Primul obiectiv de la complexul mănăstiresc al Bârnovei, luat în vedere în procesul de restaurare, este Casa Stăreţiei. Această clădire este amplasată pe latura de sud a zidului de incintă, iar, în prezent, doar partea centrală este în stare de folosinţă, alcătuind locuinţa stareţului, sala de mese şi bucătăria. Aripile de vest şi de est ale clădirii se găsesc într-o stare de ruină avansată, constituind, până l...a începerea lucrărilor de restaurare, depozit pentru gunoiul menajer. Astfel, s-a început cu degajarea pământului şi a resturilor menajere, în aripa de est pe suprafaţa a cinci camere, în camera convenţional, C. 01 am trasat o secţiune (S. 01), care ne-a permis să facem o serie de observaţii: - existenţa unei pardoseli realizate din scânduri de stejar, amenajată în secolul al XlX-lea, aşa cum am putut stabili cu ajutorul ceramicii descoperite; de la nivelul acestei pardoseli porneşte şi o sobă realizată din cărămizi noi, sobă contemporană cu pardoseala; - această cameră a avut secolului al XVII-lea), realitate dovedită de descoperirea altei sobe, realizate din piatră cioplită, de mari dimensiuni, având gardina lată şi având nivelul de pornire de la faţa primei pardoseli de deasupra extradosului pivniţei; - Casa Stăreţiei a cunoscut de-a lungul timpului trei faze de refacere, aşa cum demonstrează profilul secţiunilor practicate în toate cele cinci camere; de menţionat este refacerea aproape integrală a casei, în timpul domnitorului Grigore II Ghica, în anul 1738, de când datează o pardoseală din cărămizi, foarte bine realizată; - o atenţie deosebită a trebuit să acordăm camerei C. 05, care a avut rol de trapeză; am descoperit aici baza coloanei care susţinea arcurile de boltă ale tavanului trapezei şi, de asemenea, faptul că, ia un moment dat, toată încăperea a fost transformată, prin realizarea unor pereţi din cărămidă, în mai multe camere de locuit (probabil chilii). S-au mai executat: - o secţiune în cele două nave ale pivniţei; - trei secţiuni la exterior, lângă zidul de incintă, pe latura de sud. În afara incintei am mai surprins resturile unei fundaţii, care credem că reprezintă fostul foişor, realizat tot în timpul refacerii, de mari proporţii, din anul 1783. O descoperire, care ne îndreptăţeşte să considerăm că zidirea casei în discuţie se datorează domnului Eustratie Dabija, o reprezintă cele 13 plăcuţe, din cupru argintat, care aveau stanţate tipuri monetare ale Suediei, Prusiei şi Poloniei, de la jumătatea secolului al XVII-lea. Sub acest nivel de locuire, singurul bine conturat stratigrafie, în care s-au găsit şi cahle contemporane cu monedele, urma stratul de sol argilos. Extinderea cercetărilor şi la acest obiectiv va clarifica mai multe probleme legate de construcţia şi evoluţia, în timp a acestui complex mănăstiresc.