Localitatea Epureni se află în SE judeţului Vaslui. Capu Dealului este un deal de joasă altitudine, care se plasează la graniţa dintre extremitatea de V a depresiunii Elan şi prelungirile de SE ale colinelor Fălciului. Situl de la Epureni prezintă o suită de aşezări de la sfârşitul epocii bronzului (cultura Noua), din prima epocă a fierului (Hallstatt A şi cultura Basarabi), urme răzleţe dintr-o aşezare de se...c. IV p. Chr. şi o aşezare de la începutul Evului Mediu (sec. VIII - IX p. Chr.). Locuirea Noua, cu cenuşare, se întinde şi la V, pe dealul învecinat, iar aşezarea feudală timpurie se prelungeşte la S, până în şesul pârâului Florenta. Staţiunea arheologică a făcut obiectul unor repetate cercetări de suprafaţă (Gh. Coman, 1950) şi al unui sondaj (D. Gh. Teodor şi Gh. Coman, 1967, rămas inedit). În 1984 - 1985 am efectuat săpături cu caracter de sondaj în perimetrul staţiunii (două secţiuni în 1984 şi una în 1985). În anul 1998 am reluat săpăturile şi mi-am propus ca obiectiv trasarea unei secţiuni magistrale, pe direcţia N - S, care să determine limitele sitului pe această axă şi să identifice repartiţia topografică şi stratigrafică a depunerilor din diverse culturi arheologice. În iulie 2000, săpătura s-a limitat la o secţiune de 5 x 2 m, efectuată cu scopul de a încheia cercetarea unor complexe din Hallstatt-ul timpuriu, neepuizate în anul 1998. Săpăturile, din campaniile precedente (de 288 m2), au secţionat porţiuni din aşezare, aflate în josul pantei - la poalele dealului - cât şi porţiuni situate pe poziţii mai înalte. În zonele mai înalte stratigrafia se prezintă astfel: sub arabil (gros de 0,2 - 0,3 m) urmează un strat negricios, cu structură glomerulară (de cca. 0,6 - 0,4 m); un strat cenuşiu închis mai puţin consolidat (de 0,6 - 0,3 m grosime); un strat ciocolatiu cu textură luto-nisipoasă (de 0,5 - 0,7 m) şi un strat de lut loessoid, steril arheologic. "Cenuşarul" Noua suprapune stratul cenuşiu închis sub forma unei lentile de sol de aceeaşi culoare, dar de o nuanţă mai deschisă, ceva mai friabil, cu o grosime maximă de 0,7 m la centru, subţiindu-se treptat spre extremităţi. În zonele mai joase, spre poalele dealului, lipseşte stratul negricios. Situaţia arheologică din situl de la Epureni se prezintă astfel: aşezarea Noua are cea mai mare întindere şi cea mai mare intensitate de locuire, cu depuneri pe două nivele - cel de sus cu cenuşar, cel de jos, fără cenuşar. Aşezarea hallstattiană timpurie ocupă zona mai înaltă a dealului si suprapune parţial nivelul de la sfârşitul epocii bronzului. Structurile de locuire conservate din acest orizont sunt locuinţe şi vetre. Aşezarea de tip Basarabi este prezentă prin bordeie răzleţe, cu material ceramic tipic pentru aria estică a acestei culturi. Aşezarea feudală timpurie se identifică sub forma unor structuri de locuire: bordeie, vetre, cuptoare. La finele campaniei 1998 şi în cursul campaniei 2000, cercetarea s-a concentrat asupra unor structuri domestice din Hallstatt-ul timpuriu.