Săpăturile arheologice din vila romană de la Vinţu de Jos sunt parte dintr-un proiect mai amplu (Apulum Hinterland Project), lansat în urmă cu câţiva ani de către Birkbeck College din Londra şi Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Situl de la Vinţu de Jos a fost identificat cu ajutorul fotografiei aeriene, iar în campania 2005 o parte a acestuia a fost săpată şi documentată. Date fiind rezultatele ...obţinute, a devenit evidentă nevoia de extindere a săpăturilor în anul 2006 pentru a se obţine imaginea completă a vilei romane şi pentru a se încerca excavarea unui număr mai mare de locuinţe semi-îngropate. Pe lângă investigarea sistematică a sitului, şi în acest an s-a avut ca obiectiv adiacent instruirea studenţilor de la Alba Iulia şi Londra în lucrul cu metodele moderne în arheologie. Vila romană de la Vinţu de Jos este situată pe primul platou al Mureşului, în dreapta şoselei ce duce de la Alba Iulia la Vinţu, vis-à-vis de staţia de pompare a gazului metan. Fotografia aeriană a scos la iveală o imagine destul de clară a situaţiei din teren, putând fi identificată o clădire rectangulară înconjurată de numeroase structuri ovoidale, ce păreau a fi bordeie. Întrebarea iniţială ce a fost adresată prin săpătura arheologică era, dacă aceste locuinţe semi-îngropate erau contemporane cu ceea ce părea a fi o villa rustica romana, sau se datau în alte perioade. Ridicarea topografică complexă realizată de departamentul topografic al Institutului de Arheologie Sistemică din Alba Iulia în 2005 a fost extinsă şi completată în 2006 de către aceeaşi instituţie. În primul rând, au fost marcate colţurile celor două suprafeţe, ulterior întreaga suprafaţă ce urma a fi săpată fiind divizată cu un caroiaj de 5 x 5 m. Prima unitate de săpătură (Sp. III) a fost amplasată imediat dincolo de zidul nordic al clădirii rectangulare dezvelite în 2005, pentru a se încorpora şi cerceta două potenţiale bordeie ce apăreau ca pete mai închise la culoare pe fotografia aeriană. Zece metri mai la N de aceasta a fost amplasată o altă suprafaţă (Sp. IV), care avea drept scop identificarea corpului principal al vilei romane, ce părea să fi fost construit foarte aproape de marginea terasei fluviale. Imediat după înlăturarea stratului de sol deranjat de lucrările agricole, un zid în forma de T a fost dezvelit. Acesta era format dintr-un zid N-S ce făcea joncţiunea la mijloc cu un al doilea E-V. Capătul de N al acestei fundaţii nu s-a păstrat fiind probabil erodat datorită inclinaţiei naturale a pantei pe care au fost construite. Dat fiind faptul ca extremităţile de V şi de S ale acestei structuri păreau să se extindă dincolo de limitele secţiunii excavate, mai multe linii de rezistivitate electrică de adâncime (deep probes resistivity) au fost instalate. Acestea au demonstrat fără dubii că avem de-a face cu un corp de clădire foarte mare, care probabil era zona de locuit în vila, în timp ce structura rectangulară cu contraforturi cercetată în campania anterioară avea rolul de spaţiu de depozitare. Secţiunea de 18 x 20 m amplasată mai la S nu a produs rezultatele aşteptate, dovedindu-se că petele mai închise la culoare observate pe fotografia aeriană nu erau de fapt bordeie. Totuşi în zonă au fost identificate câteva elemente cel puţin la fel de interesante. Acest areal pare să fi fost o suprafaţă liberă de construcţii, poate o curte între cele două corpuri de clădire. Cele câteva gropi de stâlpi de lemn identificate în zona ar putea indica existenţa unui gard împrejmuitor. Urme de activitate umană în perioada romană sunt nenumărate, constând atât în ceramică şi artefacte (inclusiv o fibulă de bronz) aflate pe nivelul antic de călcare, cât şi în câteva gropi cu funcţionalitate distinctă. Cea mai interesantă dintre acestea din urmă este o groapă aproape pătrată cu margini verticale, măsurând 2,88 x 2,45 m şi având o ad. de 0,85 m. Funcţia acesteia este absolut evidentă, fiind umplută pe jumătate cu un strat de var alb şi având chiar şi o instalaţie de cărămizi şi tegulae în centru, care să permită accesul şi lucrul în interior. Această groapă de var a servit probabil la prepararea materialului de construcţie necesar ridicării celor două corpuri de clădire. Materialul arheologic a fost înregistrat, s-a făcut conservarea primară şi se află în totalitate în depozitele Institutului de Arheologie Sistemică din Alba Iulia. Tehnica de cercetare a fost aceea a Museum of London Archaeology Service şi anume aşa numita “Single Context Planing”, însemnând că fiecare context a fost săpat şi înregistrat individual, tridimensional, urmând a fi transpus în formă digitală. Împreună cu notarea locaţiei exacte a fiecărui artefact prin trei coordonate şi cu interpretarea statistică a ceramicii, acestea vor constitui o bază de date cu rol atât de arhivare a informaţiei, cât şi de instrument de lucru viitor. Stocarea informaţiei în acest fel este foarte utilă, fiind compatibilă cu lucrări similare din toată lumea şi utilizabilă într-un sistem GIS, precum şi studierii rezultatelor săpăturii, putând fi interogată în ArcView, relevând astfel informaţii care nu sunt evidente la momentul excavării sitului. Continuarea săpăturilor arheologice pe situl de la Vinţu de Jos ar mai fi necesară dintr-un singur motiv şi anume soluţionarea controverselor legate de materialele arheologice de epocă dacică şi romană descoperite în acelaşi context. Ar fi aşadar utilă săparea mai multor locuinţe semi-îngropate. Importanţa acestui obiectiv este majoră, pentru că dacă situaţia se confirmă şi în alte astfel de bordeie, va fi clar că autohtonii au locuit în vecinătatea vilei, lucrând pe domeniul acesteia, iar datarea ceramicii dacice de acel tip, strict în sec. I a.Chr. va trebui revizuită. În ceea ce priveşte vila romana, cercetarea este încheiată, mai multă lumină pentru înţelegerea acestui tip de structuri putând fi adusă doar prin eventuala studiere a altor vile de pe Valea Mureşului.