Cercetarea desfăşurată în iulie - august 2000 s-a concentrat în câteva puncte din aria basilicii paleocreştine D, numită "cu transept" în lucrările mai vechi, unde, pentru început, am reconstituit grafic, spre o recapitulare generală, dar şi pentru o mai bună înţelegere personală şi de către întreaga echipă a situaţiilor arheologice anterior acumulate, schiţa tuturor intervenţiilor de până în 1999 inclusiv: sec...ţiuni, casete, sondaje împreună cu schema planimetrică a rezultatelor obţinute. Schiţa a cuprins, ca instrument practic de lucru, atât interiorul cât şi spaţiul perimetral al basilicii D. Scopul cercetărilor întreprinse în anul 2000 a fost nu atât o extindere în suprafaţă a săpăturilor şi prin urmare obţinerea unor informaţii noi, cât racordarea rezultatelor anterioare şi a celor la zi pentru o privire şi înregistrare (inclusiv grafică) de ansamblu a evoluţiei acestui segment foarte important al oraşului roman. Prin degajări noi parţiale, dar mai ales prin redesfacerea şi curăţarea mai multor secţiuni şi casete, precum şi prin înlăturarea unor martori dintre secţiuni, s-au putut face numeroase constatări noi, reconfirmări sau infirmări, dar şi multe descoperiri noi. În mai multe puncte ca de pildă în C. 19, la N, S. 11b, la E de basilică, S. 2, în narthex, la S şi la N ş. a., s-au descoperit din nou, dar tot în poziţie secundară, fragmente de tuburi de apeduct din lut ars, mai ales din cele de capacitate relativ mare, cu diametrul de cca. 9 cm, precum şi un rest de apeduct din acelaşi material, distrus dar in situ, în extremitatea de E a S. 11b, orientat NE - SV. Anterior, la N de absida basilicii şi imediat la E de zidul edificiului, a fost descoperit pe locul lui, în C. 6, un fragment dintr-un canal de scurgere amenajat din dale de piatră (calcar) şi câteva fragmente de cărămizi, cu direcţia de la SV către NE şi a cărui poziţie îl arată ca demontat (tăiat) de la fundarea zidului corespunzător (de E, nava de N) al basilicii D. Totodată s-a văzut acum mai clar că absida basilicii D (ultima ei fază) a tăiat un zid din blochete de calcar legate cu mortar orientat N - S care, imediat la N de absidă (în dreptul a cca. 45 grade pe arcul de cerc), era prevăzut, pe când funcţiona, cu o intrare, fostul prag apărând tăiat de absidă cam la jumătatea fostei intrări. În extremitatea de E a S. 11a şi b, degajarea suprafeţei dintre aceste secţiuni a arătat existenţa unui acces între cele două încăperi de zidărie cu mortar slab şi mai mult lut, foarte larg, de cca. 56-146 cm, cifre înregistrate în funcţie de cele două ziduri paralele şi parţial lipite unul de altul de la V, pe direcţia N - S. Ca şi la Dinogetia, într-o fază corespunzând secolului V, se pare că există şi la Tropaeum Traiani, în acest punct care nu este singular, o încăpere zidită într-o alta ceva mai mare, cu zid din piatră legată cu mortar slab (practic, la curăţarea de acum, pământ). O curiozitate aparte o reprezintă descoperirea în S. 2, către S, a unei prelungiri (de verificat în continuare rostul ei) de peste 3 m lungime a fundaţiei identificate anterior a zidului nartexului primei basilici D (v. şi mai jos), adică mult către S faţă de limita de S a zidului E - V al basilicii (D nr.1 şi nr.2). Aceasta ar putea însemna o utilizare de la început a acestuia pentru o mare anexă la S de basilica iniţială. Situaţia nu poate fi clarificată prin vreo analogie mai clară şi doar alte sondaje şi secţiuni, oricum, săpături sistematice, vor putea clarifica problema aceasta surprinzătoare. În degajarea martorilor dintre S. 5 - 7 şi S. 7 - 8 au apărut mai multe piese din marmură: trei fragmente mici din coloane, un fragment din decoraţia cu frunze de acant puternic ajurată a unui capitel corintic (probabil teodosian) şi două fragmente din marginea profilată pe ambele feţe a unor (unei) plăci de cancelli. La degajarea dinspre S de atrium se observă (aproape sigur confirmată) existenţa unui acces, larg de cca. 1,22 m, dinspre anexele de la S în chiar atrium-ul basilicii. Tot la atrium, dar de astă dată către V şi mai ales prin observarea mai atentă a detaliilor din S. 12f, redegajată şi extinsă perpendicular în exterior pe extremitatea de S a zidului de V al atrium-ului, se naşte ipoteza privind două etape şi totodată dimensiuni diferite ale atrium-ului, mai extins spre V într-o primă etapă (probabil), sau oricum, având poate şi ulterior un portic exterior pe latura de V, rezultat în urma dezafectării segmentului corespunzător din atrium. Pe de altă parte, am continuat între timp şi alte observaţii, ca de pildă la incintă şi în exteriorul acesteia. Cea mai importantă este înregistrarea, în săpătura deja începută mai de mult de colega Ioana Bogdan Cătăniciu, a porţii mici de la N, care, potrivit observaţiilor lui Severus Ionescu, în prezenţa subsemnatului, va fi avut lărgimea de cca. 1,15 m. La curăţarea efectuată pe loc s-a putut observa utilizarea îndelungată a porţii prin uzura specifică a blocurilor de calcar de la prag, precum şi scoaterea de blocuri de talie, mai ales din parament, datorată epocii medievale timpurii. Fără a fi definitive, se impun câteva concluzii: au existat în acest punct, unde se află ruinele basilicii D, două basilici succesive construite din temelii şi datând din sec. IV - V şi V - VI cel mai devreme, mai curând poate doar din sec. V, pentru că aceea din a doua jumătate a sec. IV, azi dispărută, dacă va fi existat aici, trebuia să fi fost cu mult mai mică decât cea vizibilă azi; a doua basilică are la rândul ei două faze; ambele au avut o decoraţie arhitectonică din marmură destul de bogată; prima basilică, astăzi parţial identificabilă, a fost construită în interiorul unui edificiu dezafectat datând cel mai probabil din epoca Principatului şi făcând parte din zona monumentală a forului, pe atunci într-o poziţie mai înaltă decât cea vizibilă azi. Acest edificiu avea un sistem de încălzire cu hipocaust (erau poate băi sau doar dispunea de băi) - din acest edificiu se păstrează mai clar o parte din zidul de E, la E de basilică, şi absida pavată cu cărămizi de la S, refăcută şi probabil utilizată de basilică pentru nevoi specifice; ca şi la Dinogetia, în perioada refacerilor din sec. V se observă ici-colo reconstruirea unor case (încăperi) în interiorul celor mai vechi şi ruinate. Este o perioadă de decădere a calităţii vieţii urbane, de constatat între sfârşitul sec. IV şi a doua jumătate a sec. V, după care începe un reviriment, dar într-o măsură şi manieră diferite de sec. II - IV p. Chr. Cercetările arheologice desfăşurate în septembrie 2000 la Basilica D (cu transept) în sectorul D al cetăţii Tropaeum Traiani au urmărit, ca şi în campaniile anterioare, clarificarea din punct de vedere stratigrafic, a raportului dintre ruinele basilicii D, cu fazele ei şi construcţiile anterioare (aşa cum a rezultat din cercetările anilor precedenţi, basilica a fost ridicată în interiorul unui edificiu mai mare, distrus la sfârşitul sec. IV - începutul sec. V). Lucrările s-au desfăşurat la S de basilică; aici au fost reluate secţiuni mai vechi (S. 7 - 10) şi au fost trasate trei noi casete şi o secţiune. În zona secţiunilor nr. 7 - 10 au fost demontaţi martorii; ne-am oprit pe ultimul nivel arheologic (pământ galben, bine bătătorit), la o adâncime de -0,50 m de la nivelul actual de călcare. În secţiunile 9 - 10 era vizibil un zid (grosime 0,6 m; blochete mici legate cu pământ), orientat aproximativ NE - SV, păstrat mai bine spre latura estică a S. 10. După demontarea martorului dintre S. 10 şi S. 9 şi curăţarea acestui zid, a reieşit clar că el are forma unei "abside", mult mai largi, care pare să o dubleze pe cea deja cunoscută, care aparţine edificiului mai vechi în care s-a construit basilica, dar care a funcţionat ca anexă a basilicii (această absidă se află la S de transept; a fost pusă în evidenţă de cercetări mai vechi, din 1993 - 1994). Nivelul pe care ne-am oprit după demontarea martorilor apare foarte bine păstrat între cele două abside. Deoarece absida cea nouă intra în profilul S. 8’, am trasat o nouă secţiune, perpendiculară pe vechea absidă (denumită S. 8', cu dimensiunile de 2 x 3,5 m). S. 8 a fost trasată pentru a vedea dacă absida se continuă şi ce direcţie are. În S. 2.1 a fost curăţat zidul adosat zidului basilicii; lângă acesta, chiar în profil, apar trei lespezi mari de piatră, aşezate una în continuarea celeilalte. În S. 2.2 ne-am adâncit până la -1,9 m. Aici, în profil, apar ca şi în S. 2.1, trei lespezi de piatră, aşezate în continuarea celor din S. 2.1. În interiorul secţiunii apar două ziduri suprapuse, orientate E - V şi trei ziduri orientate N - S. Cel mai vechi zid orientat E - V reprezintă închiderea celui orientat N - S din S. 2.1. La adâncimea la care ne-am oprit pe grund apare un rest de pavaj (zid ?), unde a fost găsită şi o monedă. În S. 2.3 ne-am adâncit până la -1,05 m, până la un strat de pământ galben-lutos (steril arheologic). În S. 2 au fost înregistrate grafic profilele (S. 2.1, S. 2.2 şi S. 2.3) şi grundurile (S. 2.2, S. 2.3). Comparând rezultatele obţinute în S. 2 cu ceea ce s-a putut observa după curăţarea secţiunii S. 3, putem presupune că avem o anexă a basilicii, ce comunică cu atrium-ul, cu două încăperi şi cu cel puţin două faze de evoluţie (la fel cu fazele bazilicii ?). La S de atrium, pe o suprafaţă curăţată încă din campania din iulie - august 2000, a fost trasată C. 21, cu dimensiunile 3 x 5 m. Iniţial, ne-am adâncit în această casetă până la ultimul nivel arheologic, apoi în toată suprafaţa cuprinsă între S. 3, zidul de S al atrium-ului, limita actuală a săpăturii în sectorul D (la extinderea spre sud, la adâncimea de -0,6 m a fost găsită o monedă), şi zidul adosat atrium-ului în colţul de SV, orientat spre S şi care separă această zonă de cardo. Nivelul pe care ne-am oprit aici este asemănător cu cel dintre cele două abside (S. 9 - S. 10). În S. 8', la adâncimea de -0,2 / -0,3 m, apare un strat de dărâmătură, care nu ne permite să spunem nimic despre traseul absidei. În aceste condiţii, am lăsat un martor de 1 m şi ne-am extins spre S cu o casetă (S. 8' P, 2 x 2 m); aici, la adâncimea de -0,1 m apare aceeaşi dărâmătură compactă ca şi în S. 8', iar pe colţul de SV al casetei apare un pavaj de cărămidă foarte bine păstrat, care coboară chiar în colţul casetei, până la - 0,2 / -0,25 m. Apariţia acestui pavaj ne-a determinat să trasăm, lăsând un martor de 1 m; extindere spre sud) o nouă casetă (S. 8' PP; 2 x 2 m) în care, la adâncimea la care în S. 8' P a apărut pavajul, aici nu mai apare nimic asemănător. Aceste două casete S. 8' P şi S.8' PP au fost acoperite, urmând să fie reluate în campaniile următoare. În actualul stadiu al cercetărilor arheologice în acest punct, putem presupune că între cele două abside era un spaţiu de circulaţie pe lângă basilică, cea de-a doua absidă (al cărei traseu nu-l cunoaştem decât pe o mică porţiune) putând reprezenta limita edificiului basilical. Al doilea punct avut în vedere în această campanie a fost S. 2, reluată şi adâncită până la -1,9 m. Aici apărea încă din campania din iulie - august a.c. un zid perpendicular pe cel de S al basilicii, orientat spre S şi al cărui traseu şi închidere nu erau vizibile. În momentul adâncirii în S. 2 au apărut două ziduri orientate E - V astfel că, dinspre zidul basilicii spre S, S. 2 a fost împărţită în trei secţiuni mai mici: S. 2.1, S. 2.2 şi S. 2.3. În S. 2.1. a fost curăţat zidul adosat zidului bazilicii; lângă acesta, chiar în profil apar 3 lespezi mari de piatră, aşezate una în continuarea celeilalte. În S. 2.2 ne-am adâncit până la -1,9 m . Aici în profil apar ca şi în S. 2.1 trei lespezi de piatră, aşezate în continuarea celor din S. 2.1. În interiorul secţiunii apar două ziduri suprapuse orientate E - V şi trei ziduri orientate N - S. Cel mai vechi zid orientat E - V reprezintă închiderea celui orientat N - S din S. 2.1. La adâncimea la care ne-am oprit în grund apare un rest de pavaj (?) / zid(?) , unde a fost găsită şi o monedă. În S. 2.3 ne-am adâncit până la -1,05 m oprindu-ne pe un strat de pământ galben, lutos. În S. 2 au fost înregistrate grafic profilele (S. 2.1, S. 2.2, S. 2.3) şi grundurile (S. 2.2, S. 2.3). Comparând rezultatele obţinute în S. 2 cu ceea ce s-a putut observa după curăţarea secţiunii S. 3 putem presupune că avem o anexă a bazilicii, ce comunică cu atrium-ul, cu două încăperi şi cu cel puţin două faze de evoluţie (la fel cu fazele bazilicii). La S de atrium, pe o suprafaţă curăţată încă din iulie - august 2000, a fost trasată C. 21. Iniţial ne-am adâncit în această casetă până la ultimul nivel arheologic, apoi în toată suprafaţa cuprinsă între S. 3, zidul de S al atrium-ului, limita actuală a săpăturii în sectorul D (la extinderea spre sud, la adâncimea de -0,6 m a fost găsită o monedă) şi zidul adosat atrium-ului în colţul de S - vest, orientat spre sud, şi care separă această zonă de cardo. Nivelul pe care ne-am oprit aici este asemănător cu cel dintre cele două abside (S. 9 - S. 10). Cercetarea în această zonă va continua în campania viitoare.