În anul acesta cercetările arheologice sistematice, efectuate în cadrul temei de grant cu titlul: "Culturi şi civilizaţii neo-eneolitice şi din epoca bronzului în Transilvania centrală şi de sud-est" au căpătat un nou caracter, dată fiind necesitatea extinderii arealului geografic avut în vedere pentru urmărirea evoluţiei aşezărilor preistorice din microzona Limba - Oarda de Jos. Este vorba de terasa întinsă, p...lană, aflată în interiorul arealului de confluenţă a râului Mureş cu Sebeşul, mai precis pe zona de "piemont" pe care Podişul Secaşelor o realizează în sectorul său vestic cel mai avansat, delimitat de cursurile celor două râuri mai sus amintite între localităţile Limba (com. Ciugud, jud. Alba) şi partea sudică a localităţii Oarda de Jos (com. Oarda, suburbană a oraşului Alba Iulia). Având aspectul unei câmpii întinse, uşor înclinate spre N şi NV, arealul se caracterizează printr-o terasă relativ înaltă, bine profilată, neinundabilă, cu frecvente pâraie şi torente care o străbat radiar şi puternice izvoare de apă, prezente în zonele de contact cu lunca şi câmpia aluvionară a râurilor, cu pământuri deosebit de fertile şi prin prezenţa dealurilor şi colinelor Secaşului care o domină spre S şi E. Cursul Mureşului, împins în acest sector spre E şi S de râul Ampoiul, care coboară cu aluviuni masive din M-ţii Trascăului, şi cursul Sebeşului, imprimat de panta uşor înclinată spre E a câmpiei sale aluvionare, fac ca aceste două râuri să "sape" (erodeze) în mod permanent baza acestei terase, făcând ca aceasta să fie tot mai clar profilată datorită fundamentului său geologic gresos, tipic pentru întreg Podişul Secaşelor, format din pietrişuri şi depuneri eoliene loessoide. Amplasarea sa excelentă, precum şi avantajele imprimate de caracteristicile mai sus enumerate, la care se adaugă prezenţa unor resurse materiale utile (pietriş, lemn, etc.) din abundenţă, au făcut ca din cele mai vechi timpuri această terasă imensă, fragmentată, să constituie un ecosistem deosebit de favorabil habitatului uman. La palierul preistoriei, terasa s-a dovedit a fii o adevărată zonă de concentrare a locuirilor umane, fapt dovedit atât de cercetările arheologice sistematice efectuate în ultimii 6 ani, cât şi de descoperirile fortuite sau realizate pe calea cercetărilor de suprafaţă, efectuate în ultimii 50 de ani. Dacă în urma săpăturilor sistematice şi a secţiunilor de control şi informare stratigrafica, efectuate în anii 1995 - 1999, în diferite puncte centrale ale zonei în atenţie (Bordane, Vărăria, Şesu’ Orzii), s-a reuşit cunoaşterea succesiunii stratigrafice, pe verticala, a aşezărilor aparţinând unor culturi neo-eneolitice, rămânea însă, încă, necunoscută evoluţia lor în spaţiu, respectiv surprinderea unor fenomene de deplasare, roire, şi existenţa unor aşezări principale şi/sau secundare, respectiv legăturile culturale şi cronologice care ar fi existat între acestea. În acest scop, colectivul de cercetări sistematice şi interdisciplinare de pe lângă Centrul de Cercetări Pre- şi Protoistorice din Alba Iulia, aflat sub coordonarea Iuliu Paul şi Marius Ciută, a fost repartizat în mai multe puncte distincte, devenite astfel sectoare, aflate în zonele periferice sau învecinate ale zonei deja cercetate, urmând ca prin realizarea unor secţiuni de control şi informare stratigrafica sa se identifice succesiunile depunerilor culturale din punctele respective. În prealabil, au fost efectuate cercetări de teren (periegheze) care au relevat existenţa unor astfel de depuneri arheologice. Au fost astfel abordate trei puncte, sectoare, după cum urmează: Oarda de Jos - Dublihan, (responsabil de sector: Gabriel Rustoiu), Oarda de Jos - Şesu’ Orzii (La balastieră) (responsabil de sector: Mihai Gligor) şi Limba - Vărar (responsabilă de sector: Paula Mazăre). [I. Paul, M. Ciută]