În primăvara anului 2000 s-au desfăşurat săpături arheologice de salvare la NE de satul Teliţa, pe traseul gazoductului nr. 4 care urmează să transporte gaze naturale din Rusia spre Grecia, pe teritoriul judeţului Tulcea, pe direcţia Isaccea - Panduru. În această zonă, gazoductul a afectat limita răsăriteană a unei întinse aşezări rurale geto-romane cunoscută din cercetările arheologice efectuate în anii 1987 -... 1988 (vezi V. H. Baumann, Aşezări rurale antice în zona Gurilor Dunării, Tulcea, 1995). Săpăturile de salvare a urmărit eliberarea terenului de sarcină arheologică. Au fost executate patru secţiuni pe direcţia NE - SE, totalizând aprox. 300 m lungime, flancate de numeroase casete şi secţiuni paralele, pe un front de aprox. 25 m lăţime. S-a constatat că şi în această zonă de SE a marii aşezări de la Amza, locuirea romană s-a suprapus locuirii hallstattiene. În conformitate cu descoperirile recente şi cele anterioare aşezarea din prima epocă a fierului îşi începe evoluţia în Hallstatt-ul mijlociu şi continuă până în epoca de tranziţie spre Latene. În această ultimă etapă, aşezarea cunoaşte cea mai mare întindere. Ca şi în cazul celei de la Revărsarea (Cotul Tichileşti), aşezarea hallstattiană de la Amza este nefortificată. Tipul de locuinţe întâlnit frecvent este bordeiul semiadâncit, rotund sau oval. Locuirea romană din această zonă este continuă din sec. II până în sec. IV p. Chr. Complexele de locuire se întrepătrund, rareori se suprapun; cele timpurii fiind mai mult locuinţe semiîngropate, ovale sau rectangulare de aprox. 6 x 3 m. Locuinţele din secolul IV sunt în majoritatea cazurilor de suprafaţă, pe temelii superficiale. Nu lipsesc gropile menajere şi vasele de provizii, uneori adevărate magazii de 3 - 4 chiupuri. A fost cercetat şi un bordei trapezoidal din sec. IV în care a fost descoperit un fragment de diplomă militară. Interesante sunt două edificii construite pe temelii solide din piatră şi pardosite cu lespezi din piatră. Una din clădiri este uşor trapezoidală cu intrarea la SV, pe baza mică. Urmele de mortar de var de pe pietre relevă elevaţia din piatră prinsă cu mortar. Construcţia are o suprafaţă de aprox. 55 m2. Cea de a doua construcţie este un edificiu rectangular alcătuit dintr-o încăpere mare împărţită în trei nave de două şiruri de piloni şi cu două pavilioane avansate care flanchează spaţial intrarea la sud. La N edificiul dispunea de un chiup (d = 1,6 m) decorat cu brâuri şi valuri aplicate şi cu simboluri marcate prin impresiuni alveolare. Edificiul depăşeşte suprafaţa de 400 m2. Cercetările din acest an au confirmat aprecierile făcute în urma săpăturilor anterioare şi au stabilit că aşezarea a fost părăsită la sfârşitul sec. IV p. Chr.