În 2001 au continuat cercetările arheologice de la Tropaeum Traiani, Adamclisi, atât în oraşul roman cât şi în afara acestuia, pe platoul de E din faţa cetăţii, în aşezarea getică şi în anexa fortificată. 1. În interiorul oraşului cercetările s-au concentrat la S de basilica D (cunoscută în literatura de specialitate şi ca basilica cu transept), unde cercetările din ultimii ani încearcă să preciz...eze planul şi etapele constructive ale acestui important monument, ca şi ale anexelor acestuia. În acest scop au fost continuate şi reluate unele secţiuni din anii trecuţi (septembrie 2000; suprafaţa S, la S de atrium; S.8P obţinută prin desfiinţarea martorului dintre S.8'P şi S.8'PP; S.9-10;) şi au fost deschise şi unele noi [S.13, 2 x 3,5 m], aflată la E de S.10; prelungire în nava sudică a S.4, pe toată lăţimea navei; prelungire a S.3, perpendicular pe zidul adosat atrium-ului; C.22, de la colţul transeptului până în zidul sudic al navei centrale, C.4 A, C.11, C.12, C.14, C.15, C.18, C.22, C.23, C.25, S.1, S.1'). Cercetările arheologice din toate aceste secţiuni şi casete au permis lămurirea unor aspecte legate de stratigrafia cetăţii romane târzii, cu precădere în zonele de la SE şi SV de basilica D. Nivelul de mortar identificat iniţial în C.11 şi C.4, care se regăseşte şi în C.4A, C.12, C.14, C.22 şi C.23 reprezintă, probabil, nivelul de călcare aparţinând ultimei faze de construcţie a basilicii. Acest nivel a fost suprapus în unele locuri de o podea de lut, reprezentând faze ulterioare de locuire "ruralizată" şi aparţinând probabil sfârşitului sec. al VI-lea. De asemenea, materialul arheologic descoperit confirmă datarea basilicii D în sec. IV. Observaţiile mai amănunţite din această campanie permit anumite nuanţări în ceea ce priveşte etapele constructive ale basilicii D, astfel: basilica a cărei ruină este astăzi vizibilă a fost precedată de o alta, cu orientare şi fundare diferită; la rândul ei, basilica mai veche s-a construit în interiorul ruinei unui mare edificiu roman cu încălzire cu hipocaust, din care o parte din latura de SE a continuat să fie folosită cu unele reamenajări, inclusiv de ultima basilică; aceasta din urmă avea, în sec. VI, către SE un fel de zid de protecţie, care, probabil, înconjura toate anexele basilicii dinspre S, imediat la S de acestea; încă nu se poate determina (şanse sunt foarte puţine pentru un răspuns clar) amplasarea absidei basilicii mai vechi, şi dacă aceasta va fi avut un atrium. 2. Cercetarea din zona anexei fortificate a avut ca scop clarificarea situaţiei planimetrice şi stratigrafice în zona de SE a acesteia; s-a avut în vedere şi realizarea de măsurători pentru stabilirea cu exactitate a dimensiunilor fortificaţiei şi a turnurilor acesteia. Cercetarea din acest an confirmă datele obţinute în anii anteriori, mai ales cu privire la situaţia stratigrafică şi la datarea demantelării fortificaţiei anexe. Pe de altă parte, faptul că în secţiunea practicată perpendicular pe curtina de E a anexei nu a mai fost identificat un alt turn, întăreşte ipoteza că între turnurile T.3 şi T.4 va fi fost o a doua poartă a fortificaţiei anexe. 3. În urma cercetării de pe Platou s-a putut preciza, în acest an, o stratigrafie mai complexă; având în vedere prezenţa masivă a urmelor de locuire din S.VI (secţiunea cercetată în această campanie). Putem presupune că acestea oferă stratigrafia aşezării pre- şi proto-istorice de pe Platoul E. Ca ipoteză de lucru succesiunea cronologică este următoarea: · Nivel roman · Nivel pre-roman (Latene) · Nivel hallstattian. 4. Pe lângă acestea, ca în fiecare an, s-au efectuat mai multe cercetări de teren, fiind identificate diferite materiale arheologice în zona bazilicii extra muros, iar în pădurea de la Şipote a fost identificat unul din apeductele ce alimenta cu apă oraşul roman. 5. Alături de investigaţiile arheologice clasice, în noiembrie 2001 au fost efectuate cercetări magnetometrice de către firma SC GEI-PROSECO SRL, în urma cărora, în sectoarele A şi B (aflate la N de via principalis = decumanus maximus), au fost identificate mai multe structuri, astăzi în întregime acoperite. Dintre acestea cea mai semnificativă pare a fi o stradă lată de cca. 5 m. Urmează ca sondajele arheologice să ofere mai multe date despre aceasta, ca şi despre celelalte fundaţii identificate.