Au fost reluate săpăturile arheologice sistematicele pe raza comunei Vărădia, în punctele "Pustă" şi pe platoul dealului "Chilii". În locul numit "Pustă", situat la intrarea în localitatea Vărădia, pe malul stâng al râului Caras, unde se află amplasat castrul roman de piatră, au fost executate în această campanie, două secţiuni dispuse perpendicular pe latura de vest a castrului: secţiunea, S/IX cu dimensiunil...e de 30 x 2 x 1,70-2,40 m si secţiunea S/X cu dimensiunile de 26 x 2 x 1,60 m. Ambele secţiuni la fel ca şi cele executate în 1997 (S/I-S/VHI) au surprins elementele de fortificaţie ale castrului de piatră de pe această latură (şanţ, val, ziduri duble de incintă). Valul măsoară 3,50 m lăţime, în care a fost implantat primul zid de incintă lat de 1,90 m, dublat de al doilea zid de incintă situat la 6 m de primul, cu lăţimea de 1,20 m. Şanţul de apărare se adânceşte până la 2,30-2,40 m de la nivelul actual al solului şi are o deschidere de 3,50 m. Din umplutura şanţului de apărare, a fost scoasă o cantitate apreciabilă de piatră fasonată aparţinând elevaţiei zidului de incintă, unele dintre acestea având dimensiunile de 0,80 x 0,50 x 0,30 m. De pe întreaga suprafaţă a secţiunii a rezultat un material arheologic relativ bogat constând, îndeosebi, din fragmente ceramice, provenite de la diferite tipuri de vase de factură provincial romană, piese de fier (piroane, cuie, scoabe), piciorul unei fibule norico-panonice, o râşniţă precum si două monede de bronz: un as din timpul împăratului Filip Arabut (246-247) şi o monedă hostiliană (Valens Nessius Quintus) datată 249-251. Cercetările arheologice din punctul "Pustă" ca şi cele din anul precedent, sunt deosebit de semnificative atât din punct de vedere cronologic cât şi istoric, deoarece au pus în evidenţă, pe de o parte, că întreg castru de piatră dispune de ziduri duble de incintă ca şi cele de la Drajna de Sus, Breţcu şi Hoghiz şi, în mod deosebit, că nu a fost sesizată o fază anterioară de pământ a castrului în discuţie. Pe "Dealul Chilii" săpăturile arheologice au fost proiectate şi executate în zona în care cercetările arheologice din campania anului 1997 au surprins o construcţie romană având elementele de elevaţie din lemn. Această construcţie se află situată la 30 m de incinta vestică a castrului de pământ si la aceeaşi distanţă de marginea abruptă a terasei dealului dinspre Ogaşul cu piatră, pe axul bisericii ortodoxe din Vărădia. Cercetările din acest an, prin secţiunile practicate S/XXIV şi S/XXV, cu dimensiunile de 25 x 2 x 0,80 m au pus în evidenţă faptul, că întreaga construcţie romană a fost amplasată cu axul lung pe direcţia est-vest, perpendicular pe castru de pământ. Măsoară până în prezent 12 m pe latura îngustă şi 8 m pe latura lungă, încă necercetată complet. Infrastructura construcţiei a fost săpată în roca vie din calcar a dealului, în şanţurile cărora se păstrează urmele tălpicilor din lemn, întreaga construcţie având pereţi din lemn şi acoperiş acoperit cu ţiglă. A fost distrusă violent în urma unui incendiu. In urma săpăturilor întreprinse a rezultat un bogat material arheologic, îndeosebi ceramică de factură romană, dar şi partea superioară a unei oale-borcan de factură dacică, precum şi numeroase piese din bronz: aplici, nasturi, ace de păr şi două monede de la Traian.