Campania arheologică din vara anului 1998 a marcat trasarea secţiunii S XXIII (16,5 x 2,5 m), orientată nord-sud, perpendiculară pe latura de nord a brutăriei, construcţie din secolul al XVIII-lea. Latura de nord a secţiunii atingea incinta de sud a palatului princiar, aflat în mijlocul cetăţii propriu-zise. Trasarea acestei secţiuni în locul menţionat a avut o motivaţie oarecum aparte. Zona fiind una cu acces ...rutier permanent, sistarea acestuia a marcat exact spaţiul de timp necesar trasării secţiunii amintite. Din păcate închiderea dinspre vest a aripii noi a palatului episcopal a fost suprapusă de brutăria mai sus amintită. Stratigrafia a respectat doar parţial mai vechile situaţii din secţiunile trasate în acest areal. Drumul de rond, marcat lateral cu pietre provenite de la vechile construcţii medievale a fost redescoperit. Sub el, într-un nivel relativ confuz, marcat cu ceramică specifică secolelor XVI-XVII au fost cercetate două schele orientate est-vest (au fost numerotate în continuarea celor săpate în anii anteriori: M 64 şi M 65). Păstrate întregi, ele au fost aşezate în aceeaşi groapă. Lipsa inventarului îngreunează datarea. Prezenţa în preajma scheletelor a unor urme de var poate sugera o înhumare grăbită, specifică perioadelor cu molimă. Stratigrafia secţiunii este profund răvăşită de un imens nivel de umplere şi nivelare, în interiorul acestuia sunt fragmente de cărămidă, ţiglă, pietre, mortar şi pământ. Prezenţa acestui nivel se explică prin nevoia de uniformizare a nivelului de călcare în momentul funcţionării marelui şantier de construcţie a palatului princiar. Nivelul stratigrafie inferior, care atinge adâncimi deja obişnuite pentru cetatea orădeănă - 3,60 - 3,80 m. - surprinde realitatea secolelor XII-XIV, cu material arheologic specific perioadei. Faptul că nivelul respectiv este plat, arată clar că acest loc, era în afara primei fortificaţii - cu val şi palisadă - de la Oradea. Materialul arheologic, nu foarte abundent, cuprinde în majoritate ceramică de uz comun, smălţuită sau pictată, încadrabilă cronologic în secolele XIII-XIV şi XVI-XVII. Căldările de lut lipsesc. Puţinele fragmente de cahle sunt târzii; nu reprezintă ornamente iar unele sunt smălţuite. Dintre piesele metalice distingem un pinten târziu, cu spin lung, probabil din secolul al XVII-lea, ghiulele şi bombarde fragmentare, câteva unelte extrem de corodate, mai multe aplici din bronz a căror destinaţie este greu de precizat. Monedele sunt de asemenea târzii. Una este cu siguranţă turcească, lucrată în bronz, extrem de precar conservată, în nivelul corespunzător au apărut câteva fragmente de lulele şi mici bucăţi de ceşti din pastă caolinică, cu siguranţă databile în scurtul răstimp al paşalâcului orădean (1660-1692). Celelalte piese monetare sunt crăiţari din secolul al XVIII-lea. Piesele de construcţie provenite de la vechea catedrală gotică şi palatul princiar nu prezintă decoraţii speciale. Semnele de meşter sesizate N şi h continuă seria celor descoperite în anii anteriori.