.
Popeşti | Comuna: Mihăileşti | Judeţ: Giurgiu | Punct: Nucet | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Latene
Perioade:
La Tène
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Giurgiu
Localitate:
Popeşti
Comuna:
Mihăileşti
Punct:
Nucet
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Palincaş Nona responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

Campania de săpături din anul 2000 a fost finanţată de către Ministerul Culturii şi de către firma austriacă de construcţii STRABAG AG, la care se adaugă şi o serie de analize geofizice de care am beneficiat fie cu preţ preferenţial, fie în mod gratuit din partea firmei GEOTEC S.A. Săpăturile, desfăşurat în sectoarele ?, Z3 şi uV, au avut ca obiectiv: 1. în sectorul ?, pregătirea cercetării sistematice a rest...urilor a ceea ce se crede că ar fi fost o fântână din epoca Latene. O parte din fântână a fost săpată în campaniile din 1957 - 19581, lucrul fiind întrerupt din cauza dificultăţilor tehnice deosebite (alunecarea pământului de pe margini); 2 - 3. în sectoarele Z3 şi uV s-a urmărit identificarea traseului a două secţiuni mai vechi (din anii ’50 şi ’60), care nu mai puteau fi amplasate pe planul general al săpăturii. Principalele rezultate 1. Sector ?. Din campaniile din 1957 - 1958 se ştia că fântâna aparţine primului (celui mai vechi) nivel Latene din aşezare şi că a fost dezafectată la un moment dat prin umplere cu lut, cenuşă şi alte resturi de ardere (lemn carbonizat, fragmente de chirpici), fragmente ceramice şi de oase de animale etc. Deasupra sa s-a construit apoi o cisternă din lut. Pentru pregătirea noii campanii de săpătură s-au făcut două foraje, unul în fântână, celălalt la cca. 11 m spre S de aceasta, în pământul viu (depunerea arheologică din zonă a fost epuizată de săpăturile din anii ’50). Din compararea celor două coloane litologice rezultă că fântâna a fost umplută cu un lut foarte apropiat ca aspect de pământul viu. Umplutura a fost luată foarte probabil din valul de apărare aparţinând Bronzului târziu, aflat la doar câţiva metri spre S de fântână şi care nu mai funcţiona ca fortificaţie la acea dată. Adâncimea estimată a fântânii este de cca. -13 m, fapt confirmat şi de rezultatele sondajului electric vertical efectuat ulterior2. Suprafaţa fântânii, aşa cum a fost ea observată în 1957, era de formă aproape circulară, cu diametrele de cca. 4m, respectiv 4,8 m, ea reducându-se treptat în adâncime. Fântâna a fost secţionată în 1958, jumătate din suprafaţa sa fiind săpată atunci pe o adâncime de cca. -5 m. În campania din 2000 fântâna a fost dezvelită din nou, săpătura mergând până la o adâncime de cca. 0,4 m faţă de nivelul cel mai de sus la care fusese întreruptă în 1958. Cu această ocazie s-au făcut o serie de observaţii în plus faţă de cele din anii ’50. Astfel, s-au identificat două faze ale fântânii. În prima fază, conturul său interior pare să fi fost aprox. rectangular, cu marginile arcuite şi căptuşit cu o împletitură de nuiele, din care am găsit resturi carbonizate in situ. În faza a doua, judecând după limita dintre umplutura fântânii şi limita interioară a acesteia, conturul fântânii pare să fi avut o formă mai regulat rectangulară. Elemente care să indice modul cum a fost amenajată fântâna în interior nu s-au găsit încă, cu excepţia unei singure zone de cca. 20 x 15 cm; aici erau resturile carbonizate a două nuiele, dintre care una cu amprenta unei a treia nuiele pe ea. Analizele arheobotanice făcute la Universitatea din Viena3 arată că în umplutura aparţinând celor două faze de construcţie ale fântânii există macroresturi botanice, în timp ce umplutura din interiorul fântânii este complet sterilă. Importanţa săpăturii din anul 2000 constă în primul rând în aceea că pe baza datelor culese se va putea elabora o strategie de cercetare adecvată: cunoaşterea adâncimii era absolut necesară pentru măsurile de siguranţă împotriva prăbuşirii malurilor; cunoaşterea fazelor şi stării de conservare permit elaborarea unor strategii adecvate de recoltare a probelor (de sediment, botanice etc.). 2. Sectorul Z3. Săpătura s-a făcut în trepte, pe o suprafaţă foarte redusă. Afară de limitele căutate, s-au mai identificat şi resturile a cel puţin 2 construcţii. Una consta dintr-o masă de chirpici ars (surprinsă pe o suprafaţă aproximativ dreptunghiulară de 2 x 4 m) şi o vatră, iar cealaltă (celelalte ?) din trei vetre şi un strat de cenuşă gros de cca. 5 cm sunt din sectorul Z3. Săpătura în trepte şi suprafaţa redusă nu au permis precizarea cu siguranţă a nivelelor cărora aparţin aceste resturi. Astfel, nu putem şti dacă vetrele acoperite cu stratul gros de cenuşă aparţin aceluiaşi nivel cu masa de chirpici, adică nivelului III Latene; este posibil, deşi mai puţin probabil, ca ele să aparţină nivelului superior (IV). 3. Sectorul uV. Aici s-a găsit o grupare de chirpici de formă aproximativ triunghiulară (cca. 1,5 - 2m), reprezentând probabil resturile unei construcţii; a fost atribuită cu probabilitate nivelului III Latene. O parte a neclarităţilor rezultă şi din faptul că - în condiţiile financiare date - s-a evitat dezvelirea nivelelor de călcare, resturile construcţiilor fiind acoperite la loc. Planşa 51

English Abstract:

The 2000 archaeological campaign had three major aims: 1. To prepare the future systematic excavation of a well. This feature was previously excavated in the late ‘50s, and was given up because of technical difficulties. Two pits and a small area were excavated and a few botanical analyses were carried out. In conclusion, the depth of the well is of about 13 m. Fillings no. 1 and no. 2 contain macrobotanical rests, while filling no. 3 does not. We expect to get information on the construction technique used, as well as on the climate and household dating to 150 B. C., the approximate year when the well was built. 2 - 3. To find out the precise limits of earlier excavations - in sections Z3 and uV -, which could not be located accurately on the general plan of the settlement.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO