A. Aşezarea neo-eneolitică Au fost continuate săpăturile în zona centrală a platoului "Cetăţuia", deschizându-se încă o casetă (alăturată celei din anul 1993 şi perpendiculară pe secţiunea magistrală). Stratul de depuneri antropogene este subţire, de 0,15 - 0,30 m. În partea vestică a casetei s-a descoperit o concentrare de lame şi aşchii de obsidian, provenind, după câte se pare, din trei surse diferite, deo...arece lamele au culori diferite: negre, fumurii, maronii. A fost descoperit şi un vârf de săgeată triunghiular, cu marginile retuşate. Concentrarea, ca şi piesele răspândite în jur ar putea indica un atelier de lucrat vârfuri de săgeţi, pentru vânatul animalelor şi păsărilor din zona piemontană a Munţilor Pădurea Craiului. Ceramica indică două niveluri de locuire: unul neolitic, şi al doilea neo-eneolitic, evidenţiat prin fragmente de oale derivate din influenţa Vincă. B. Aşezarea hallstattiană (A1) Au continuat săpăturile şi în zona depunerilor antropogene deosebite (0,80 - 0,90 m), faţă de depunerile antropogene din vestul platoului, unde s-au trasat încă două secţiuni perpendiculare pe secţiunea magistrală. În stratul de pământ negru-compact a fost descoperită o mare cantitate de ceramică Hallstatt A1 şi numeroase rebuturi de vase numai parţial arse sau altele zgurificate. Este zona în care s-au descoperit spatule, bucăţi faţetate de grafit, ce oferă indicii pentru posibila existenţă, în această porţiune a zonei centrale a platoului "Cetăţuia" a unui atelier de olărie. S-a constatat, prin materialul descoperit, că ceramica cu două feţe (roşie sau maronie în interior şi neagră lustruită în exterior, uneori canelată) a fost lucrată pe loc, folosindu-se pentru lustruire grafitul. Prezenţa unor vase bitronconice nelustruite, de aceeaşi culoare (maronie) pe ambele feţe, întăreşte această ipoteză. Rămâne însă să se urmărească în detaliu folosirea grafitului la "ungerea" sau lustruirea celor trei tipuri principale de vase de culoare neagră sau "cu două feţe": ceşti, castroane şi străchini cu buza invazată şi vase bitronconice ("urne", negre în exterior şi maronii sau cărămizii în interior). C. Aşezare dacică S-a continuat cercetarea zonei din interiorul incintei delimitate cu val şi şanţ, săpându-se încă o casetă, perpendiculară pe secţiunea longitudinală, în prelungirea casetei săpate în anul 1993. În partea vestică a casetei a fost surprinsă o groapă săpată de căutătorii de comori, care au deranjat o mare concentrare de chirpic şi de cioburi dacice, printre care, în poziţie secundară s-au descoperit următoarele piese de fier: o seceră, un cuţit, un fragment de lamă de sabie (?), un călcâi de lance (?) puternic corodat şi alte câteva fragmente mai mici de fier. Piesele ar putea indica, eventual, un inventar funerar (?) complet deranjat de săpăturile anterioare. Studierea ceramicii a dus la constatarea că din acest sector (din interiorul incintei fortificate) lipseşte ceramica încadrabilă între a doua jumătate a sec. II B.C. - sec. I B.C., printre altele fragmentele de fructiere negre lucrate cu mâna. La Tăşad se conturează două zone cu două niveluri de locuire: a) Zona centrală a platoului "Cetăţuia", cu vestigii datând din sec. II B.C - I A.D., şi b) Zona din interiorul incintei fortificate (cu val şi şanţ), cu vestigii datând, deocamdată, numai din a doua jumătate a sec. I B.C. - sec. I A.D., urmând ca cercetările viitoare să aducă noi precizări pentru cronologia internă a aşezării dacice de la Tăşad.