Situl arheologic Vârteju „Cătunul Chirca" se întinde pe panta şi platoul terasei înalte a malului nordic al râului Ciorogârla, pe o fâşie de teren de 100-150 m lăţime, imediat la S de str. Unirii. Lotul de la nr. 103 se află în marginea vestică reperată a sitului, la cca. 50 m E de intersecţia str. Unirii cu str. Văii. Prima locuire din acest sit semnalată şi localizată pe hartă în extremitatea sud-estică a a...ctualului perimetru a fost aşezarea din sec. IX-XI p.Chr., cu ocazia unor cercetări de suprafaţă efectuate în anul 1987 de Aristide Ştefănescu1 pentru avizarea Studiului de Fezabilitate al Proiectului „Regularizarea cursurilor râurilor Ciorogârla şi Sabar". În anul 2006, pentru avizarea PUG-ului oraşului Măgurele, s-a reluat şi cercetarea arheologică de suprafaţă a malului nordic al Ciorogârlei, prilej cu care s-a constatat că suprafaţa lui este mult mai mare şi s-au identificat resturile unei aşezări din sec. II-III p.Chr.2. Materialele scoase din cercetările arheologice preventive făcute în anii 20073 şi 2008 pe încă 4 loturi aflate la răsărit de nr. 103, au date noi privind cronologia şi răspândirea aşezărilor care au existat pe suprafaţa acestui sit. Obiectivul cercetării preventive a fost, ca şi în celelalte situaţii, recuperarea patrimoniului arheologic mobil şi consemnarea datelor despre complexele de locuire de pe suprafaţa afectată de 98 m2, din care s-au cercetat arheologic numai 44,60 m2, necesari pentru fundaţiile unui imobil. Pe terenul în pantă, stabilit ca amplasament de proprietar, au fost săpate 7 secţiuni de 0,80 m lăţime şi adâncimea cuprinsă între 1,20 m, în partea nordică şi 0,40-0,60 m, în partea sudică. Stratigrafic, în SI săpat în partea superioară a pantei situaţia este următoarea: sub stratul arabil, cenuşiu-negricios de cca. 0,20-0,25 m grosime se află un strat negricios care coboară până la adâncimea de 0,45 m şi din care pornesc complexe de locuire dacice. Până la 0,60-0,65 m adâncime se află stratul castaniu-negricios şi sub 0,80 m a apărut stratul de loess. În capătul sudic al SII, aflat în partea de jos a pantei, respectiv a săpăturii, stratul de loess a apărut la numai 0,60 m adâncime. Complexe de locuire în număr de 5 au fost interceptate numai în şanţul de pe latura nordică (SI) şi în cel de pe latura estică a săpăturii (SII). La cercetarea materialului arheologic găsit în strat şi în pământul din umplutura gropilor complexelor de locuire s-a constatat prezenţa vestigiilor unei aşezări geto-dacice Latène. Acestea nu fuseseră descoperite pe loturile cercetate în anii precedenţi, situate mai spre E, cam pe la mijlocul vetrei sitului, reperată în anul 2006. Aşezarea din sec. II-III p.Chr. Din aceasta a apărut numai un bordei (B.1), în SII. Groapa lui surprinsă în şanţ pe 3,20 m, cobora până la 1,20 m adâncime de la nivelul de călcare al anului 2009. Nu a avut podeaua amenajată. În pământul de umplutură de culoare negricioasă s-au găsit fragmente lucrate la roată provenind de la castroane şi căni din pastă fină, arsă cenuşiu, oale din pastă zgrunţuroasă, arsă maroniu-negricios, vase de provizii, precum şi fragmente de la amfore romane. Aşezarea Latène geto-dacică (sec. II-I a.Chr). Din aceasta a fost surprinse o locuinţă de suprafaţă (L.1), un bordei (B.2) şi două gropi, dintre care Gr. 1 este posibil să fi fost o groapă rituală. Locuinţa de suprafaţă (L.1), apărută în extremitatea sudică a SII, pe 2,90 m lungime avea podeaua neamenajată şi adâncită în stratul castaniu-negricios şi în loess, până la 0,75 m de la nivelul de călcare al terenului, înainte de începerea lucrărilor de construcţie. Printre resturile materiale menţionăm o greutate fragmentară din lut ars şi numeroase bucăţi de dimensiuni mari de lipitură arsă, care păstra amprentele nuielelor din care fuseseră ridicaţi pereţii acestei locuinţe. Bordeiul 2 (B.2), din care pe SII a apărut numai colţul estic. A avut groapa parţial adâncită în pământ şi podeaua neamenajată la - 1,05 m, din care 0,25 m în stratul de loess. În pământul din umplutură cenuşiu-negricios măzăros s-au găsit puţine fragmente de vase lucrate cu mâna şi la roată. Groapa 1 (Gr. 1) descoperită în SI era ovală în plan (1,20 x 1,65 m), cu pereţii oblici în partea superioară şi verticali în cea inferioară, cu fundul plat, la 1,20 m adâncime. Pe 0,30 - 0,35 m înălţime de la bază avea pe umplutura formată numai din cenuşă, câţiva cărbuni şi concreţiuni calcaroase, în care, între 1 şi 1,10 m adâncime s-au găsit mai multe fragmente de pietre dure aplatizate şi unul din calcar de formă aproximativ paralelipipedică (29,6 x 20 x 9 cm). Acesta din urmă era perforat şi avea pe una feţele mari şi aproape netede, gravat un şanţ care trecea peste orificiul perforat. Şanţuri mai puţin adânci avea şi pe feţele laterale lungi. În cenuşa de deasupra şi de dedesubtul pietrelor erau numai fragmente ceramice de la vase modelate cu mâna şi la roată, dintre care menţionăm pe cele care proveneau din partea superioară a unui vas de provizii modelat cu mâna şi de la un altul lucrat la roată, precum şi de la borcane dintre care unul decorat cu butoni, brâu alveolat şi fascicole oblice de striuri realizate cu un instrument de tipul unui pieptene. Singurul curs de apă din albia căruia au fost aduse probabil pietrele găsite în această groapă este Argeşul, aflat la cca. 5 km S de această aşezare. Compoziţia materialelor arheologice şi modul cum au fost depuse încadrează această groapă în categoria celor rituale. Groapa 2 (Gr.2) avea umplutura formată din foarte multă cenuşă, bucăţi rare de cărbuni şi puţine fragmente de la vase modelate cu mâna şi la roată. Apariţia în marginea vestică a sitului Vârteju „Cătunul Chirca" pe o suprafaţă relativ mică a unui număr destul de mare de complexe de locuire Latène geto-dacice este foarte importantă atât din punct de vedere al descoperirii a încă unei etape nedepistate până acum de locuire a acestui teritoriu în antichitate, iar pe de altă parte ne indică situaţia că această nouă locuire împinge mult mai la V perimetrul acestui sit, stabilit iniţial prin cercetare de suprafaţă.