Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
|---|
| Băcueţ-Crişan |
Dan |
participant |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Băcueţ-Crişan |
Sanda |
participant |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Matei |
Alexandru |
participant |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Cercetările arheologice, realizate în ultimii ani (1994-1995)1 în capitala provinciei romane Dacia Porolissensis la Porolissum, au dus la identificarea, a două aliniamente de baze de piloni lucrate din zidărie plină, la locul cunoscut sub denumirea "Valul Dublu", între dealurile Porcarului şi Dealul cu Morii (Cumorii ?) amplasate la cca. 250-280 m. distanţă între ele şi situate la cca. 3,5 km. vest de castrul roman de pe dealul Pomet. Interpretate iniţial 2 ca fiind urmele unor baze masive de tunuri de apărare lucrate din piatră, în urma cercetărilor arheologice realizate aici, acum, s-a dovedit că aceste baze rectangulare de zidărie cu dimensiunile de cca. 3x3m. şi 6x3m., reprezintă în fapt, bazele unor piloni care formau două aliniamente pentru două apeducte (vezi planşa nr. 1/a) construite pe piloni de piatră, apeducte care aprovizionau cu apa necesară întreg complexul militar şi urban roman de la Porolissum
În prezent, în zona cunoscută sub denumirea "Valul Dublu", se observă pe teren trei valuri de pământ, în două din aceste valuri, din loc în loc la distanţe relativ egale unele de altele, apar urmele unor gropi rectangulare rămase în urma scoaterii pietrelor din aceste ziduri pline (piloni-baze). Pe aliniamentul exterior se puteau număra 26 de astfel de adâncituri în creasta valului amplasate la mici distanţe unele de altele, iar pe creasta valului interior 29 de adâncituri care reprezintă de fapt locul "turnurilor" scoase ulterior de către ţărani. Piatra (de calcar) a acestor turnuri a fost scoasă şi folosită pentru construcţiile moderne în sat şi pentru arderea ei în cuptoare pentru obţinerea varului.
Dimensiunile acestor construcţii - piloni - (baze) lucrate din zidărie plină masivă foarte bine prinsă cu mortar şi stabilizată cu pământ bătut cu maiul în straturi succesive la exterior, sunt nefireşti pentru a fi nişte simple baze de turnuri de lemn aşa cum s-a susţinut până în prezent3. Pilonii de pe aliniamentul interior au în teren următoarele dimensiuni: pilon l = 6,20 x 3,20 (fundaţiile) - zidul propriu-zis urcă cu dimensiunile de 6 x 3 m; pilonul II este scos în întregime, nu poate fi măsurat corect, lăţimea sa surprinsă în secţiune este de 3,30 m; pilonul III: 6,40 x 3,40 m, între ei există 6 m. distanţă (20 de picioare romane). Lucraţi din zidărie plină aceşti piloni respectă în construcţia şi amplasarea lor unitatea de măsură romană (piciorul roman 0,30 m). La aliniamentul exterior cei 6 piloni surprinşi în secţiuni au lăţimile de: 3,00 m; 3,30 m, 3,45 m, 3,60 m şi sunt amplasaţi în aşa fel încât distanţa dintre ei să fie de 3,00 m (10 picioare romane), pentru a se putea realiza mai uşor arcele dintre piloni.
Pe ambele aliniamente fundaţiile intră foarte puţin adânc în pământ, lângă zidurile rectangulare ale acestor baze de piloni, în exteriorul lor în special la aliniamentul interior, a fost depus pământ bătut cu maiul, concomitent cu construcţia zidului plin de piatră care formează pilonul propriu-zis. Pe nivelul antic de călcare se observă un strat gros de dărâmătură provenit din demolarea (dărâmarea) zidăriei pilonilor, în general, pe nivelul antic de călcare, sub dărâmături, au apărut foarte multe fragmente de la conducte pentru apă lucrate din lut ars. Conductele aparţineau unor tipuri distincte: cu lungimea de 60 cm şi diametrul de 10 cm şi tipul l şi tipul II cu lungimea de 35 cm şi cu diametrul de 7-8 cm, conductele aveau pereţii foarte groşi lucraţi dintr-o pastă de lut
de bună calitate. Amplasate pe distanţa de cca. 280 m, în linie dreaptă între cele două dealuri, Dealul Porcarului şi Dealul Cumori (Dealul cu Mori), aceste două aliniamente formează de fapt aliniamentele pentru două apeducte care trebuiau să treacă fără cădere bruscă de nivel, de la un deal pe altul. Conductele aprovizionau cu apă oraşul Porolissum şi cele două castre de pe Pomet şi Citera. Diferenţa de nivel dintre cele două dealuri şi baza apeductului este de cca. 30-22 m. Apa era colectată din nişte izvoare captate în Muntele Meseş - vârful Druia4, izvoare amplasate la altitudinea de 520-533 m.
Dealurile Pomet şi Citera domină întreaga zonă prin poziţia lor singuratică, ele fiind cele mai înalte dealuri - Pomet - 501 m, şi Citera - 493 m. Amplasate pe aceste dealuri care reprezentau cele mai înalte înălţimi ale zonei aceste două castre, atât în fazele lor de pământ cât şi în cele de piatră, nu închideau în perimetrul lor surse proprii de apă. Micile văi (Pometului, Ursoaii) au un debit foarte slab, şi sunt situate la distanţe respectabile de aceste castre. în fapt, dealurile Pomet şi Citera sunt dealurile de origine vulcanică şi sunt lipsite total de izvoare de apă. Izvoarele încep să apară în jurul celor două castre la distanţă apreciabilă de incintele fortificate şi la diferenţe de nivel de cca. 40-60-80 m.
În castrul mare de pe Pomet, construit în punctul cel mai înalt al incintei fortificate, a fost identificat şi cercetat un bazin cisternă de dimensiuni foarte mari care putea să păstreze ca rezervă până la cca. 800 mc de apă 5. Din acest bazin, prin cădere, putea fi aprovizionat cu apă întreg castrul.
În anul 1998 au fost efectuate observaţii arheologice mult mai amănunţite datorită realizării a două secţiuni perpendiculare pe cele două aliniamente. Astfel, pe lângă cele două faze de piatră ale celor două aliniamente cunoscute deja, a fost pusă în evidenţă existenţa acum a unei faze iniţiale de construcţie a unui apeduct, acesta fiind realizat pe piloni de lemn (vezi profilul de la planşa nr. 1/b). Au fost surprinse trei gropi mari pentru stâlpi de lemn, gropi dispuse în aceiaşi ordonare şi cu aproximativ aceleiaşi dimensiuni în amândouă secţiunile perpendiculare realizate în acest an, secţiuni amplasate la cca. 25 m unele de altele. Gropile stâlpilor de lemn au fost surprinse în cele două secţiuni şi sunt de mari dimensiuni, având o formă aproximativ rectangulară cu laturile de cca. 1,70; 1,65; 1,50 m. în mijlocul gropii au fost identificate urmele stâlpilor de lemn foarte groşi - stâlpi care au diamentrul ce variază între 0,70; 0,65 şi 0,60m grosime. Distanţa între cei trei piloni de lemn este de cca. 2 m între stâlpii nr. 2 şi 3 şi de 2,75 m între stâlpul nr. 1 şi nr. 2 (vezi planşa nr. 1/b). în acelaşi mod, ca distanţă şi orientare, au fost identificate gropile şi în secţiunea aflată la 25 m sud de prima secţiune. Aceşti trei piloni forma un aliniament iniţial pe care a fost construit apoi un eşafodaj (schelet) de bârne de lemn ce forma baza pe care se sprijineau conductele pentru apă; olane sau chiar tuburi de lemn - conducte scobite în trunchiuri de lemn 6. Pentru o zonă unde iarna temperaturile erau destul de joase, obligativitatea izolării conductelor, ce erau practic situate în aer liber, este o necesitate. Conductele de lemn prin însuşi materialul din care erau realizate (grosimea lor) reprezentau un bun material izolant 7. După construirea primei faze a apeductului de piatră (aliniamentul interior), se renunţă la apeductul de lemn, zona este nivelată, iar apoi aici, pe acelaşi loc, peste nivelare, se construieşte un murus caespiticius - lucrat din glii uscate parţial la soare. Acest murus caespiticius are lăţimea de 6 m. Din profilul bine păstrat se poate vedea că paramentele exterioare ale acestui val s-au păstrat foarte bine ele având marginile nedistruse la o lăţime de cca. 4 m, în rest ar putea fi dărâmături din acest murus caespiticius. Ulterior, după distrugerea acestui murus caespiticius, care spre exterior se pare că avea un şanţ de drenaj al apei (vezi planşa nr. 1/b), a fost adus aici mult pământ care a acoperit această construcţie realizându-se astfel un nou val foarte lat de cca. 18-20 m. în mijlocul acestui nou val, fără să aibă orientarea valului, a fost construit al doilea aliniament al apeductului de piatră format din cca. 28-30 piloni (aliniamentul exterior) lucraţi din zidărie plină şi având aproximativ 3 m (10 picioare romane) distanţă între ei, cu dimensiunile de cca. 3,30 x 3,60 m fiecare pilon. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
1. 1 Cercetări de suprafaţă şi săpături arheologice inedite efectuate de Al. V. Matei. Materiale şi rezultate inedite prezentate parţial la Sesiunea de comunicări ştiinţifice "în memoriam Hadrian Daicovciu", Cluj, 20-15 octombrie 1994.2 M. Macrea şi colab., în: Materiale, 8, 1962, p. 484 sq., publică raportul cu concluziile săpăturile efectuate aici de cercetătorul l. Mitrofan în anul 1959: "Din secţiunea practicată în acest punct rezultă că în această zonă a limes-ului a fost folosit un sistem necunoscut de noi în alte părţi. Rămâne ca săpăturile viitoare să precizeze caracterul acestui sistem de fortificaţii".3 N. Gudea, în: Acta MP., 13, 1989, p. 111 sqq.4 Periegheză al. V. Matei, martie-aprilie 1994, septembrie 1995 şi mai 1998. Din acest loc, vârful Druia din Meseş, izvorăsc mai multe văi: Valea Ortelecului, cu patru afluenţi ce au traseul spre est, Valea Pomătului cu alţi trei afluenţi ce au traseul spre est şi cu Valea Jurtiana ce curge tot spre est, iar Valea Gabii şi alţi doi afluenţi curg spre vest. Imediat sub Vârful Druia cu 50 m mai jos la altitudinea de 533-520 m. se află locul numit "La mereze", un întins platou neted unde se află trei lacuri alpine pline cu apă de izvor. Din aceste lacuri pornesc spre est şi vest văile amintite mai sus. Aici se află bazinele de captare a apei realizate de către romani. Nivelul altitudinii lacurilor (bazinelor) 530 m - 540 m permite ca apa să urce pe principiul vaselor comunicate la cota 496 m - 490 m la care se află punctele cele mai ridicate ale castrelor de pe Pomet şi de pe Dealul Citera. Probabil cota de 416 m altitudine a bazei pilonilor apeductelor era prea joasă pentru a permite ca apa să urce apoi la înălţimea dorită. Trebuie specificat acum că apeductele de la Porolissum aparţin tipului de "apeduct sub presiune". Calculele inginereşti de specialitate au dus la această concluzie şi inginerii romani au hotărât construirea acestor apeducte pe piloni între cele două dealuri: Dealul Porcarului (448 m) şi Dealul cu Mori (438 m).5 N. Gudea, în: Acta MP., XII, 1988, p. 149-165 cu planul rezervorului.6 Se cunosc ca descoperite de conducte astfel de conducte lucrate din buşteni de lemn care au la capete îmbinări realizate prin strungire, ele îmbinându-se ca şi conductele de lut sau prezintă coliere metalice care strâng cele două capete, vezi: Waldemar Haberey, Die Romischen Wasserleitungen nach, Koln, Bonn, 1972, p. 135, fig. 101-102.7 Klaus Grewe, Planung und Trassierung romischer Wasserleitungen, Wiesbaden, 1992, p. 57, descoperirea de la Aachen.Pământul depus peste "zidul" cu miezul din glii (caespites) a format o bază foarte solidă care astfel a reuşit să păstreze "zidul" realizat din glii până la cca. 1,10-1,30 m înălţime, cu cca. 6-8 rânduri de glii păstrate şi care se observă foarte bine în profilele celor două secţiuni realizate în acest an (vezi planşa nr. 1/b). Este foarte clar rolul de apărare, pe care acest iniţial "zid" (murus) format din caespites (glii) îl avea pentru primul aliniament al apeductului (cel interior), în faţa căruia, la cca. 15-20 m, este amplasat. După distrugerea (cutremur, incendiu ?!) primului aliniament (interior) al apeductului, peste acel "zid" format din glii şi în acest val, ca bază de susţinere, se construieşte noul aliniament (cel exterior) al celui de-al doilea apeduct de piatră de la Porolissum, a cărui piloni sunt amplasaţi la distanţa de 3 m (10 picioare romane) unul de altul. Deocamdată, este foarte greu de stabilit cât timp au funcţionat cele două apeducte simultan şi dacă unul servea complexul militar iar altul era pentru oraşul şi complexul civil de locuire - Porolissum.Surprinderea şi a fazei iniţiale de lemn a unui apeduct construit foarte timpuriu, pe lângă alte elemente specifice civilizaţiei romane, prezintă forţa romanităţii ce exista aici la frontiera de nord-vest a Daciei Romane şi a Imperiului Roman. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
CC BY-SA 4.0 