În partea de SV a oraşului Bucureşti, pe malul drept al Dâmboviţei, pe strada Piscului nr. 3, sector 4 (vechea mahala Cărămidarii de Jos), se află biserica "Sf. Trifon". Lăcaşul, a cărui construcţie s-a terminat în anul 1870, prezintă fisuri în zidăria de cărămidă, fapt ce a impus executarea unei centuri de beton armat la baza edificiului, proiect preluat de către firma Remon Proiect S.R.L., care - prin arhitec...t Constanţa Carp - a coordonat şi trecerea în plan a obiectivelor descoperite aici. Pentru aceasta trebuia săpat un şanţ pe lângă biserică, situaţie ce necesita executarea unor secţiuni arheologice de control; prezenţa arheologului era impusă şi de atestarea documentară a unei biserici din lemn, construită în anul 1711 de familia Năstureilor. Biserica din lemn se presupune că a existat până la 1854, când a fost demontată şi mutată, pe locul ei fiind construită biserica actuală. Cercetarea arheologică s-a desfăşurat în perioada iulie - septembrie 2000, fiind restrânsă de priorităţile constructorului la o porţiune de teren aflată la N de biserică: o primă secţiune perpendiculară pe intrarea în biserică a dus la dezvelirea unor tronsoane de ziduri din cărămidă şi a unor morminte de înhumaţie, descoperiri ce au impus trasarea altor două secţiuni perpendiculare pe naos şi pronaos. În mod surprinzător s-a putut constata că actuala biserică nu a fost ridicată peste cea veche, ci alături de ea, spre sud. Deoarece cercetarea arheologică va continua şi în anul 2001, pentru a clarifica unele necunoscute legate de planul bisericii, dar şi planimetria cimitirului existent în zonă, ne vom mulţumi să precizăm că au fost dezvelite fundaţiile unei biserici din cărămidă - deci nu din lemn - care este ulterioară anului 1711. În pronaos a fost dezvelit un cavou din cărămidă, cu acoperişul boltit, cu laturile de S şi de N de 3 m şi cu o înălţime de 1,12 m; un zid oblic îl desparte în două părţi inegale: camera A, cu latura de E de 1,3 m şi cea de V de 1,52 m şi camera B cu latura de E de 0,87 m şi cea de V de 0,64 m. Camera A: la -0,95 m, faţă de nivelul bolţii era depusă o femeie tânără (cu dantura bună), de 1,69 m, cu mâna dreaptă pe lângă corp şi cea stângă îndoită spre umăr. Datorită unor lucrări contemporane - instalarea unor ţevi - bolta a fost spartă şi s-a prăbuşit peste schelet, deranjându-l parţial. În umplutură, la -0,5 m / -0,6 m deasupra mormântului, a fost găsită o cruce mare din piatră, spartă în două bucăţi. Din inventarul acestuia reţinem 9 monede găsite între craniu şi umărul stâng, opt de 10 bani şi una de 5 bani, toate din anul 1867. Camera B: la aceeaşi adâncime se afla o altă femeie, de 1,84 m, cu mâna dreaptă pe bazin şi stânga îndoită pe piept ; între genunchi erau depuse patru monede de 10 bani de la 1867. La cele două morminte principale putem adăuga un alt grup de înmormântări din secţiunea I, acolo unde cercetarea trebuie continuată pentru a lămuri cum era intrarea în biserică şi raportul dintre biserică şi cimitirul din jur. M. 1, caroul 1, adâncimea de -1,08 m: schelet feminin de vârstă matură, lungime 1,72 m, cu mâinile împreunate pe bazin; lângă cotul drept şi pe omoplatul stâng a fost găsită câte o monedă de un kreuzer din anul 1816. M. 2, caroul 1: peste M. 1, a fost dezvelit un schelet de adult, de la cutia toracică până la picioare; pe bazin, în partea dreapta şi pe rotula piciorului drept, se afla câte o monedă de 10 bani din 1867. M. 5, caroul 2, adâncimea de -1,08 m: schelet de femeie adultă, al cărui craniu a rămas în profilul de vest; pe partea dreaptă, pe bazin şi pe claviculă, s-au găsit patru monede turceşti de argint, dintre care au fost identificate o para de la sultanul Abdul Hamid I (1774 - 1789) şi două parale de la sultanul Mahmud II (1808 - 1839). (Monedele au fost identificate de către Aurel Vâlcu de la cIMeC, căruia îi mulţumim şi pe această cale). M. 8, caroul 1, suprapus de M. 2: schelet de femeie cu mâinile împreunate pe bazin. Pe piept, în partea dreaptă, se aflau patru monede de argint, distruse, iar în partea stângă, patru monede de un kreuzer din anul 1816. Între genunchi s-a găsit un "tezaur" de 13 parale, dintre care 10 sunt de la Mahmud II (1818 - 1839), două de la Abdul Medgid (1839 - 1861), iar una a rămas neidentificată. Lângă laba piciorului stâng au fost găsite alte patru monede turceşti de argint, dintre care au fost identificate două piese de la Abdul Medgid (1839 - 1861). Un alt grup de morminte (M. 14 - 20) a fost cercetat la exteriorul altarului, fiind suprapuse şi deranjate de instalarea unor conducte. M. 14, adâncimea de -0,9 m: s-au păstrat în poziţie anatomică doar craniul şi partea superioară a corpului; datat cu o monedă de 10 bani din anul 1867. M. 16, adâncimea de -0,85 m: schelet de copil, lungimea de 1,3 m, pe bazinul căruia s-a găsit o monedă de un kreuzer din anul 1816. M. 17, adâncimea de -1.05, sub M. 16: un schelet de copil de 1,35 m, cu mâinile împreunate pe cutia toracică; sub craniu s-a găsit o monedă de un kreuzer de la 1816. M. 18, adâncimea de -1,35 m: schelet de adult, deranjat; în mâna dreaptă, îndoită pe bazin, avea o monedă de un kreuzer din anul 1816. Recapitulând rezultatele campaniei arheologice din anul 2000, putem semnala descoperirea unei noi biserici, din cărămidă, cu un cavou central dublu şi a unei necropole cu un inventar modest, ambele datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cercetările arheologice din anul 2001 urmează să clarifice planul bisericii, planimetria necropolei şi raportul faţă de lăcaşul de cult, dar şi începuturile acestora, care par să coboare în secolul al XVIII-lea. Planşa 10