piatră de carieră sfărâmată şi mortar, în aceeaşi manieră ca şi fundaţia turnurilor; - profilele săpăturii prin poartă (profilele secţiunii) au relevat prezenţa a două faze de construcţie, din care cea mai veche aparţinea fazei de lemn şi pământ a castrului, reprezentată de un strat de nivelare din lut închis la culoare cu mult lemn ars; acest strat se găseşte imediat deasupra nivelului de călcare al fazei de lemn şi ambele au fost apoi "tăiate" de fundaţiile turnurilor porţii din faza de piatră; - deasupra stratului de nivelare aparţinând fazei de lemn şi pământ se află nivelul de călcare al fazei de piatră a castrului, peste care se aşterne stratul de dărâmătură al acestei faze, cu mult mortar şi piatră dislocată; - nu s-au putut detecta structuri din faza de lemn a porţii, acestea fiind probabil total suprapuse de structurile fazei de piatră (acestea din urmă nu au fost dezafectate de către noi); - materialul arheologic descoperit a fost foarte sărac, constând mai ales din ceramică comună şi ţigle fragmentare, care însă nu aveau nici o ştampilă tegulară; în această situaţie, încadrările cronologice strânse ale celor două faze ale castrului cât şi noi informaţii despre trupa (trupele) care au ocupat fortificaţia, nu sunt încă posibile. Săpăturile de la Vărădia - "Pustă" vor continua, pentru a elucida încă multele necunoscute care se leagă de istoria, cronologia, garnizoana sa etc.