Balșa | Comuna: Balșa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dosul Dobârlesei | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Peştera de la Balşa - Dosul Dobârlesei
Raport ID:
1194
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca bronzului mijlociu; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră; Mormânt tumular;
Cod RAN:
| 87852.02 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Balșa
Localitate:
Balșa
Punct:
Dosul Dobârlesei
Sector:
Null
Toponim:
Null
Localizare:
| 87852.02 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pescaru | Adriana | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ferencz | Iosif Vasile | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Pavel | Romică | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Rişcuţa | Nicolae-Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Popa | Cristian Ioan | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
Raport:
În perioada 20 VII – 3 VIII 1999, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, în colaborare cu Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, au organizat o acţiune de cercetare arheologică sistematică a teritoriului comunei Balşa. Datorită rezultatelor obţinute în 1999, cercetările au continuat în perioada 18 – 30 IX 2000, cu studenţi ai Universităţii "Valachia" Târgovişte. În anul 1999, proiectul a avut două obiective fundamentale, şi anume: verificarea unor semnalări arheologice mai vechi şi descoperirea unor noi puncte de interes arheologic. Drept urmare, au fost efectuate atât cercetări de teren, cât şi săpături arheologice sistematice. II. Balşa. Cercetările de pe raza localităţii Balşa au fost concentrate asupra a două obiective. Primul obiectiv cercetat a fost Peştera "Dosul Dobârlesei", semnalată deja în literatura de specialitate. Peştera este situată în masivul calcaros de pe partea stângă a Văii Geoagiului, într-o mică trecătoare spre versantul opus localităţii. Cavitatea are două intrări, separate printr-un perete median şi este formată dintr-o sală din care pornesc patru galerii, nu prea lungi, care se îngustează treptat. La suprafaţa solului au fost descoperite mai multe fragmente ceramice şi osteologice. Pentru a verifica o posibilă locuire a peşterii în diferite perioade, în dreptul uneia dintre intrări a fost practicat un mic sondaj (1,5 x 1,5 m). Acesta a relevat existenţa a două nivele. Primul, cuprins între 0 – 0,15 m, a furnizat ceramică feudal târzie, prefeudală, din epoca bronzului şi din perioada de tranziţie spre epoca bronzului. Cel de-al doilea nivel (0,15 – 0,35 m), conţine mai puţine vestigii, fiind colectate doar o toartă şi alte câteva fragmente ceramice, dintre care două ar putea să aparţină orizontului cultural Precriş. Din motive obiective cercetarea nu a putut fi continuată până la patul peşterii. Cercetările de teren efectuate în hotarul sudic al localităţii au dus la identificarea unui nou monument funerar (T1/1999). Tumulul, de dimensiuni reduse (5 x 4 x 0, 60 m ), a fost amplasat pe o culme prelungă numită "Dumbrăiţă" care porneşte de la înălţimea calcaroasă "Piatra Şuncuiuşului". Caracterul funerar al monumentului era evident, întrucât printre bolovanii care formau mantaua construcţiei erau vizibile mici fragmente osteologice. Având în vedere rata mare de eroziune a solului din jurul tumulului, s-a trecut la cercetarea sistematică a acestuia în scopul salvării vestigiilor. Săpătura arheologică a relevat faptul că mantaua era constituită dintr-un singur rând de pietre, care fuseseră depuse direct peste înmormântări (pl. II/1). După demontarea acesteia, au fost dezvelite patru schelete (M1 – M4), depuse în poziţie chircită (pl. II/2). Unica piesă de inventar funerar constă într-o mică aşchie de silex. Din mantaua tumulului au fost colectate câteva fragmente ceramice specifice fazei a doua din evoluţia culturii Coţofeni. Ele provin, probabil, din aşezarea situată în apropiere, sondată anterior de către I. Andriţoiu şi M. Rotea. Rezultatele săpăturilor din campaniile 1999 şi 2000 impun continuarea cercetărilor în această zonă bogată din punct de vedere arheologic.