.
Ostrov | Judeţ: Constanţa | Punct: Ferma 4 | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare urbană
Județ:
Constanţa
Localitate:
Ostrov
Comuna:
Ostrov
Punct:
Ferma 4
Sector:
Sector thermae
Toponim:
Durostorum
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Apostol Virgil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Bălan Gabriel Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Bâltâc Adela Muzeul Naţional de Istorie a României
Damian Paul Muzeul Naţional de Istorie a României
Dumitraşcu Emil Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Elefterescu Dan Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi
Paraschiv Eugen Dorel
Ştirbulescu Christina Muzeul Naţional de Istorie a României
Vleja Decebal Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Cod RAN:
Raport:

Zona centrală a aşezării civile romane de la Ostrov - Ferma 4, unde se desfăşoară cercetări arheologice începând cu anul 19971, a fost împărţită, în campania din acest an, în două sectoare: Sectorul 1 Thermae şi sectorul 2 Edificiul nr. 2, intenţionându-se continuarea cercetării celor mai importante obiective descoperite în campaniile anterioare. De asemenea, a fost efectuat un sondaj la aproximativ 220 m V de ...secţiunea magistrală S. I. Sector: Thermae Echipa: Paul Damian, Adela Bâltâc, Emil Dumitraşcu A continuat cercetarea edificiului termal prin trasarea unor noi suprafeţe, atât către S, cât şi spre E, dar şi continuarea cercetării în unele puncte deschise în campania precedentă2. Edificiul are o suprafaţă, surprinsă, de aproximativ 310 m2, este orientat SSE - NNV, fiind delimitat la N, V şi E de ziduri construite în tehnica opus mixtum cu mortar (nisip, pietricele, cărămidă pisată), păstrate pe înălţimi diferite, cel de N fiind demantelat pe aproape toată suprafaţa. Limita de S nu a fost încă surprinsă. Edificiul este compartimentat, deocamdată, în 5 încăperi, trei centrale, orientate VSV - ENE, cu suprafeţe cuprinse între aproximativ 25 şi 56 m2, unele cercetate parţial, şi două încăperi mai mici, dintre care una cercetată din prima campanie, în care s-a amenajat un bazin, care se păstrează, încă, destul de bine3. Încăperile sunt delimitate prin ziduri construite în opus mixtum şi opus incertum. Din punctul de vedere al tehnicii constructive, se remarcă încăperea 3, cercetată parţial, care este delimitată spre V de un zid absidat, din cărămizi şi pietre legate cu mortar, de foarte bună calitate. Peretele interior păstrează pe alocuri urme de tencuială, din nisip cu var, având culoarea roz. Acest zid se leagă de un altul, construit în aceeaşi manieră şi la care am putut face observaţii şi asupra fundaţiei care coboară 0,50 m, fiind construită din pietre nelegate cu mortar. Instalaţia de hypocaust are cel puţin două faze. În faza I podeaua este construită din pietre, cărămizi legate cu pământ, bucăţi de mortar, peste care este aşezată o lutuială groasă de 0,1 - 0,15 m formată din cărămidă pisată şi mortar (opus signinum). Tot acest strat are o culoare roz (ceea ce-l diferenţiază de faza a II-a), pilele sunt construite din cărămizi4 legate cu mortar, şi, deşi au şi câte cinci cărămizi păstrate, nu au fost surprinse urme de suspensura. În faza a II-a podeaua este formată tot din pietre, cărămizi, fragmente din podeaua din faza I-a (mai ales din lutuială) şi are un aspect mai neglijent, pietrele sunt mai mari şi mai grosiere, peste ele fiind aşezată o lutuială, care în urma arderii a căpătat o nuanţă negricioasă. Pilele sunt din cărămizi de ambele tipuri (2 sau 3 rânduri) şi aproape toate păstrează urme de suspensura (fie fragmente de tuburi, fie mortarul cu care au fost prinse de cărămizi). În cursul cercetărilor a fost recoltat un bogat material de construcţie (cărămizi, ţigle, olane, piroane şi scoabe), de canalizare, foarte puţine materiale ceramice (opaiţe, vase de uz comun, foarte fragmentare) şi fragmente de recipiente de sticlă (în special unguentaria). Cât priveşte datarea edificiului, situaţiile arheologice surprinse ne îndreptăţesc să credem că el avut cel puţin trei faze de evoluţie care se întind de la începutul / mijlocul secolului al II-lea până către sfârşitul secolului următor. Dealtfel, materialul numismatic recoltat în perimetrul clădirii confirmă observaţiile arheologice. Astfel, dintre cele 12 monede descoperite, numai 6 au o poziţie stratigrafică sigură: 5 monede acoperă perioada cuprinsă între domniile lui Septimius Severus şi Elagabal (între 198 şi 222), iar cea de-a şasea monedă datează din timpul lui Probus (276 - 282).

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO