Staţiunea arheologică din punctul "Fânaţele Archiudului" este situată în parte de N-E a Câmpiei Transilvaniei, pe o vale laterală a bazinului Lechinţei, între localităţile Stupini şi Brăteni. Aşezarea, delimitată de pârâul Brătenilor la E şi de valea Bânda spre S, este dispusă pe culmea prelungă cu orientare sudică de la intersecţia celor două văi. O serie de mici terase şi pâraie delimitează zonele locuite în ...antichitate. Cercetările arheologice, începute în anul 1995, s-au desfăşurat de o parte şi alta a pârâului ce străbate de la N la S situl. Cele două sectoare între care se interpune o zonă mlăştinoasă au fost notate cu A, cel din dreapta şi B cel care ocupă terasa din stânga pârâului amintit. În campania din anul 2001 în sectorul A au fost deschise patru suprafeţe însumând o suprafaţă de 14 x 24 m situate la S de zona cercetată în anii precedenţi. Stratigrafia în acest sector nu diferă prea mult de cea consemnată în campaniile anterioare, depunerile arheologice nefiind deranjate în vreme întru-cât terenul a fost folosit în permanenţă ca fânaţ. Stratul arheologic porneşte chiar de la baza humusului actual şi conţine depuneri sporadice şi urme de locuire feudale timpurii (secolul IX). Sub acest nivel urmează nivelul consistent ce aparţine locuirii romane; urmează un strat de depunere arheologică aparţinând Hallstatt-ului timpuriu, cultura Gáva şi la baza nivelului de locuire urme sporadice aparţinând bronzului târziu (Wietenberg + Noua). În afara materialelor apărute în strat au putut fi delimitate mai multe complexe de locuire: o locuinţă aparţinând culturii Gáva, două locuinţe de epocă romană şi patru locuinţe feudale timpurii. În sectorul B, profitând de rotaţia culturilor, a fost deschisă o secţiune marginală (S31 125 x 2 m), care a străbătut terasa de la V la E, pentru a obţine o stratigrafie completă a locuirii din această parte a sitului. Ea a fost completată prin alte două suprafeţe care au urmărit dezvelirea unor complexe intersectate de secţiune. Profilul obţinut a evidenţiat faptul că locuirea se opreşte la marginile platoului, pantele mai accentuate care coboară pe cursurile de apă dinspre V şi E nefiind preferate pentru locuire. Stratigrafic, sub humusul actual se află un nivel de locuire aparţinând epocii romane cu o grosime medie de 0,40 - 0,50 m, urmat de un nivel de locuire din epoca bronzului care coboară până la 1-1,20 m. Fără a fi marcate de nivelele continue de locuire, au fost descoperite complexe de locuire şi din alte epoci: neolitic, migraţii şi medievale timpurii. Locuirea neolitică a fost semnalată prin două bordeie amplasate la capătul vestic al secţiunii. În umplutura complexelor a apărut o mare cantitate de material ceramic cu forme şi decor specifice culturii Petreşti. Din aşezarea Wietenberg merită menţionat cuptorul de ars ceramică, distrus parţial de o groapă de provizii din epoca romană. Instalaţia era realizată sub forma unei gropi în formă de căldare, cu pereţii arşi până la vitrifiere, în care erau aşezate vasele, multe dintre ele deformate de foc. Formele înregistrate încadrează cuptorul în faza timpurie a culturii Wietenberg. Aşezarea de epocă romană cuprinde o fază din vremea provinciei şi un orizont roman târziu care străpunge nivelul de locuire din sec. II -III. Din prima fază au fost intersectate şi dezvelite parţial trei locuinţe adâncite în pământ şi şapte gropi de provizii. Materialul arheologic cuprinde formele comune ale ceramicii romane provinciale dar şi vase de tradiţie autohtonă lucrate cu mâna şi la roată. Din inventarul metalic menţionăm trei fibule din bronz aparţinând unor tipuri diferite: cu corpul puternic profilat, în formă de T şi cu corpul traforat. Inventarul locuinţelor romane târzii se reduce la oale, străchini, vase de provizii, din pastă cenuşie sau cenuşiu-negricioasă aparţinând celor două variante: zgrunţuroasă sau fină cu decor lustruit, alături de care se perpetuează tipurile ceramice romane provinciale. Aşezarea din secolul VI nu se întinde decât în sectorul B. Din cadrul acestei aşezări au fost dezvelite complet sau doar interceptate în secţiune alte trei locuinţe de tipul celor adâncite în pământ. În umplutura bordeielor apare un bogat material ceramic, fragmentar, constând din borcane, căni, vase de provizii lucrate la roată dintr-o pastă zgrunţuroasă cenuşiu-negricioasă sau cenuşiu gălbuie şi într-o proporţie mai redusă cele din pastă cenuşiu fină cu decor lustruit, ceramică care se regăseşte şi-n aşezarea din punctul "Vătaştină". Orizontul din sec. IX - X are o mare extensiune, locuirea cunoscând aceeaşi densitate şi-n acest sector. Din cele trei locuinţe aparţinând acestui orizont, una a fost dezvelită în întregime, celelalte două fiind conturate doar în secţiune. Este vorba de locuinţe adâncite în pământ cu vetre pietrar pe una din laturi cu un inventar restrâns, dar semnificativ. El constă din fragmente ceramice cărămizii şi brun-roşcate lucrate la roată, decorate cu benzi de linii incizate, drepte şi în val. Urmează, ca în campaniile viitoare, să fie degajate toate complexele identificate şi delimitate limitele aşezării, precum şi urmărirea reporturilor de continuitate sau discontinuitate între orizonturile de locuire din primul mileniu.