În anul 2005, săpăturile în castrul roman de la Vărădia-Pustă au constat din două secţiuni de câte 20 m lungime şi 2 m lăţime. Finanţarea a fost asigurată de MCC. Secţiunea S.XVI/2005 a fost executată în spatele clădirii comandamentului, pe jumătatea de E a lăţimii acestei clădiri. Scopul a fost investigarea acestei zone în vederea identificării locuinţei comandantului trupei auxiliare din acest castru, din mo...ment ce această clădire nu se afla, după cum ne-au arătat investigaţiile arheologice din anii 2002 şi 2004, în nici unul din latera praetorii, unde în schimb existau barăci pentru soldaţi. Secţiunea din acest an a relevat o clădire din lemn, pe care secţiunea noastră a tăiat-o pe lăţime. Această lăţime măsoară cca. 10 m. Clădirea pare să aibă o altă factură decât barăcile soldaţilor, fiindcă nu am identificat – ca la barăci – chirpici ars până la roşu, deşi şi această clădire a suferit un incendiu. Continuarea dezvelirii acestei clădiri în săpăturile viitoare ne va aduce şi răspunsul la întrebările legate de planul şi destinaţia ei. Materialul arheologic găsit este destul de variat, cuprinzând în special ceramică comună, cuie din fier, fragmente de vas de sticlă şi - din nou - multe bile de praştie din lut ars. În vecinătatea imediată, la mai puţin de 1 m V de clădire, am dezvelit via decumana a castrului, din pietriş, cu lăţimea de 3 m. Secţiunea S.XVII/2005 a fost săpată în faţa porţii principale a castrului (porta praetoria) pentru a determina stratigrafia din zona acestei porţi. Secţiunea a dezvelit paramentele exterioare ale turnurilor porţii, o parte a zidului de incintă ce continua turnul de E şi drumul care ieşea prin această poartă (via praetoria). Drumul, care aici avea lăţimea de 9 m (inclusiv rigolele pentru apă pluvială aflate la fiecare din marginile străzii), a fost secţionat pentru a-i fi relevată structura. Am constatat că drumul are două faze, una iniţială destul de subţire, din pietriş şi o a doua fază, solidă (grosime maximă în centru de cca 0,50 m), cu substructură din pietriş, dar cu dale din pietre mari la partea superioară. În această fază sunt vizibile şi rigolele amintite, care aveau fiecare o lăţime de cca. 0,50 m şi o adâncime faţă de nivelul de călcare pe drum de cca. 0,45 m. În profil mai sunt vizibile şi urmele săpăturilor lui Grigore Florescu din anul 1932, care au dezvelit doar muchiile superioare a ceea ce se păstrează din zidurile turnurilor de poartă. Materialul arheologic din zona porţii a fost destul de puţin (o monedă de bronz prost păstrată, încă ilizibilă până la curăţarea într-un laborator specializat, fragmente ţigle de acoperiş – ceea ce arată că turnurile porţii erau acoperite cu ţiglă – din care, din păcate, nici una nu avea ştampile tegulare). Săpăturile viitoare se vor concentra pe dezvelirea clădirii din spatele principia şi, eventual, în cazul unor fonduri suficiente, şi dezvelirii în întregime a unei barăci, pentru a avea măcar exemple de clădiri din interiorul castrului, dezvelite integral.