În perioada 15 - 29 iulie 2000 s-a desfăşurat campania de săpături arheologice sistematice pe platoul situat în faţa porţii de E a cetăţii Tropaeum Traiani. Această campanie se înscrie în seria celorlalte cinci campanii şi a avut drept scop extinderea cercetărilor începute în 1993. Având în vedere situaţiile concrete înregistrate în campaniile din 1998 şi 1999, s-a preferat deschiderea unei secţiuni (S. 5) si...tuată perpendicular pe ultima cronologic deschisă (S. 4), în 1998 şi epuizată în 1999, lăsând un martor stratigrafic cu lăţimea de 1 m şi desfăşurată pe lungimea de 14 m (lăţimea secţiunii a fost de 2 m). Totodată, având în vedere rezultatele înregistrate în urma unor repetate periegheze pe acelaşi platou, s-a efectuat şi un sondaj stratigrafic - SJ. I (cu dimensiunile de 6 x 2 m) situat la cca. 100 m NE de secţiunea 5. Rezultatele cercetărilor au confirmat stratigrafia generală stabilită pentru zona ce urmează a fi cercetată exhaustiv în următorii ani, cu unele observaţii privind situaţia înregistrată în sondajul SJ. I. Adâncimea maximă până la care s-a ajuns, intenţionându-se surprinderea stratului de lut, steril din punct de vedere arheologic, a fost în S. 5 de 2,20 m. Situaţia arheologică înregistrată în S. 5 se prezintă în felul următor: 1. Stratul vegetal, cu grosimea de max. 0,35 m, conţinea, aşa cum era de aşteptat, ceramică fragmentară, de factură romană (sec. II - IV) şi fragmente de ţigle şi olane. 2. Sub stratul vegetal, până la adâncimea de -0, 55 / -0,65 / -0,75 m, au fost înregistrate mai multe situaţii concrete: astfel, în carourile 1 - 3, a fost surprinsă o podea marcată şi de resturile unei vetre uşor albiate, cu diametrul de 0,6 m, podea ce fusese înregistrată ca atare în S. 4 din 1998; acest nivel de călcare suprapune un altul, similar, vizibil în profilul secţiunii pe o lungime de peste 5 m. Podelele menţionate erau din lut negru bine bătătorit, cu grosimea de 0,03 / 0,05 m şi o consistenţă extrem de mare. Cele două nivele sunt marcate de material ceramic de factură locală, lucrată cu mâna, dar şi de factură elenistică (partea inferioară a unei amfore de Sinope, ceramică fină cu firnis negru sau ceramică comună), oase de animale, zgură, fragmente de chirpici, cărbune. În caroul 1, la adâncimea de -0,65 m a fost surprinsă o groapă, de formă circulară, care a fost secţionată şi înregistrată ca atare (complexul 19). Conţinutul gropii era alcătuit din ceramică lucrată cu mâna (un vas globular cu înălţimea de 6,2 cm şi diametrul gurii de 12,5 cm), partea inferioară a unei amfore de Sinope, ceramică lucrată la roată, lustruită, fragmente mici de chirpici, urme de arsură, inclusiv pe unele fragmente ceramice şi un os de animal cu urme evidente de lustruire (cu lungimea de 22 cm) şi de uzură pe una dintre feţele lungi, care avea la un capăt o perforaţie (patină ?). Adâncimea maximă până la care a fost surprinsă groapa, înregistrată ca o groapă menajeră, care conţinea şi cenuşă, depusă sub forma unei lentile în partea sa inferioară, a fost de -1,15 m faţă de nivelul actual de călcare. 3. În carourile 1 - 2, de la adâncimea de cca. -1,4 m a fost surprins în profil, dar şi în grund, un bordei cu dimensiunile de 2,40 x 1,90 m, săpat în lut galben, pereţii prăbuşindu-se peste conţinutul acestuia în momentul distrugerii. Acesta conţinea ceramică fragmentară, lucrată în special cu mâna, dar şi la roată, de factură locală (fragmente din partea inferioară şi din pereţii unui chiup, cu urme de ardere secundară) şi de import (ceramică cu firnis negru), fragmente mari de zgură, chirpici, cărbune. În partea inferioară, au fost surprinse în profil şi două urme de pari. Adâncimea maximă atinsă a fost de -2,5 m faţă de nivelul actual de călcare, iar partea inferioară a locuinţei a fost înregistrată la adâncimea de -2,2 m. 4. La limita unor lentile cenuşoase, situate sub nivelul de călcare înregistrat la adâncimea de -0,65 m, a fost surprinsă o groapă în formă de clopot a cărei limită inferioară a fost înregistrată la -2,05 m. Înregistrată în grund la -0,9 m, groapa se continua în profilul de SV, fapt constatat şi ulterior desenării profilului martorului de SV, când s-a încercat extragerea unor oase încastrate în profil, dar care aparţineau unui animal (cal), depus în groapă alături de material ceramic fragmentar (ceramică lucrată la roată, de factură locală) şi de 12 obiecte cu formă aproximativ circulară (8 întregi şi 4 fragmentare) cu diametre cuprinse între 6,5 - 7,5 cm, lucrate dintr-un lut de proastă calitate, uscate la soare şi care au pe una dintre feţe o impresiune alveolară cu diametrele cuprinse între 3 şi 3,5 cm. Unele dintre acestea au urme de ardere secundară pe partea opusă celei cu alveolă. Semnificaţia acestor obiecte rămâne încă incertă, cu toate că este evidentă depunerea acestora odată cu animalul, pe care-l apreciem ca fiind întreg şi care urmează a fi dezvelit în totalitate în campania viitoare. De notat şi faptul că aceste obiecte au fost depuse în zona capului calului, iar toată zona, până la nivelul de -0,75 m, era impregnată cu cărbune de lemn. 5. Stratul de lut galben a fost înregistrat la -0,75 (SE) / -2,2 m (NV). Încadrarea cronologică a straturilor de cultură puse în evidenţă în campania 2000 este în linii mari cuprinsă în secolele IV / III - II a. Chr. şi II - III p. Chr., dar trebuie avut în vedere că în straturile cu material scurs sau răscolit de lucrările agricole există şi ceramică tipică pentru secolul IV p. Chr. Sondajul stratigrafic (SJ. I) efectuat la cca. 100 m NE faţă de secţiunea S. 5 a atins o adâncime de -0,6 m de la nivelul actual de călcare. Au fost identificate trei straturi: - stratul vegetal (0 / -0,25 / -0,38 m) care conţinea material ceramic amestecat, sedimentul fiind afectat de drumul contemporan aflat în apropiere (7 m); - strat gălbui prăfos; adâncime -0,25 / -0,38 - 0,48 m; au fost identificate urmele unei podele (în caroul N), o groapă (delimitată de fragmente ceramice lucrate la roată şi oase de porc) cu umplutură prăfoasă; - strat gălbui lutos (- 0,48 până la -0,6 m) cu o vatră circulară delimitată de pietre (diametrul de 0,4 - 0,5 m); de notat este faptul că toate straturile au fost afectate de lucrările agricole (o lamă neolitică fragmentară a fost identificată la limita dintre stratul vegetal şi cel gălbui prăfos); atât vatra, cât şi podeaua (prima datată în sec. V - IV p. Chr., cea de-a doua în sec. III a. Chr.) sunt fragmentare şi rupte din context. Datarea straturilor puse în evidenţă este în linii mari cuprinsă în sec. IV - III a.Chr. pentru primul strat şi V - IV a. Chr. pentru cel de-al doilea.