Din punctul de vedere al istorie romane zona este foarte importantă, ea aflându-se pe traseul arterei rutiere romane ce străbătea centrul Dobrogei de la S, de la Tropaeum Traiani, la N, până la Noviodunum. Cu ocazia cercetărilor din 19881 a fost descoperită în proximitatea localităţii Mihai Bravu o fortificaţie romană de plan rectangular, cu turnuri circulare plasate la colţuri. Ea făcea parte din reţeaua de mi...ci castella (burgi), destinate să supravegheze drumul roman, ce a funcţionat în sec. IV - VI p. Chr. Cu aceeaşi ocazie a fost descoperită aici o aşezare rurală legată de funcţionarea fortificaţiei, aşezare care nu a putut fi cercetată în totalitate. În campania anului 2000, desfăşurată în perioada 19 iunie - 13 iulie, ne-am propus să adăugăm informaţii legate de limita de S a aşezării. În acest scop, la cca. 1 km N de localitate, în punctul Taşlâk de pe malul drept al Taiţei, a fost trasată o secţiune (150 x 2,5 m) perpendiculară pe firul de apă (orientare aproximativă NNE - SSE), care a fost cercetată până la adâncimea medie de -2 m. Materialul arheologic recoltat în stratul superior al săpăturii (până la cota maximă -0,8 m) este extrem de amestecat ca datare. La modul anacronic în care a rezultat materialul din săpătură (ceramica hallstattiană descoperită deasupra ceramicii romane şi medievale) se adaugă lipsa stratigrafiei şi cvasiabsenţa complexelor. În ultimul carou al secţiunii (spre şosea) au fost descoperite două schelete umane, aflate la adâncimi mici (-0,35 m, respectiv -0,45 m), diferite ca orientare (primul orientat cu capul la S, celălalt orientat spre N). Lipsa inventarului, a gropii de inhumaţie şi faptul că unul dintre schelete păstrează încă în corp un fragment din arma care i-a cauzat moartea (cuţit îngust de fier cu vârful uşor curbat) ne determină să atribuim cronologic cele două înmormântări unei perioade apropiate de epoca modernă sau de cea contemporană. Singurul complex descoperit în punctul Taşlâk ne-a fost semnalat de lucrătorii de la RomGaz Mediaş, în şanţul conductei (la cca. 15 m N de secţiunea arheologică). La - 3,25 m adâncime au fost descoperite rămăşiţele unei gropi menajere cu diametrul de 2,75 m, adâncime şi grosimea de 0,9 m, care conţinea un bogat material ceramic hallstattian. Explicaţia lipsei depunerilor arheologice corespunzătoare aşezării rurale romane şi ale altor aşezări precedente sau ulterioare provine din faptul că, aşa cum ne-a fost comunicat ulterior, în punctul Taşlâk, ca de altfel în întreaga zonă înconjurătoare, s-au efectuat lucrări agricole, intensificate după 1988 (inclusiv arături adânci de -0,7 / -0,8 m); de altfel, la -1,5 m au fost descoperite fragmente din conductele de irigaţie. În aceste condiţii constatăm că stratul arheologic a fost iremediabil compromis în punctul respectiv şi considerăm că cercetările menite să pună în evidenţă, în viitor, limitele aşezării romane trebuiesc făcute spre N, aproape de fortificaţie, acolo unde, din cauza neregularităţii terenului, depunerea arheologică ar putea fi încă neafectată de lucrările agricole din trecut. [Iulian Vizauer]