.
Siliştea | Comuna: Români | Judeţ: Neamţ | Punct: Pe Cetăţuie | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Epoca bronzului
Perioade:
Epoca bronzului
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Neamţ
Localitate:
Siliştea
Comuna:
Români
Punct:
Pe Cetăţuie
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bolohan Neculai Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie
Dumitroaia Gheorghe Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Munteanu Elena Roxana Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Cod RAN:
Raport:

Localizare. Punctul " Cetăţuia" este situat în partea de NV a Piscului Cetăţuia - Siliştea şi la S de fostul sat Bîrjoveni (azi unificat cu Siliştea). Din platoul parţial împădurit, aflat la 448 m altitudine, a fost desprinsă din vechime, prin săparea unui şanţ, o suprafaţă de formă triunghiulară, cu lungimea de aproximativ 100 de metri. Aşezarea astfel delimitată, fortificată natural pe celelalte laturi, are o... poziţie dominantă şi prezintă o bună vizibilitate. Istoricul cercetărilor. Aşezarea a fost semnalată încă din 1940 de către preotul Constantin Matasă, în Cercetări din preistoria judeţului Neamţ (BCMI, fasc. 90) şi menţionată, ulterior, de către Ştefan Cucoş, în Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Neamţ (Memoria Antiquitatis, XVIII, 1992). În urma perieghezelor noastre au fost stabilite obiectivele generale ale cercetării: cunoaşterea caracterului aşezării şi a etapelor frecventării acesteia, delimitarea suprafeţei locuite, identificarea elementelor de fortificaţie şi încadrarea culturală a vestigiilor. Cercetări. Pornind de la observaţiile efectuate şi de la configuraţia terenului, săpăturile au debutat prin trasarea unei secţiuni, numită S. I (24 x 2 m), orientată NV, pe axul lung al platoului. Ulterior, situaţia arheologică a impus continuarea lui S. I spre SE cu încă 10 m, iar spre NV cu 2,3 m. Paralel cu latura de V a S. I şi la 0,3 m distanţă de aceasta a fost deschisă, apoi, o nouă suprafaţă, Cas. A (4 x 4 m). Pentru verificarea situaţiei stratigrafice, au fost realizate câteva sondaje de control. Astfel, în scopul delimitării întinderii aşezării a fost trasată, la 48 m distanţă de S. I, pe direcţia NE, o casetă de control (1,2 x 2,5 m). Stratigrafie. Pornind de la nivelul actual de călcare s-a înregistrat următoarea situaţie: - Primul nivel, situat până la -0,28 / -0,3 m, pe cea mai mare parte a lungimii secţiunii şi până la -1,5 m, în zona şanţului de apărare, are culoare cafeniu închis şi conţine materiale arheologice; - Sub acesta se afla un strat de pământ cafeniu-gălbui, de aproximativ 0,2 m grosime, fără vestigii, ce conţine, la partea sa inferioară "gresii" galbene, dispuse în mai multe straturi. În zona şanţului de apărare această depunere are grosime mai mare (2,2 m), iar o parte din fragmentele de gresie se află în poziţie secundară. - Sub acestea se afla pământul galben, steril din punct de vedere arheologic. Dispunerea spaţială a materialelor din capătul de NV al S. I şi din Cas. A indică existenţa, în această zonă, a unei structuri de locuire: fragmente de olărie provenind de la vase sparte pe loc, fragmente de lipitură, "gresii" arse la roşu sau rămase la culoarea naturală. În Cas. A a fost identificat complexul 1: un craniu de Bos Taurus, fragmentar, care se afla sub o lespede arsă la roşu, înconjurat de fragmente ceramice provenind de la vase mari şi de fragmente osteologice aparţinând unor animale cu talie înaltă, dar şi de la altele, de talie mică. Craniul era aşezat pe un fragment provenind de la o ceaşcă de culoare cărămizie, decorată cu brâu excizat. În apropiere, tot în Cas. A, dar mai spre N, se aflau fragmente de râşniţe, un Doppelringe, un cuţit curb de piatră, o daltă din os, precum şi mai mulţi bolovani de râu. Complexul 2 a apărut în C. 10, la o verificare sub dalele de piatră şi constă dintr-un vas (depus sub o lespede arsă la roşu), de culoare cafeniu-închis. Vasul, de formă bitronconică, cu gâtul scurt şi gura uşor evazată, cu două torţi (una ruptă din vechime, aflată tot în groapă), prezenta şi urmele a două apucători în zona mediană. Din interiorul vasului - umplut cu pământ - au fost recuperate câteva fragmente ceramice, de dimensiuni foarte mici şi pigmenţi de arsură. Din aceeaşi groapă a fost recuperat şi un fragment osteologic uman, de mici dimensiuni, prezentând o urmă de arsură. Materialul arheologic. O parte din olăria recuperată în campania 2000 prezintă decorul caracteristic culturii Costişa: triunghiuri incizate, cu vârful în jos şi câmpul umplut cu haşuri, şiruri de impresiuni dispuse imediat sub buza vaselor, încadrate sau nu de linii incizate, brâuri realizate prin excizie, decor cu striuri. De asemenea, mai sunt prezente elemente tipologice şi decorative care trimit spre mediul cultural Monteoru: torţi de ceşti supraînălţate, cu şa, linii excizate. Analiza statistică indică prezenţa în proporţie de până la 70 ? a ceramicii din pastă grosieră, neornamentată sau ornamentată cu striuri . Materialul osteologic recoltat în această primă campanie de săpături a fost analizat de către Sergiu Haimovici. Ţinând cont de contextul stratigrafic şi de amplasarea geografică a sitului avansăm ideea că în aşezarea de pe "Cetăţuia" nu poate fi vorba de o suprapunere culturală, ci, mai curând, de o convieţuire a purtătorilor celor două culturi sus amintite, într-un moment nu foarte evoluat al perioadei mijlocii a epocii bronzului. Planşa 61

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO