Studiul sedimentologic elaborat pe tell-ul neo-eneolitic de la Hârşova în campania anului 2000 a avut ca principal obiectiv observarea unităţilor sedimentare identificate în cadrul structurilor arheologice cercetate în suprafaţă şi prelevarea de eşantioane micromorfologice. O importanţă deosebită a fost acordată unei zone de deşeuri menajere, alcătuită dintr-o succesiune de lentile de cenuşă şi cărbune, nivelu...ri siltice cu frecvente oase de peşti şi de mamifere, cochilii de bivalve sau cărbune fin. De asemenea, succesiunea include frecvente niveluri siltice cenuşiu sau brun gălbui, relativ omogene, fără constituenţi antropici, ce pot să reprezinte fie resturi de material sedimentar utilizat pentru realizarea diferitelor construcţii, fie amenajări exterioare. În cadrul acestei zone, a fost realizată o eşantionare micromorfologică sistematică, fiind prelevate două succesiuni stratigrafice continue, în cele două extremităţi ale sectorului 8, precum şi pe profilele nordic şi estic al sectorului 9, în scopul înregistrării variaţiilor laterale de facies. Obiectivele studiului micromorfologic ce va fi realizat sunt de a identifica, prin natura constituenţilor antropici şi condiţiile de acumulare, activităţile umane care au produs această zonă de deşeuri şi de a reconstitui condiţiile naturale ce corespund acestei acumulări, precum şi transformările ulterioare suferite de constituenţii organici şi minerali. Raport arheozoologic preliminar (nevertebrate, peşti, reptile, păsări) Valentin Radu (MNIR - CNCP) Principalul obiectiv din această campanie a fost studierea uneia din numeroasele zone de deşeuri menajere pentru aflarea perioadei de acumulare şi funcţionare. Pentru acest lucru a fost ales complexul C. 720, o zonă de deşeuri menajere ce prezenta destule resturi menajere de origine animală (melci, valve de scoici, oase de peşti şi mamifere), baza materială necesară studiilor în acest sens. Menţionăm că metodologia de cercetare a fost deja experimentată în 1997 pe zona de deşeuri C. 521. S-au înregistrat şi prelevat 59 de unităţi stratigrafice ce au însumat un volum de 3003,5 litri de sediment. Aceste cifre reprezintă doar un sfert din complexul 720. Sedimentul a fost sitat prin site de 4 şi 1 mm, iar materialul arheozoologic recuperat în urma trierii. S-au identificat următoarele grupe de animale. Mollusca. Rezultatele preliminare în cazul moluştelor dau un număr de 1688 de resturi cu o greutate de 7306 g ce au aparţinut bivalvelor: Unio tumidus, Unio pictorum, Unio crassus, Anodonta cygnaea, Dreissena polymorpha, Sphaerium rivicola, melcilor: Viviparus acerosus, Theodoxus danubialis şi scafopodului Dentalium sp. Crustacea. Au fost identificate 10 gastrolite ale racului de râu Astacus fluviatilis. Pisces. Studiul resturilor osoase de peşte a reuşit să evidenţieze un total de 58.715 g ce au aparţinut speciilor: morun (Huso huso), cegă (Acipenser ruthenus), păstrugă (Acipenser stellatus), scrumbie (Alosa pontica), ştiucă (Esox lucius), avat (Aspius aspius) babuşcă (Rutilus rutilus), lin (Tinca tinca), roşioară (Scardinius erythrophthalmus), batcă (Blicca bjoerkna), somn (Silurus glanis), caras (Carassius carassius), crap (Cyprinus carpio), biban (Perca fluviatilis), ghiborţ (Acerina cernua) şalău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis brama), sabiţă (Pelecus cultratus). Pentru moment studiul resturilor osoase de peşte a ajuns doar la acest stadiu, următorul pas fiind studiul de sezonalitate. Amphibia. Doar 3 resturi de broaşte au fost determinate aparţinând genului Rana sp. Chelonia. 38 de resturi de carapace şi plastron, ca şi resturi ale scheletului apendicular aparţinând broaştei ţestoase de apa Emys orbicularis au fost identificate. Aves. Din lipsă de material comparativ cele 81 oase de păsări identificate nu au putut fi determinate, urmând ca ele să fie studiate de un specialist. Studiul arheozoologic al materialului faunistic de mamifere Dragoş Moise (MNIR - CNCP) Resturile osteologice de mamifere exhumate în cursul campaniei 2000 provenite din suprafaţa B, nivelurile Gumelniţa A2, sunt în număr de 2981. Din acestea, 1817 au putut fi determinate specific sau generic. Au fost identificate cele 5 specii domestice caracteristice epocii: vită (Bos taurus) - NR = 286, oaie (Ovis aries) - NR = 125, capră (Capra hircus) - NR = 11, porc (Sus domesticus) - NR = 356, câine (Canis familiaris) - NR = 86, precum şi 14 specii sălbatice: cal (Equus cf. caballus) - NR = 9, bour (Bos primigenius) - NR = 15, cerb (Cervus elaphus) - NR = 28, căprior (Capreolus capreolus) - NR = 43, mistreţ (Sus scrofa attila) - NR = 249, lup (Canis lupus) - NR = 5, vulpe (Vulpes vulpes) - NR = 3, râs (Lynx lynx) - NR = 2, pisica sălbatică (Felis silvestris)- NR = 8, bursuc (Meles meles) - NR = 52, vidra (Lutra lutra) - NR = 14, jder (Martes cf. martes)- NR = 6, castor (Castor fiber) - NR = 8, iepure (Lepus europaeus)- NR = 6 Privitor la raportul mamifere domestice / mamifere sălbatice, în funcţie de numărul de resturi, se observă că acesta înclină mult în favoarea primelor (72,35% NR domestice, 27,65% NR sălbatice). În cadrul animalelor domestice se observă predominanţa ovicaprinelor (24,44% NR total ovicaprine). urmate de suine (19,59% NR) şi de bovine (15,74% NR). S-a pus în evidenţă şi consumul alimentar al câinelui. În cadrul animalelor sălbatice procentul cel mai însemnat îl deţine mistreţul (13,70% NR). Se remarcă descoperirea în st. 13, US 6559 a numeroase resturi osoase de bursuc, ce au provenit de la doi indivizi. Acestea prezintă, pe lângă incizii rezultate în cursul jupuirii şi incizii de dezarticulare şi descărnare, precum şi impresiuni dentare umane, ceea ce dovedeşte că şi carnea acestor animale a fost valorificată pentru consumul alimentar.