În această localitate a fost efectuată o săpătură cu caracter de salvare prin trasarea unei secţiuni: S. I (30 x 1 m), paralelă cu segmentul sudic al gardului grădinii casei parohiale, la 0,5 m de acesta, orientată aproximativ V-E, dispusă pe taluzul, lat de 1,5 m, înclinat la 45°dintre gard şi trotuarul străzii ce urcă dinspre Valea Josanilor spre Oficiul Poştal, m. 0 al secţiunii S. 1/2001 fiind dispus dinspr...e acesta. Suprafaţa săpată: 30 m.p. Perioada de cercetare 04.06 - 12.06. 2001. Săpătura, de mică anvergură, a surprins totuşi 9 complexe, conturate în lutul steril, numind în acest feI şi cele trei gropi de stâlp descoperite. Datorită taluzării, în anii anteriori, a spaţiului investigat, în jumătatea dinspre profilul sudic al secţiunii nu putem vorbi de existenţa unor nivele arheologice şi nici de un profil propriu-zis. Complexul C 1 este o groapă de stâlp surprinsă în profilul nordic (m. 6, 8 - 7), cu diametrul de 0,2 m, având în umplutură mici fragmente ceramice dacice şi lemn ars. Groapa se adânceşte până la -0,4 m. Complexul C 2 (m. 7, 6.-.9) este un cuptor dacic menajer, de exterior, protejat probabil de un şopron sprijinit de stâlpi de genul complexului C 1, aflat în imediata apropiere. Cuptorul este bine conservat (diametru: 1 m, adâncime centrală: -0,9 m), cruţat în lut, fără alte amenajări suplimentare. În profilul nordic apare la -0,1 m adâncime. Gârliciul cuptorului, lat de 0,3 m şi lung de 0,3 m, a fost amenajat la o altitudine superioară vetrei, cu 0,27 m mai sus, ceea ce a determinat o mai anevoioasă procedură de curăţire a instalaţiei, făcând ca în momentul descoperirii să identificăm mult cărbune de lemn pe fundul acesteia. Această caracteristică a determinat şi o înnegrire a vetrei şi a pereţilor cuptorului şi nu o înroşire ca la alte astfel de complexe. Datarea în epoca dacică (sec. I p. Chr.) a cuptorului se face pe baza ceramicii descoperite în umplutura acestuia. Complexul C 3 (m. 11 - 11,7) este o groapă, probabil menajeră, din care s-a păstrat doar jumătatea nordică a fundului acesteia, diametrul iniţial fiind de cca. 0,8 m, adâncită cu 0,15 m în steril. Cele câteva fragmente ceramice mărunte o datează în epoca dacică. Complexul C 4 (m. 12,1 - 12,55) este o groapă de stâlp adâncită în steril cu 0,25 m, având diametrul de 0,4 m. Puţinele fragmente ceramice o datează în epoca dacică. Complexul C 5 (m 13,25 - 13,75) este o groapă de stâlp cu diametrul de 0,5m, adâncită în steril 0,2 m, prezentând central urma propriu-zisă a stâlpului umplută, după putrezirea lemnului, cu lut fin galben probabil din podina unei locuinţe din a cărei structură făcea parte. Ceramica descoperită datează groapa în epocă dacică. Complexul C 6 pare mai degrabă un nivel neolitic de locuire (cultura Criş), care datorită adâncirii uşoare în steril (0,2-0,3 m) poate sugera prezenţa unei locuinţe undeva între m. 13-24. Complexul C 7 (m. 18,6-19,7) este o groapă, probabil menajeră, datată în bronzul târziu după puţinele fragmente ceramice din inventar. Groapa mai conţinea şi oase arse şi nearse de animale şi o bucată de gresie cu urme de netezire produsă de ascuţirea sau finisarea unor piese. Complexul (adânc de -0,8 m şi cu diametrul de 0,8/1,4 m la gură şi 1/1,6 m la bază, fiind deci tronconică, străpunge nivelul neolitic amintit, adâncindu-se cca. 0,5 m în steril. Complexul C 8 (m. 19,6-21,5) este de fapt un subţire (0,1 m) nivel de locuire contemporan cu C 7 caracterizat prin prezenţa unor fragmente ceramice şi o unor oase nearse de animale care pot aparţine unei amenajări pentru locuit din bronzul târziu. Complexul C 9 (m. 26,6-30) este o amenajare neolitică, în 2 trepte adâncite (0,2 m de la m. 26,6-28,2 şi 0,3 m de la m. 28,2 spre capătul secţiunii), pentru locuit. Inventarul ceramic sărac sugerează fie o locuire sporadică de scurtă durată fie o abandonare calmă a complexului. Fragmentele de lipitură de perete arsă indică o distrugere violentă prin foc a locuinţei. Cercetarea, având ca scop investigarea spaţiului destinat îngropării cablului de fibră optică, pentru descărcarea terenului de sarcină istorică, a adus importante date privind locuirea neolitică şi dacică cunoscute din campania anului precedent. Mai mult, cu această ocazie, au fost surprinse şi urme aparţinând epocii bronzului, sugerând o locuire a spaţiului şi în această perioadă. Obiectivele cercetării viitoare: se doreşte reluarea investigaţiilor în sectoare mai puţin deranjate, de lucrări moderne, ale sitului arheologic. În sectorul nordic sondat în acest an se pot practica cu succes investigaţii exhaustive printr-un sistem de casete pentru salvarea altor complexe arheologice. Suprafaţa totală excavată, de 30 m.p., de pe traseul cablului de fibră optică poate fi considerată ca fiind eliberată de sarcină istorică. Importanţa descoperirilor impune de la sine necesitatea cercetării prin săpături sistematice şi a zonei neinvestigate de pe traseul cablului de fibră optică. Materialele arheologice recoltate, în urma cercetărilor arheologice efectuate la Halmăşd, punctul Biserică, se află la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, fiind prelucrate, desenate, inventariate şi depozitate. De asemenea documentaţia de şantier (jurnal, raport şi desene) se află în arhiva subsemnatului. Desenele au fost trecute în calc, iar cele trei filme foto (două alb-negru şi unul color) au fost prelucrate.