Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Lungu | Ion | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa | |
Papuc | Gheorghe | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa |
În anul 1933, pe locul unei foste geamii, la intersecţia actualelor străzi M. Kogălniceanu şi Dragoş Vodă din Constanţa, Scarlat Lambrino întreprindea cercetări arheologice care descopereau un monumental turn aparţinând incintei cetăţii Tomis, turn pe care ilustrul savant îl intuia ca fiind al unei porţi. În anii 1987-1988, 1991-1992, în 1993 şi 1998 - an cu lucrări de amplitudine maximă - s-au reluat săpături...le, dându-se la iveală aproape întregul monument. Poarta - lăţimea ei totală depăşeşte 31 m - este formată din calea de acces (lăţime: 10 m), cu pavaj din lespezi mari din piatră de dimensiuni: 1,10 x 0,60 x 20 m şi din două turnuri în formă de U. Turnul din SV (lungimea axului: 15 m, lăţimea exterioară: 11 m şi grosimea zidului de aproximativ 4 m) este prevăzut cu un tunel subteran care îi "spintecă" latura interioară, deschizându-se în interiorul turnului după ce se "frânge" în unghi drept. Turnul este prevăzut şi cu o poterna, pe latura exterioară Icea de SV), cu o lăţime e 1,50 m. Turnul de NE a suferit numeroase distrugeri în epoca modernă, din el păstrându-se numai latura frontală semicirculară, pe înălţimea a trei asize alcătuite din blocuri masive de calcar, bine fasonate (1,20 x 0,80 x 0,60). Peste fundaţia lată de 0,50 m, care coboară la 1 m, se află un rând de blocuri neecarisate, retras cu 0,40 m, astfel încât pe latura frontală a turnului avem două crepide. Săpăturile din 1998 au făcut posibilă şi descoperirea punctelor de racord ale laturilor turnurilor cu zidul de incintă, precum şi o parte a pavajului căii de acces aflat în incintă. Prin dimensiunile impresionante, tehnica impecabilă în care a fost ridicat şi datorită existenţei elementelor constructive deosebite - poterna, tunelul subteran, etc. - monumentul ne îndreptăţeşte să îl considerăm a fi poarta mare a Tomisului. O serie de dovezi atestă că poarta a fost construită la sfârşitul secolului al lll-lea p.Chr., iar observaţiile efectuate în stratigrafia pavajului au lămurit în privinţa a cel puţin trei nivele constructive, ceea ce dovedeşte, că această poartă a servit cetăţii vreme îndelungată. Viitoarele săpături vor trebui să încheie deplin cercetarea monumentului, adăugându-i amănunte noi, acoperind şi sectoarele încă neatinse: jumătatea de NE a căii de acces, cu pavajul ei şi latura interioară a turnului de NE. II. OVIDIU; Mihai Bucovală, Cecilia Pasca, MINAC Întrerupte în anul 1997 din motive obiective, cercetările au fost reluate în zona extramurană de est a fortificaţiei, per malul lacului Mamaia, odinioară golf de mare, în apropierea turnului dreptunghiular A. Au fost deschise patru carouri noi, notate 11'-11" şi J1' şi J1", având fiecare dimensiunile 4 x 3 m. Rezultate în careurile J1' şi J1", au apărut resturile unei construcţii târzii, realizate din materiale refolosite, aparţinând unei încăperi mai vechi, distruse şi incendiate. Este vorba, în primul rând, de un zid orientat nord-sud, lucrat din pietre mici şi mijlocii, legate cu pământ. Dimensiuni: lungimea (deocamdată) 3,35 m, lăţimea 0,65 m. În interiorul acestei construcţii, pe mijlocul căreia s-au găsit "in situ", numeroase ţigle, cărămizi si olane fragmentare, trecute prin foc, au fost scoase la lumină o vatră de foc, dreptunghiulară, precum şi un jgheab de scurgere, ambele lucrate din materiale recuperate, în partea de est, jgheabul de opreşte la circa 1 m doar de un crâmpei de zid masiv, aparţinând în mod cert unei alte construcţii, zid datat tot în epoca romană târzie, lucrat din blochete de piatră egalizate cu cărămizi si având înglobate în el alte materiale reutilizate, inclusiv două fragmente arhitectonice din marmură. Vatra de foc menţionată se sprijină în latura sa de nord de un zid apărut anul acesta, lucrat din cărămizi tipice (0,34 x 0,32 x 0,04 m), legate cu mortar de culoare roz, având în amestec ceramică pisată. Zidul, care se păstrează pe înălţimea de numai 25-30 cm, fiind sistematic demantelat, aparţinea, în mod cert, unei alte construcţii (încăperi) al cărei rost încă nu-l putem preciza. El are lungimea de 2,60 m, lăţimea 0,84 m şi prezintă la capete îngroşări ("pilieri") din acelaşi material, cu lăţimea de 0,90 m. Orientarea: est-vest. Matrialul arheologic: Este în întregime fragmentar şi se datează în secolele IV-VI. în afară de cărămizile şi olanele menţionate mai sus, au fost identificate forme de uz caznic, majoritatea amfore cilindrice sau ovoidale de talie mică şi mijlocie, simple sau ornamentate cu "coaste" rare sau dese ori cu striuri dese, drepte sau ondulate; s-au recuperat, de asemenea, fragmente de căni, oale şi străchini de lut, tipice, iar din sticlă numeroase fragmente de geamuri şi un picir de cupă. Concluzii: S-au întărit observaţiile din anii anteriori că zona extramurană de est a fost intens locuită după scoaterea din funcţie a fortificaţiei propriu-zise.