În hotarul satului Iaz (comuna Obreja, judeţul Caraş Severin) în imediata apropiere a municipiului Caransebeş, în punctul "Şuşara-Rovină" a fost semnalată mai demult existenţa unor morminte tumulare de incineraţie, fiind recuperat inventarul metalic a două astfel de morminte distruse de lucrările de îmbunătăţiri funciare. În mod eronat însă, materialul a fost publicat ca provenind de la Iaz - "Dâmb", zonă aflat...ă totuşi la cca. 1 km NV de zona cu tumuli. Facem cuvenita precizare pentru a nu se mai face confuzia în ce priveşte toponimul corect. În anul 2000 între 8 august - 28 septembrie au fost depistaţi 11 tumuli încă vizibili în teren (sunt aplatizaţi puternic datorită lucrărilor din zonă) ce se întind de-a lungul terasei a III-a a râului Timiş pe o distanţă de cca. 200 m. Dintre aceştia a fost cercetat unul dintre tumuli amplasat lângă drumul roman Dierna - Tibiscum şi "atins" puţin de un drum de ţară. Iniţial, tumulul notat de noi T. 3 / 2000 avea un diametru de cca. 9 m, păstrându-se în prezent cu un diametru de 8,5 m şi înălţimea maximă de 0,2 m. Tumulul a fost excavat, după împărţirea lui în patru cadrane, având axele pe direcţia N - S şi E - V, cu lungimea de 8 m fiecare. Stratigrafia este deosebit de interesantă. Stratul vegetal are în medie o grosime de 0,2 m. Sub acesta se află un strat gălbui-lutos de aproximativ 0,25 m grosime, în care au fost descoperite doar trei fragmente ceramice mici. Încă în acest strat, în zona centrală, îşi fac apariţia pietre rulate de râu aranjate atent, constituind vârful mantalei tumulului. Începând de la -0,40 / - 0,45 m pământul este de culoare mai închisă, conţinând multă cenuşă fină albicioasă, mici bucăţi de lemn carbonizat şi multe fragmente ceramice mici. În partea superioară a acestui strat sunt dispuse pietrele mantalei care sunt aranjate foarte atent una lângă alta, chiar pe două rânduri la marginea tumulului. La adâncimea de -0,4 m în cadranul al II-lea au apărut două aşchii din calcedonie (silex), unul cu urme clare de trecere prin foc. Acest nivel cu cenuşă, cărbune şi fragmente ceramice ajunge până la adâncimea de -1,2 m de unde urmează sterilul lutos cu pigmentaţii de oxid manganos. O situaţie interesantă a fost observată în cadranul I, unde a fost executată o groapă cu margini albiate, lungă de -1,2 m, lată de 0,75 m, şi adâncă de -0,1 m în steril şi care a fost umplută cu mult lemn ars, cenuşă şi puţine fragmente ceramice. Deasupra gropii umplute au fost aşezate trei pietre de râu. Credem că acesta este mormântul propriu-zis umplut cu cenuşă şi lemn ars, chiar dacă nu am sesizat nici un fragment de os uman sau piese metalice din inventar. Un singur fragment de os ars, cu dimensiunea de 0,8 cm a fost descoperit în cadranul II la adâncimea de -0,45 m. Ceramica puternic fragmentată şi în parte trecută prin foc a fost răspândită peste tot şi după părerea noastră provine de la 7 - 8 vase distincte. Predomină ceramica prost arsă, cu pietricele şi nisip folosite ca degresant. Culoarea este brună şi diferite nuanţe de roşu, de la roşu viu la portocaliu. Dintre forme distingem străchini cu buza invazată şi caneluri oblice pe umăr, vasul sac şi vasul urnă cu ornamente cu incizii în formă de "S" culcat. În lipsa inventarului metalic care se pare că a lipsit în cazul mormântului cercetat de noi, ceramica - aşa fragmentată cum este - permite atribuirea mormântului culturii Basarabi, faza clasică (II). Cercetările viitoare vor aduce noi mărturii în ce priveşte ritul şi ritualul funerar în epoca fierului din Banat.