A doua campanie de cercetare arheologică la Mănăstirea Perii Maramureşului, organizată de Muzeul Judeţean Satu Mare în colaborare cu Universitatea din Ujgorod, s-a desfăşurat în perioada de 6-18 iulie 1998. Campania întreprinsă cu această ocazie a avut două scopuri principale: identificarea locului mănăstirii vechi şi elucidarea completă a planului şi a anexelor de la biserica mănăstirii, descoperită în anul p...recedent. Astfel, au fost deschise secţiunii lungi de sondare a terasei, din jurul bisericii, pentru identificarea urmelor de construcţii, precum două casete în zona bisericii, în special în colţul de nord-vest al navei. Au fost executate în total zece secţiuni, reprezentând o arie cercetată de 166 mp şi o cantitate de pământ săpat de 132 mc. Stratigrafia este relativ simplă, confirmând constatările de anul trecut, în general, sub nivelul de călcare apare un strat negru, conţinând sporadic material arheologic, care corespunde perioadei de funcţionare a mănăstirii noi. Sub acest nivel la adâncimea: 0,40-1 m apare solul viu, constituit din argilă gălbuie, în jurul bisericii, pe o rază de cca. 5 m, sub nivelul vegetal, s-a găsit un nivel de dărâmare, având o grosime de 0,40 m, care se subţiază treptat spre margini. Cimitirul de lângă biserică se extinde pe o rază de 5 m în jurul bisericii, mormintele fiind adâncite în solul viu. în partea de nord a bisericii, la 15 m a fost identificată baza de piatră a unei locuinţe din lemn, nivelul de locuire a acestui obiectiv fiind destul de restrânsă. Datorită ploilor, şi a configuraţiei de teren, apa freatică avea o cotă foarte înaltă, care nu permitea adâncirea sub 1,50 m. 1. Biserica Cercetările din zona bisericii au avut ca scop elucidarea definitivă a problemelor privind istoricul şi funcţionalitatea construcţiei. A fost deschisă o secţiune (SXII) în zona altarului, pe umărul de nord al acesteia. La adâncimea de 0,43-1 m a fost găsită o parte din zidul nordic al altarului, care însă, a fost distrus parţial de o groapă de căutători de piatră. De asemenea, a fost găsit şi umărul nordic al altarului, putând fi urmărit cca. 1 m spre nord, la o adâncime de 0,20-0,30 m. Am surprins şi colţul nord estic al navei, umărul altarului având o lungime de 1,40 m. Au fost practicate două casete în partea de nord-vest a navei, reuşind să identificăm închiderea vestică a acesteia. Sub nivelul de dărâmare a fost găsit un nivel de arsură, corespunzând probabil cu distrugerea bisericii. Sub acest strat a fost găsit un nivel de călcare, constituit din lut amestecat. La o adâncime de 0,60 m a fost identificat un strat de reparaţie, constituit din mortar cu multe bucăţi de tencuială. Au fost găsite în acest strat numeroase fragmente de frescă, coloratura acestora corespunzând cu cele găsite anul trecut. Sub stratul de reparaţie a fost găsit încă un strat de călcare, constituit din lut amestecat şi având o grosime de 0,20 m, în care au fost găsite oase umane, depuse secundar. Nivelul de construcţie, corespunzând construirii bisericii, a fost găsit la o adâncime de 1 m şi este constituit dintr-un strat foarte subţire de mortar. Sub acest nivel mai apar două straturi sărace în material arheologic, iar solul viu este surprins la o adâncime de 1,40 m. Faţă de Stratigrafia prezentată mai sus face excepţie zona navei, unde gropile căutătorilor de pietre au distrus toate straturile, inclusiv şi zidurile. Astfel, zidul nordic al navei a fost găsit la o adâncime de 1 m, dar colţul nord-vestic al acesteia, nu a putut fi surprinsă, pentru că de la cota de -1,50 m şanţul a fost inundat. Datorită acestui fapt, nu am putut să-ajungem la baza fundaţiilor, în întregul perimetru săpat. în zona centrală a navei, la o adâncime între 1-1,30 m, am descoperit un zid transversal, care despărţea nava în pronaos si în nava propriu-zisă. Zidul avea orientarea nord-sud şi era amplasată cca. 4 m spre est de la zidul vestic al bisericii. Conexiunea acestui zid cu zidul nordic al bisericii nu am putut să o surprindem, datorită faptului că a fost distrusă de o groapă de scoatere. în zona bisericii, au fost găsite trei fragmente de pietre cioplite, cu o profilatură identică, constituită din toruri duble, aspect caracteristic pentru decoruri arhitecturale renascentiste. Unul din aceste fragmente, de dimensiune mică are urme de vopsea, de culoare galbenă şi verde, pe suprafaţă profilată. 2. Cimitirul În campania din 1998 au fost găsite următoarele morminte: M10: jumătatea nordică a lui SVIII; fragmente din craniu, orientate spre est, intrând în profilul estic. Se distinge şi groapa de mormânt de ia cota de -0,85 m; fără inventar; -1,00 m. M11: jumătatea nordică a lui SVII; oasele din laba piciorului si peroneu, ieşind din profilul vestic cca. 0,20 m; fără inventar; -1,20 m. M12: capătul nordic a lui SVII; craniu zdrobit, căzut spre dreapta, având dentiţie bună; umerii şi jumătatea din braţe, intrând în profilul estic; fără inventar; -1,40 m. M13: spre sud de M11, în SVII; craniu căzut spre stânga lateral, având dentiţie bună, iese din profilul vestic; mâna stângă îndoită puternic pe piept, intră în profilul estic; fără inventar; -1,35 m. M14: în SVII, spre sud de M13, la dreapta cotului stâng; craniu spart, drept, cu dentiţie uzată; coastele şi braţele, îngust la umeri; fără inventar; -1,35 m. Cimitirul are un singur orizont, cu înhumări orientate spre est, cu gropi adâncite în solul viu. Mormintele nu se suprapun. 3. Locuinţa anexă a bisericii La o distanţă de 10-15 m spre nord de biserică au fost găsite pietre de dimensiuni mari (20 x 40 x 20 cm), grupate într-o linie uşor curbată în direcţia nord-est sud-vest. Absenţa pietrelor în celelalte secţiuni, precum şi poziţionarea lor ordonată, pare să ne indice urma fundaţiei de piatră a unei construcţii de lemn. Distrugerea fundaţiei s-a datorat probabil activităţii intense ale apelor de ploaie, care au depus un strat gros de lut peste si lângă pietre, aspect observabil foarte clar din stratigrafie. Pentru existenţa unei locuinţe anexe pledează dealtfel numărul mare de descoperiri arheologice din jurul acestui punct. Cele mai multe descoperiri au fost făcute la sud-vest de această construcţie posibilă, adică spre vale, aduse de apă. Existenţa construcţiei de lemn este dovedită si de cuiele de fier, având capul în forma de T, descoperite în număr foarte mare. Din materialul descoperit aici se distinge grupul cahlelor. Au fost găsite nouă tipuri diferite de cahle. Tipurile cele mai simple sunt cahlele oale, cu gură dreptunghiulară, sau circulară, fără sau cu smalţ verde. O formă mai evoluată a acestor tipuri este o cahlă oală cu gură circulară, având buza decorată cu brâu alveolar. Au fost găsite de asemenea, patru tipuri de cahlă-placă cu decor geometric sau cu figuri de animal sau de flori. Dintre acestea, se disting două fragmente care provin dintr-o cahlă-placă decorată cu reprezentări de păsări (în colţuri), precum si cu un animal cu mai multe cozi, plasat în centrul plăcii. Varietatea tipurilor denotă existenţa mai multor sobe de cahlă. Cele mai numeroase au fost fragmente de ceramică de uz comun, dintre care am putut să distingem două grupuri diferite. Primul grup, din care fac parte majoritatea acestor descoperiri, este constituit din vase prelucrate mai grosolan, în acest grup distingem fragmente de oală-borcan, oală cu toartă şi fragmente de capac, având o pastă de lut cu pietricele, ars oxidant, în majoritatea cazurilor incomplet. Vasele sunt aspre la pipăit şi au dimensiuni mai mari. Din al doilea grup fac parte vasele prelucrate mai fin, având uneori şi smalţ: pahare şi oale-borcan de dimensiune mai mică. Au o pastă fină, nisipoasă, ars oxidant, rar reducător. Aceste vase au o suprafaţă netezită, cu decor prin incizii la gât şi la pântec. Unele fragmente în exterior sunt angobate iar altele, în număr redus, sunt smălţuite în interior, cu smalţ de culoare verde. Un fragment de pahar avea pastă fină, caolinică, având un aspect de culoare albă. Pe parcursul campaniei au fost făcute două descoperiri incidentale, destul de importante. Prima a fost un vârf de fier, având un manşon şi o aripioară la vârf, posibil o săgeată sau cuţit. A doua era un vas de cult, din aramă, având trei picioare forjate, decorate cu cap de înger (un picior lipsă). De asemenea, a fost relatată găsirea de către localnici a unei piese de bronz, probabil o ferecătură de carte, sau o limbă de curea, folosită la legarea cărţii. 4. Concluzii Din descrierea materialelor descoperite si a complexelor cercetate cu ocazia acestei campanii, s-a confirmat concluzia formulată în anul precedent, că biserica găsită este construită la sfârşitul secolului XVI. Pietrele profilate, calitatea fragmentelor de frescă susţin această afirmaţie. Din cimitirul relativ simplu, fără nici o suprapunere, având o extindere relativ restrânsă se poate deduce o perioadă de funcţionare destul de scurtă, în nici un caz mai lungă de un secol. Această durată scurtă, este confirmată de altfel şi de materialul arheologic găsit în jurul construcţiei anexe a bisericii, care este unitară, încadrabil cronologic între sfârşitul secolului XVI începutul secolului XVIII. Absenţa materialelor de construcţie, precum si stratigrafia simplă evidenţiază existenţa unei locuinţe de lemn, având probabil un plan relativ simplu, însă prezenţa cahlelor de o calitate mai bună, precum şi varietatea lor denotă existenţa unui complex de locuire care depăşea cultura materială rurală, fiind comparabilă cu a unui conac nobiliar. Se poate presupune că această construcţie de lemn, poate reprezenta curtea episcopală de la Munkacevo, în posesia căruia se află mănăstirea în cursul secolului XVII, lucru confirmat şi de izvoare scrise. În perimetrul cercetat nu am găsit urmele unei construcţii mai vechi, care poate fi pusă în legătură cu mănăstirea care funcţiona în secolul al XlV-lea. Cu ocazia perieghezelor din jurul punctului cercetat, am identificat numeroase terase, având condiţii bune pentru a adăposti o mănăstire. Pentru a găsi această construcţie trebuie întreprinsă o campanie de cercetare, pentru verificarea locurilor posibile unde poate fi amplasată mănăstirea veche.