Popeşti | Comuna: Mihăileşti | Judeţ: Giurgiu | Punct: Nucet (aşezarea A) | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Palincaş | Nona | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Campania din anul 2001 s-a desfăşurat în cadrul unui proiect de cercetare comun al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" din Bucureşti cu Institutul de Pre- şi Protoistorie al Universităţii din Viena. Mijloacele financiare necesare au fost asigurate de Ministerul Culturii şi Cultelor din România şi de către firma austriacă ILRO S. A., membră a concernului austriac STRABAG A.G.
Lucrările din acest an au avut ca obiectiv cercetarea unei gropi de dimensiuni foarte mari, despre care, pe baza observaţiilor făcute prin săparea parţială din 1957 - 1958, se credea că reprezintă resturile unei fântâni de epocă Latene clasic (sectorul ?)1. Pentru o serie de precizări stratigrafice a fost cercetată şi zona aflată imediat spre N de "Fântână" (sectorul W). Acolo se aflaseră resturile unor sanctuare refăcute succesiv, iar apropierea dintre acestea şi fântână s-a considerat a fi una de interdependenţă2.
Fântâna. Cercetările preliminare întreprinse în campania din anul 20003 au dus la concluzia că partea păstrată in situ a "Fântânii" este în jumătatea ei de V de cca. 13 m, iar în jumătarea de E de cca. 9 m. Diferenţa de cca. 4 m o reprezintă umplutura unei vechi secţiuni (din 1958) prin care s-a încercat tăierea pe jumătate a fântânii. Adâncimea mare a obiectivului obliga la săparea lui în cheson deschis, o soluţie tehnică deosebit de costisitoare. Ca urmare, ţelul iniţial, acela al săpării exhaustive a Fântânii, a fost abandonat în favoarea unei cercetări parţiale. În final a fost cercetată jumătatea de V a acesteia pe o adâncime de cca. 1,75 m4. La aceasta se adaugă ceea ce s-a săpat - pentru control - în anul 2000: cca. 0,4 m.
Prin noua campanie de săpături s-a obţinut: 1. detalii cu privire la structura fântânii şi 2. prelevarea de probe de sediment, lemn carbonizat şi macroresturi botanice pentru o abordare interdisciplinară a problematicii.
Structura Fântânii. Groapa în care a fost amenajată, atât cât se poate deduce din partea păstrată in situ, a fost de formă aprox. rotundă, cu diverse neregularităţi. Odată cu adâncimea conturul său tinde să capete pe alocuri formă pătrată. Diam. se micşorează cu cca. 0,5 m pe 1,75 m adâncime.
Pe pereţii gropii s-au putut documenta pentru prima dată amprente clare de bârne de lemn. Amprentele măsurau cca. 10 x 8 cm în secţiune, nu mai conţineau nici un fel de resturi de lemn şi se aflau dispuse perpendicular unele pe altele. La -0,7 m sub primul grup de amprente se afla un al doilea grup. În jumătatea vestică a Fântânii s-au văzut două asemenea locuri cu amprente de bârne. Adăugând la aceasta şi forma accentuat rectangulară a conturului gropii în această zonă, precum şi tendinţa sa generală de a se încadra într-un cerc se poate trage concluzia că forma iniţială a Fântânii a fost foarte probabil pătrată.
În continuare spre interior se află ceea ce am numit "zona cenuşie"5. Cuprinde de fapt diverse nuanţe de pământ cenuşiu în stare uscată, dar brun închis în stare umedă. Înglobează numeroase mici fragmente de chirpici ars, fragmente de crustă de vatră şi mici bucăţi de pământ ars oxidant, fragmente de ceramică - de epocă Latene -, de oase de animale şi de lemn carbonizat, precum şi rare fragmente de obiecte din bronz. În ansamblu se poate subîmpărţi în două regiuni ce se deosebesc prin tonalitatea culorii gri. Limita dintre ele corespunde, în partea dinspre V, în mare, cu traseul bârnelor aşa cum l-am dedus din amprentele lor de colţ păstrate.
Traseul bârnelor pe laturile de S şi de N al Fântânii nu s-a putut reconstitui cu exactitate. El este important pentru relaţia cu resturile de lemn carbonizat găsite pe limita sudică dintre cele două regiuni cenuşii şi interpretată ca reprezentând resturile unei împletituri de nuiele/lăstari.
Limita interioară a "zonei cenuşii" este marcată pe cea mai mare parte a suprafeţei, mai ales de pe la -1,5 m adâncime în jos, de o dungă îngustă de pământ ruginiu (grosime ca 1 cm). Pe alocuri s-au putut vedea urme clare de scândură sub forma unei amprente ruginii (cea mai mare era de L = 6 cm, l = 7 cm; lungimea fiind considerată de-a lungul fibrei lemnoase). "Banda ruginie" reprezintă resturile unei construcţii de scânduri aflată la începutul procesului de fosilizare şi care a fost cândva ultima fază internă - ultima fază de folosire, adică cea de a doua - a Fântânii.
Mai departe spre interior se află umplutura pusă cu ocazia dezafectării Fântânii. Constă într-o mare masă de pământ viu de două feluri - maron - roşcat (feruginos) şi galben cu numeroase concreţiuni calcaroase - şi este practic steril din punct de vedere arheologic (cu excepţia câtorva mici fragmente de lemn carbonizat).
Faptul că la dezafectare Fântâna a fost umplută şi nu pur şi simplu abandonată, şi că deasupra ei s-a construit o cisternă din lut sunt de pus în legătură cu vecinătatea sanctuarului6.
Sectorul W. Principalele observaţii făcute aici ţin de existenţa unor platforme de lut cu compoziţie de chirpici nears, aflate între sanctuar şi Fântână. Relaţia exactă dintre ele nu se poate însă stabili fără prelucrarea planurilor din campaniile anilor ’50.
De asemenea, s-a mai constatat, dedesubtul locuirii Latene, prezenţa unui strat Basarabi, care suprapunea la rândul său un strat cu ceramică mai ales de culoare neagră, de tip "Pre-Basarabi". ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
1.
Pentru amplasarea exacta a Fântânii în cadrul aşezării v. N. Palincas, Cronica sapaturilor 2000, fig. 1.
2. R. Vulpe, Materiale şi cercetari arheologice, 6, 1959, p. 321.
3. N. Palincas, op. cit.
4. Depunerea in şitu din asezare, pe de o parte, şi obligatia de a respecta normele de securitate a muncii, pe de alta, impun o anumita înclinare a pantei din jurul "Fântânii". Aceasta ne-ar fi permis sa sapam pâna la o adâncime maxima de 3 m. Ploile repetate din luna septembrie au facut însa imposibila atingerea acestei adâncimi. Peretii sectorului ? au fost astfel amenajati încât sa permita ajungerea la o adâncime maxima de cca. 3 m.
5. Cf. şi Nr. 1 şi 2 pe planul din N.Palincas, Op. cit., fig. 2.
6. V. supra nota 2.