Concepţia şi metoda de cercetare Cercetarea sitului paleolitic de la Poiana Cireşului a fost condiţionată în această campanie atât de complexitatea situaţiei stratigrafice, cât şi de bogatele şi complexele dovezi ale activităţii antropice prezente aici. Ambii factori au reieşit în urma sondajului efectuat în 1998 de colectivul nostru de cercetare. Campania din anul 1998 a condus la descoperirea unui ...bogat nivel cultural gravettian (material litic şi faunistic, vetre), aflat între 1,50-2 m adâncime, dar şi a unei concentrări aparţinând unei tradiţii culturale mai vechi (prezumtiv aurignacian), despărţite prin steril de prima şi aflată la o adâncime de 3,50-3,70 m. Datorită condiţiilor bune de conservare a materialului arheologic, strategia de exploatare informaţională a sitului a avut, în campania din acest an, obiective paleoetnografice. Prin urmare, s-a căutat deschiderea unei secţiuni de dimensiuni mai ample (3/3 m), care să permită dezvelirea planimetrică a diferitelor soluri de locuire şi lectura în bune condiţiuni a relaţiilor spaţiale dintre diferitele artefacte şi structuri de locuire. Această secţiune, numerotată de noi S III, se află plasată în continuarea sondajului efectuat de noi în 1998, pe latura vestică a acestuia, şi este despărţită de acesta de un martor de 0,20 m. Suprafaţa acestei secţiuni a fost însă limitată de microtopografia poienii şi de limitele obiective (timp şi resurse umane) pe care o săpătură extrem de atentă le presupune. A fost montat un caroiaj permanent cu fire cu plumb, delimitându-se astfel 9 carouri, notate A1-C3. Decaparea s-a realizat extrem de atent, în nivele minimale de câţiva centimetri, fiind permanent însoţită de înregistrarea tridimensională şi recuperarea exhaustivă a întregului material. A fost de asemenea realizată o serie bogată de fotografii şi diapozitive ale diverselor contexte descoperite. Un alt obiectiv al acestei campanii a fost prelevarea unor eşantioane de sediment pentru realizarea unui studiu palinologic al întregului depozit, ca şi a unor eşantioane pretabile datărilor absolute. Rezultate Stratigrafia geologică Stratigrafia geologică a sitului, extrem de complexă şi serios afectată de fenomenele periglaciare, a confirmat şi în acest an observaţiile noastre din cadrul campaniei din 1998. Au fost delimitate astfel 7 depozite geologice diferite (numerotate de jos în sus): Stratul I - depozit nisipos cu pigmentaţii ferimanganice şi slabe acumulări de carbonat de calciu în partea superioară, unde componenta lutoasă este mai bogată; textura este în general prăfoasă şi oarecum compactă în partea inferioară. Stratul II - depozit lutos, cu scurgeri de carbonat de calciu permanente, ceea ce îi conferă o structură pseudo-miceliană; vetrele din cadrul său îi modifică pe alocuri compoziţia şi faciesul. Stratul III - este un orizont de tranziţie spre stratul IV, întrucât contactul său cu stratul II este foarte net, punând în evidenţă o posibilă discontinuitate sedimentologică; aspectul său este lutos, dar nu atât de compact faţă de stratul care îl suprapune, şi îi conferă o oarecare autonomie în cadrul coloanei stratigrafice. Stratul IV - puternic argilos, cu bogate depuneri ferimanganice, care îi conferă o structură glomerulară şi desprinderi prismatice; caracterul puternic argilos şi bogăţia mai mare de depuneri ferimanganice se realizează către mijlocul acestui strat; uniformitatea sa este întreruptă de pătrunderi cenuşii scăpate pe canalele de rădăcini care pătrund aici; el ar putea reprezenta orizontul B al solului actual (suprapus probabil de o serie de orizonturi fosile), în timp ce stratul pseudomicelian ar putea reprezenta orizontul C al solului actual. Stratul V - depozit lutos şi foarte compact, de culoare mult mai deschisă faţă de stratul subiacent; el poate reprezenta un orizont de tranziţie între orizontul B şi orizontul A al solului actual; în accepţiune pedologică, el poate fi notat cu A’ sau AB. Stratul VI - orizont brun-pal, care stă la baza solului actual, dar este mult mai compact decât orizontul subiacent şi mult mai compact faţă de orizontul A. Stratul VII - reprezintă orizontul de acumulare de humus, altfel spus orizontul A al solului actual, cu structură grăunţoasă şi lipsit de compactitate. Succesiunea culturală Partea superioară a depozitului conţine materiale arheologice amestecate (resturi de debitaj, lame fragmentare). Au fost de asemenea recuperate două toporaşe şlefuite, ce pot fi tipologic atribuite unei tradiţii neolitice. O încadrare asemănătoare este de altfel posibilă şi pentru fragmentele unei râşniţe şi cele ceramice nedecorate, însoţite de chirpici ars, aflate la o adâncime surprinzător de mare (0,80 m). Acestea din urmă pot fi prezumtiv încadrate culturii Criş şi atestă o serioasă perturbare stratigrafică, ale cărei urme nu au fost însă evidente, în plan sau în profil, pe parcursul decapajului. Deşi materialul litic apare foarte diseminat în întreg depozitul, o atenţie deosebită a fost acordată nivelului de locuire aparţinând gravettianului. Din cadrul acestuia (concentrat între 1,50-2, m adâncime) s-a recuperat un set de 929 piese litice. În urma unei analize preliminare efectuate pe şantier rezultă următoarea situaţie statistică pe carouri. Situaţia exploatării materiei prime, de origine foarte diversă, dar cu bune calităţi mecanice, este următoarea. Acest nivel face dovada unei intense şi focalizate activităţi antropice. O bună dovadă în acest sens o constituie urmele de vetre, care apar diseminat pe aproape întreaga suprafaţă a secţiunii, începând cu 1,70 m şi cu deosebire concentrate în partea nordică şi vestică a secţiunii noastre. Deşi informe, aceste vetre par a fi funcţionat o perioadă notabilă, orizonturi de pământ ars la roşu şi resturi de combustie diseminate apărând practic pe întreaga grosime a stratului de cultură. În caroul C3, urmele de arsură se continuă şi după epuizarea concentrării litice şi faunistice, ceea ce prelungeşte evident durata probabilă de funcţionare a acestei vetre. Din cadrul acestui nivel au fost recuperate bogate resturi faunistice de ierbivore (preponderent ren). Au fost de asemenea prelevate mai multe eşantioane de cărbune şi os ars, în vederea efectuării unor datări radiocarbon. Acest nivel cultural este omogen şi aparţine indubitabil unei tradiţii gravettiene, aşa cum o dovedesc armăturile (vârfuri şi lamele a dos) şi tehnologia (percuţie indirectă, ocazional debitajul prin presiune). El poate presupune o ocupaţie repetitivă, aşa cum atestă vetrele suprapuse şi slab amenajate (printr-o simplă alveolare), dar şi grosimea stratului. Modesta amenajare a vetrelor poate presupune şi o funcţionare protejată a acestora, deşi nu au fost identificate dovezi directe ale existenţei unor structuri de locuire, acest aspect fiind în întregime misiunea studiilor privind repartiţia planimetrică a resturilor abandonate. Al doilea nivel de concentrare a dovezilor de locuire paleolitică este cel plasat între 3,50-3,70 m adâncime şi atribuit de noi aurignacianului, pe baza gratoarelor carenate descoperite în campania 1998. Acest nivel este lipsit de resturi faunistice, dar atestă diseminat existenţa unor urme de combustie. Din cadrul său au fost recuperate doar 132 piese litice, masiv concentrate în carourile B3 şi C3, pe latura estică a secţiunii. Tipologic, situaţia statistică este următoarea: Utilizarea materiei prime presupune o varietate mult scăzută faţă de nivelul superior. Statistic, gresia silicioasă cu glauconit este preponderentă: În condiţiile în care nici un nouă atribuire nu ne apare posibilă, încadrarea acestui nivel secund rămâne aceeaşi, în aurignacian. În concluzie, campania din acest an a conservat în bună măsură concluziile din campania anterioară, dar a condus la recuperarea unui bogat set de informaţii noi, care vor putea fi puse în valoare de studiile tehnologice, arheozoologice, palinologice şi ale repartiţiei spaţiale pe care colectivul nostru şi le propune în viitorul apropiat. Având în vedere bogăţia deosebită de informaţie arheologică pe care situl de aici o permite a fi recuperată, continuarea cercetărilor în acest sit ne apare prioritară. ANEXA 4